ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2492/2010

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

din 2 februarie 2010, Tribunalul Gorj a respins cererea formulată de

revizuienta condamnată B.G. - fiica lui N. și E., privind sentința penală nr. 422

din 08 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5754/95/2008.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea adresată

Tribunalului Gorj, revizuentă condamnată B.G. a solicitat instanței ca prin

sentința ce se va pronunța să se dispună revizuirea sentinței penale nr. 422

din 08 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 5754/95/2008,

prin care a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de

grav.

În motivarea

cererii, revizuienta condamnată a arătat că instanța de fond nu a administrat

toate probele ce se impuneau, în vederea stabilirii vinovăției sale,

neascultând martorul ocular T.G. și alți martori, în vederea stabilirii

adevărului.

Cererea a

fost trimisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în vederea efectuării

cercetările prealabile conform dispozițiilor art. 397 C. proc. pen.

Prin adresa

din 13 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a considerat că

cererea de revizuire formulată de revizuienta condamnată este inadmisibilă,

întrucât motivele formulate nu se regăsesc printre cele prevăzute de art. 394

C. proc. pen., iar prin decizia pronunțată în recursul în interesul Legii nr. 60

din 24 septembrie 2007, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție

au decis că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cele

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., este inadmisibilă.

Din adresa

înaintată tribunalului, a mai rezultat că martorul T.G. a fost ascultat în

timpul urmăririi penale, însă nu a putut fi ascultat de instanța de judecată,

întrucât acesta era plecat din țară. Depoziția respectivului martor a fost

coroborată cu celelalte probe administrate în cauză, creând convingerea

indubitabilă a instanței de fond, privind vinovăția condamnatei revizuiente.

În cererea de

revizuire nu s-a invocat nici un fapt sau împrejurare nouă descoperită ulterior

și care nu a fost cunoscută de către instanță în soluționarea cauzei, iar

reascultarea martorilor, în cadrul cererii de revizuire, este inadmisibilă,

astfel că Tribunalul a constatat că motivele de revizuire invocate de către

revizuienta condamnată, nu se regăsesc printre cele expres și limitativ

prevăzute de art. 394 C. proc. pen., respingând cererea ca inadmisibilă.

acestei sentințe a declarat apel revizuienta, arătând că la judecarea fondului

cauzei nu au fost audiați toți martorii, nu s-a ținut cont de faptul că era

bolnavă psihic și la momentul comiterii infracțiunii era sub tratament cu

tranchilizante, astfel încât nu se face vinovată de săvârșirea faptei.

Prin Decizia nr.

96 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze

cu minori, s-a respins ca nefondat apelul condamnatei - revizuiente,

apreciindu-se că întrucât revizuirea este o cale extraordinară de atac care

poate fi formulată numai pentru cazurile expres și limitativ prev. de art. 394 alin.

(1) lit. a) - e) C. proc. pen., prin revizuire nu se poate solicita

readministrarea unor probe sau reaprecierea acestora.

acestei decizii condamnata - revizuienta a declarat recurs, în termen legal,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei

respingeri a cererii de revizuire, reiterând motivele din cererea introductivă

și apel.

Examinând

recursul declarat de condamnata revizuienta prin prisma cazului de casare prev.

de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază că acesta este nefondat.

Cazurile de

revizuire sunt prevăzute strict și limitativ de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., acestea vizând descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; săvârșirea infracțiunii de

mărturie mincinoasă, în cauza a cărei revizuire se cere, de către un martor, un

expert sau un interpret; declararea ca fiind fals a unui înscris care a servit

ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere, sau un membru al completului

de judecată, procurorul și persoana care a efectuat acte de cercetare penală să

fi comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când

două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În cauză,

susținerea condamnatei în sensul că nu s-a ținut seama de existența unor dubii

privind vinovăția în săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și nu au fost

examinate toate probele în vederea stabilirii adevărului judiciar, respectiv

martorul T.G. nu a fost audiat nemijlocit de către instanța de judecată, nu

poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii, deoarece

aspectele invocate nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., iar completarea probatoriului sau reexaminarea probelor nu poate

face obiectul cererii de revizuire. Mai mult, declarația martorului invocat a

fost luată în considerare în condițiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.,

apreciindu-se că este imposibilă audierea acestuia, fiind plecat din țară și,

oricum, acest aspect nu poate fi considerat o împrejurare nouă, necunoscută de

instanța de fond. De altfel, nici celelalte susțineri ale revizuientei în

sensul că era bolnavă psihic la momentul săvârșirii faptei nu sunt împrejurări

care să nu fi fost cunoscute de prima instanță, ele fiind invocate în mod

constant în memoriile formulate pe toată durata procesului penal.

Așadar, cum

aspectele invocate nu se regăsesc în cazurile de revizuire prevăzute expres și limitativ

de art. 394 alin. (1) lit. a) - e) C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

revizuientei - condamnate, pe care o va obliga la cheltuieli judiciare către

stat, în baza prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuienta condamnată B.G. împotriva Deciziei penale

nr. 96 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurenta revizuienta condamnată la plata sumei de 400 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 23 iunie 2010.