ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1653/2011

Asupra recursului penal de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Recursul nu este fondat. Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Pe de altă parte, prin art. 5 alin. (1) lit. c) din CEDO, s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpata I.O.M. a fost arestată în baza art. 148 lit. b), e) și f) C. proc. pen., existând motive temeinice de a bănui că a comis infracțiunile prevăzute de art. 174 C. pen. În cauză, verificându-se actele și lucrările de la dosar, se constată că dispoziția instanței de apel, de menținere a arestării preventive, este legală și temeinică, întrucât temeiurile care au determinat arestarea subzistă iar lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret și actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracțiunilor comise, faptul că inculpata este o fire extrem de violentă și, nu în ultimul rând, faptul că a fost deja condamnată de prima instanță, așa cum s-a arătat, la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare.

Totodată, Înalta Curte apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol concret și actual nu numai pentru ordinea publică, ci și, mai ales, pentru victimele infracțiunilor, care, așa cum s-a arătat, au solicitat protecție de teama inculpatei și, nu în ultimul rând, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție. Nici în ceea ce privește durata arestării preventive, instanța nu consideră că s-ar fi depășit un termen rezonabil ținând seama de obiectul și complexitatea cauzei, aflată deja, în apel. Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpatei I.O.M.

Recursul declarat învederându-se, așadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.O.M. împotriva încheierii din 11 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 7128/105/2010. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 aprilie 2011.