ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2492/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin sentința penală nr. 24 din 2 februarie 2010, Tribunalul Gorj a respins cererea formulată de revizuienta condamnată B.G. - fiica lui N. și E., privind sentința penală nr. 422 din 08 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5754/95/2008. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea adresată Tribunalului Gorj, revizuentă condamnată B.G. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună revizuirea sentinței penale nr. 422 din 08 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5754/95/2008, prin care a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

În motivarea cererii, revizuienta condamnată a arătat că instanța de fond nu a administrat toate probele ce se impuneau, în vederea stabilirii vinovăției sale, neascultând martorul ocular T.G. și alți martori, în vederea stabilirii adevărului. Cererea a fost trimisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării cercetările prealabile conform dispozițiilor art. 397 C. proc. pen. Prin adresa din 13 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a considerat că cererea de revizuire formulată de revizuienta condamnată este inadmisibilă, întrucât motivele formulate nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen., iar prin decizia pronunțată în recursul în interesul Legii nr. 60 din 24 septembrie 2007, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au decis că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cele prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., este inadmisibilă. Din adresa înaintată tribunalului, a mai rezultat că martorul T.G. a fost ascultat în timpul urmăririi penale, însă nu a putut fi ascultat de instanța de judecată, întrucât acesta era plecat din țară. Depoziția respectivului martor a fost coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, creând convingerea indubitabilă a instanței de fond, privind vinovăția condamnatei revizuiente. În cererea de revizuire nu s-a invocat nici un fapt sau împrejurare nouă descoperită ulterior și care nu a fost cunoscută de către instanță în soluționarea cauzei, iar reascultarea martorilor, în cadrul cererii de revizuire, este inadmisibilă, astfel că Tribunalul a constatat că motivele de revizuire invocate de către revizuienta condamnată, nu se regăsesc printre cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc.

pen., respingând cererea ca inadmisibilă. 2. Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuienta, arătând că la judecarea fondului cauzei nu au fost audiați toți martorii, nu s-a ținut cont de faptul că era bolnavă psihic și la momentul comiterii infracțiunii era sub tratament cu tranchilizante, astfel încât nu se face vinovată de săvârșirea faptei. Prin Decizia nr. 96 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul condamnatei - revizuiente, apreciindu-se că întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi formulată numai pentru cazurile expres și limitativ prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc.

pen., prin revizuire nu se poate solicita readministrarea unor probe sau reaprecierea acestora. 3. Împotriva acestei decizii condamnata - revizuienta a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă și apel. Examinând recursul declarat de condamnata revizuienta prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat. Cazurile de revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. În cauză, susținerea condamnatei în sensul că nu s-a ținut seama de existența unor dubii privind vinovăția în săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și nu au fost examinate toate probele în vederea stabilirii adevărului judiciar, respectiv martorul T.G.

nu a fost audiat nemijlocit de către instanța de judecată, nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece aspectele invocate nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar completarea probatoriului sau reexaminarea probelor nu poate face obiectul cererii de revizuire. Mai mult, declarația martorului invocat a fost luată în considerare în condițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen., apreciindu-se că este imposibilă audierea acestuia, fiind plecat din țară și, oricum, acest aspect nu poate fi considerat o împrejurare nouă, necunoscută de instanța de fond. De altfel, nici celelalte susțineri ale revizuientei în sensul că era bolnavă psihic la momentul săvârșirii faptei nu sunt împrejurări care să nu fi fost cunoscute de prima instanță, ele fiind invocate în mod constant în memoriile formulate pe toată durata procesului penal.

Așadar, cum aspectele invocate nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul revizuientei - condamnate, pe care o va obliga la cheltuieli judiciare către stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta condamnată B.G. împotriva Deciziei penale nr. 96 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta revizuienta condamnată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2010.