ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2152/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 144 din 4 septembrie 2008 Tribunalul Gorj, secția civilă a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul P.C.I. împotrivi pârâtei SC C.E. Turceni SA. A omologat raportul de expertiză tehnico-contabil și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 83.567 RON cu titlu de despăgubiri aferente perioadei 01.01.2006 - 31.12.2006, sumă actualizată la data realizării expertizei, fără TVA, cu indicele de inflație calculat la data executării plății. A obligat pârâta la plata către reclamant a dobânzii legale pentru suma datorată de 77.911 RON, fără TVA, de la data introducerii acțiunii, calculată la data efectuării plății.

A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 35.000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert 20.000 și 15.000 RON onorariu avocat. A fost respinsă cererea de chemare în garanție ca fiind neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele: Expertiza tehnică realizată de către inginerul B.D. și cea contabilă realizată de N.I. au precizat că invenția ce a formulat obiectul brevetului de invenție, "cupă pentru excavator cu cupe", al cărei coautor este reclamantul P.I., a fost folosită de către E.M. Jilț, unitate componentă a SC C.E. Turceni SA, pe tot parcursul anului 2006, utilajele folosite în procesul de producție corespunzând integral brevetului în cauză și contractului de cesiune încheiat de reclamant cu C.N.L.O.

Târgu Jiu. Drepturile de autor, conform contractului de cesiune (20% din eficiența economică), sunt de 519,408 RON, cota cuvenită reclamantului P.C.I. fiind de 77.911 RON, fără TVA, iar suma actualizată la data expertizei este de 83.567 RON fără TVA. Pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, susținând că experții nu au indicat cum au determinat această sumă, întrucât utilajele respective nu au funcționat în permanență. Obiecțiunile au fost încuviințate și s-a răspuns de către expertul contabil care a stabilit eficiența, iar instanța le-a respins cu motivarea că această eficiență economică s-a calculat în funcție de masa totală de steril și zăcământ excavată, conform proceselor de producție aflate în evidența pârâtului.

În ce privește cererea de chemare în garanție, aceasta a fost respinsă cu motivarea că în procesul de producție nu s-au utilizat utilaje contractate cu U.M.R prin contractul 987 din 02 mai 2006, pârâta utilizând utilaje ce au făcut obiectul brevetului de invenție din dosarul cauzei, al cărei coautor este reclamantul. Față de cele sus-arătate, s-a apreciat că cererea de chemare în judecată a reclamantului în conformitate cu dispozițiile art. 969 C. civ., Legii nr. 64/1991, a H.G. nr. 499/2003 privind Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, cât și art. 1 pct. 74 din Legea nr. 203/2002, este întemeiată, întrucât unitatea pârâtă a folosit în procesul de producție invenția și a realizat eficiență economică, conform celor stabilite de către experți.

Susținerea pârâtei că nu a fost parte în contractul nr. 3333/1999 și că acesta nu îi este opozabil este lipsită de relevanță atâta vreme cât o unitate componentă a C.N.L.O., respectiv E.M. Jilț, a trecut în componența SC C.E. Turceni SA. Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 134 din 14 aprilie 2009, a admis apelul pârâtei SC C.E. Turceni SA împotriva Sentinței nr. 144 din 4 septembrie 2009 a Tribunalului Gorj, secția civilă și a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 17.000 RON cheltuieli de judecată, în loc de 35.000 RON. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței civile.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele considerente: Critica privind nelegalitatea hotărârii, întrucât există contrarietate între minută și dispozitiv, este nefondată, întrucât prin minută s-a menționat omologarea raportului de expertiză, iar în dispozitivul sentinței s-au preluat în totalitate constatările și concluziile raportului de expertiză. Critica privind netemeinicia hotărârii prin reținerea greșită a stării de fapt și a raporturilor dintre părți este nefondată. Din probele administrate rezultă că pârâta folosește modelul de cupă protejat prin brevetul de invenție și există o eficiență economică urmare a folosirii acestor cupe.

