ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1653/2011

Asupra recursului penal de față;

În baza actelor și lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 300

2

C. proc.

pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este

datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive.

Potrivit art. 160

b

alin. (3)

C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun

în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

Pe de altă parte, prin art. 5 alin.

(1) lit. c) din CEDO, s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate

când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că inculpata I.O.M. a fost arestată în baza art. 148 lit. b), e) și f)

C. proc. pen., existând motive temeinice de a bănui că a comis infracțiunile

prevăzute de art. 174 C. pen.

În cauză, verificându-se actele și

lucrările de la dosar, se constată că dispoziția instanței de apel, de

menținere a arestării preventive, este legală și temeinică, întrucât temeiurile

care au determinat arestarea subzistă iar lăsarea în libertate a inculpatei

prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea publică, avându-se în

vedere gravitatea infracțiunilor comise, faptul că inculpata este o fire extrem

de violentă și, nu în ultimul rând, faptul că a fost deja condamnată de prima

instanță, așa cum s-a arătat, la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare.

Totodată, Înalta Curte apreciază că

lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret și actual nu

numai pentru ordinea publică, ci și, mai ales, pentru victimele infracțiunilor,

care, așa cum s-a arătat, au solicitat protecție de teama inculpatei și, nu în

ultimul rând, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în

buna desfășurare a actului de justiție.

Nici în ceea ce privește durata

arestării preventive, instanța nu consideră că s-ar fi depășit un termen

rezonabil ținând seama de obiectul și complexitatea cauzei, aflată deja, în

apel.

Așa fiind, Curtea constată că

protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal

fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatei I.O.M.

Recursul declarat învederându-se,

așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., să fie respins.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat,

conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata I.O.M. împotriva încheierii din 11 aprilie 2011 a Curții

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 7128/105/2010.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

aprilie 2011.