ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 220/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 220/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
încheierea de ședință din 17 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
penală, pronunțată în Dosarul nr. 1485/46/2010, s-a respins ca inadmisibilă cererea
de îndreptare a erorii materiale formulată de petiționatul H.C. cu privire la minuta
deciziei nr. 1503 pronunțată la data de 13 aprilie 2011 în Dosarul nr. 1485/46/2010
și a obligat pe petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că prin decizia
nr. 1503 pronunțată la data de 13 aprilie 2011, s-a respins, ca inadmisibil, recursul
declarat de petiționarul H.C. împotriva sentinței penale nr. 6/F din 06 ianuarie
2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de
familie, și a fost obligat recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu
de cheltuieli judiciare către stat.
Analizând cererea formulată de petiționarul H.C., Înalta
Curte, prin încheierea din 17 mai 2011, a constatat că în raport de deliberarea
în cauză, cele invocate de către petiționar nu privesc erori materiale cu privire
la minuta deciziei, ci chestiuni cu privire la obligarea petiționarului, în conformitate
cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare
ocazionate cu soluționarea recursului, precum și critici de fond care nu pot forma
obiectul prezentei cereri și care au fost analizate de instanță la soluționarea
recursului declarat de către petiționar, instanța de recurs fiind în prezent dezinvestită.
Împotriva încheierii de ședință din 17 mai 2011 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1485/46/2010,
a formulat contestație în anulare contestatorul H.C., cerere pe care Înalta
Curte a recalificat-o ca fiind contestație la executare, având în vedere obiectul
contestației, respectiv anularea cheltuielilor de judecată.
Înalta Curte constată că cererea contestatorului privind reanalizarea
dispoziției prin care acesta a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat,
nu se încadrează în dispozițiile strict și limitativ prevăzute de art. 461, sau
art. 463 C. proc. pen., dispoziții care prevăd expres cazurile în care se poate
face contestație contra executării hotărârii penale sau contestație privitoare la
executarea dispozițiilor civile ale hotărârii.
Astfel, prin exercitarea unei cereri care excede cadrului procesual
penal precizat anterior, contestatorul este decăzut din dreptul de a formula astfel
de cereri, având ca efect sancționarea acesteia cu inadmisibilitatea.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul
invocat de contestator, nu face parte din textele incidente precizate anterior,
pentru a fi admisibilă această cerere așa cum prevăd cazurile de contestație la
executare enumerate și drept urmare, va respinge, ca inadmisibilă, contestația la
executare formulată de contestatorul H.C. împotriva încheierii din 17 mai 2011 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1485/46/2010.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va
fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului
prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată
de contestatorul H.C. împotriva încheierii din 17 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1485/46/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012.