Faptul folosirii de către pârâtă a cupelor protejate prin brevet rezultă atât din constatările personale din expertiză, care fac dovada deplină până la înscrierea în fals, din înscrisurile depuse la dosar, cât și din conținutul celorlalte hotărâri judecătorești pronunțate în alte cauze, având ca obiect aceleași drepturi patrimoniale. Folosirea de către expert a unor date consemnate în alte rapoarte de expertiză pe baza contractelor și înscrisurilor depuse nu afectează raportul de expertiză. Eficiența economică s-a calculat corect avându-se în vedere datele economice. Nefondată este și critica privind acordarea sumelor determinate ca drepturi patrimoniale, actualizate cu indicele de inflație, cât și acordarea dobânzilor.

Coeficientul de inflație reprezintă prejudiciul pe care creditorul îl încearcă, urmare a devalorizării monedei și care urmează să fie acoperit prin aplicarea acestuia, pe când dobânda își are temeiul juridic în dispozițiile art. 1088 C. civ. - daune interese pentru neexecutare ce se cuvin creditorului, fără ca acesta să fie ținut a justifica vreo pagubă și sunt debite din ziua formulării cererii de chemare în judecată. Corect s-a respins cererea de chemare în garanție a SC UMR SA Rovinari, în cauză nefăcându-se dovada că aceasta a livrat pârâtei utilaje din cele protejate prin brevetul de invenție. Este fondat motivul de apel privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 274 - 276 C. proc.

civ. Din înscrisurile care fac dovada cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant, rezultă că acestea au fost în sumă de 17.000 RON, și nu 35.000 RON cum s-a dispus, reprezentând 20.000 RON, onorariu expert și 15.000 RON, onorariu avocat. Instanța a apreciat că onorariul de avocat, ca o cheltuială de judecată, este o cheltuială necesară, utilă și rezonabilă ca sumă, avându-se în vedere valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat, astfel că nu se impune diminuarea. Împotriva deciziei de apel a declarat cerere de recurs pârâta-apelantă, formulând următoarele critici: a. - Expertizele tehnică și contabilă efectuate în cauză sunt nule, deoarece experții au copiat un raport de expertiză dintr-o altă cauză (ds.

nr. 2144/95/2007), care încă de la data depunerii motivelor de apel era în fază de rejudecare pentru efectuarea unei contraexpertize tehnice și contabile de către trei experți, pentru a se stabili dacă se folosește cupa în forma brevetată. - S-au încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză, iar instanța a admis acțiunea, deși s-a arătat că răspunsul la obiecțiuni venit din partea expertului contabil nu putea răspunde la aspectele tehnice - expertul tehnic decedând pe parcursul derulării litigiului. - Instanța de apel a respins în mod nejustificat cererea de efectuare a unei expertize, lucrarea depusă de experții desemnați neavând la bază o cercetare la fața locului în conformitate cu prevederile C. proc.

civ. - Nu are relevanță aspectul invocat de instanța de apel în sensul înscrierii în fals, cât timp s-a contestat faptul că această probă nu poate fundamenta hotărârea. b. - Deși s-a arătat că încă din anul 2007 nu s-a folosit cupa în forma brevetată, ci o cupă cu caracteristici diferite - chiar dacă se regăsesc unele comune, alături de aspectele relevate mai sus referitoare la rapoartele de expertiză, instanța de apel a respins apelul, nemotivând soluția. În susținerea criticii s-au detaliat caracteristicile constructive și funcționale ale cupelor folosite, care nu s-ar regăsi în brevetul în discuție. c. - Cât privește eficiența economică calculată, hotărârea de apel este total nemotivată, în condițiile în care pârâta nu și-a însușit datele economice stabilite de experți, arătând totodată că nu există eficiență economică datorată.

d. - Potrivit Adresei nr. 205052 din 05 mai 2009 a O.S.I.M., începând cu data de 22 iunie 1999 brevetul de invenție nu mai este protejat pentru neplata taxelor de menținere în vigoare. În aceste condiții, contractul menționat de reclamant în acțiune nu este valabil, câtă vreme în conținutul acestuia se precizează că este valabil pe perioada valabilității brevetului. În atare situație, lipsa contractului creează situația de lipsă a calității procesuale active și pasive a părților, neexistând un raport juridic. e. - În mod greșit s-a respins și cererea de chemare în garanție, deoarece pârâta nu a folosit alte modele de cupe decât cele furnizate de societatea chemată în garanție. f. - Prin acordarea atât a dobânzilor, cât și a inflației se face o dublă reparație, neexistând temei juridic care să o susțină.

Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, care se circumscriu în parte dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. - ceea ce face să nu fie fondată excepția nulității recursului invocată de către reclamantul-intimat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, în considerarea celor ce succed: a. Aspectele invocate în cadrul primei critici de recurs au constituit argumentele pentru care pârâta a solicitat instanței de apel încuviințarea efectuării unei noi expertize tehnice care să aibă ca scop să stabilească dacă modelul de cupă utilizat este cel brevetat. Instanța de apel a respins această cerere cu motivarea că raportul de expertiză întocmit în cauză a răspuns întocmai obiectivelor stabilite de instanță, iar cele susținute în motivele de apel nu sunt însoțite de documente justificative.

În aceste condiții, reaprecierea aspectelor invocate vizează temeinicia hotărârii de apel, respectiv de reapreciere a elementelor de fapt avute în vedere de instanță cu prilejul soluționării unei cereri de probatoriu. În ceea ce privește argumentul instanței de apel referitor la valabilitatea constatărilor personale ale expertului până la înscrierea în fapt, trebuie subliniat că acesta vizează folosirea de către pârâtă a cupelor protejate prin brevet; prin urmare, sub acest aspect s-a avut în vedere o constatare personală a expertului, înlăturându-se astfel apărarea în sensul copierii prin acesta a unui alt raport de expertiză. b. În ceea ce privește folosirea de către pârâtă a cupelor protejate prin brevet, instanța de apel și-a argumentat soluția prin trimiterea la raportul de expertiză și la valabilitatea constatărilor personale ale expertului.

Reaprecierea caracteristicilor constructive și funcționale indicate în susținerea criticii excede dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. c. În ceea ce privește eficiența economică, instanța de apel a apreciat că aceasta a fost corect calculată, avându-se în vedere datele economice. Procedând în acest fel, instanța a soluționat aspectul în discuție motivând cu referire la datele economice; instanța nu este ținută de neînsușirea datelor economice stabilite de experți de către una dintre părți, dispunând în funcție de elementele cauzei. d. Prin cea de-a 4-a critică de recurs se invocă, ca excepție ce ține de lipsa calității procesuale active și pasive, inexistența contractului invocat în susținerea acțiunii, ca urmare a decăderii din drepturile asupra brevetului pentru neplata taxelor de menținere în vigoare a acestuia.

Calitatea procesuală activă și pasivă este determinată de contractul de cesiune invocat de reclamant în susținerea acțiunii și care a fundamentat soluțiile pronunțate de ambele instanțe. Critica de recurs vizează de fapt valabilitatea acestui act juridic, iar analizarea clauzelor contractului de cesiune este o activitate incompatibilă cu judecata în recurs, din perspectiva art. 304 C. proc. civ. e. În condițiile în care instanța de apel a reținut, ca situație de fapt ce nu mai poate fi reapreciată în recurs, că nu s-a dovedit faptul că societatea chemată în garanție i-a livrat pârâtei-recurente utilaje protejate prin brevetul de invenție, se constată că s-a făcut o corectă soluționare și a criticii referitoare la modul de soluționare a cererii de chemare în garanție, din perspectiva art. 60 C. proc.

civ. f. S-a făcut o corectă soluționare și a criticii referitoare la acordarea atât a sumei indexate, cât și a dobânzii, întrucât nu se realizează astfel o dublă despăgubire a reclamantului. Coeficientul de inflație acoperă devalorizarea sumei datorate, astfel încât aceasta să reprezinte o plată reală și efectivă; suma cu coeficientul de inflație este echivalentul sumei care trebuia plătită la o dată anterioară. Dobânda reprezintă despăgubire pentru plata cu întârziere a debitului, în condițiile art. 1088 C. civ. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.E. Turceni SA împotriva Deciziei nr. 134 din 14 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2010.