ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 220/2012

Asupra cauzei de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 17 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1485/46/2010, s-a respins ca inadmisibilă cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petiționatul H.C. cu privire la minuta deciziei nr. 1503 pronunțată la data de 13 aprilie 2011 în Dosarul nr. 1485/46/2010 și a obligat pe petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că prin decizia nr. 1503 pronunțată la data de 13 aprilie 2011, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul H.C. împotriva sentinței penale nr. 6/F din 06 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și a fost obligat recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Analizând cererea formulată de petiționarul H.C., Înalta Curte, prin încheierea din 17 mai 2011, a constatat că în raport de deliberarea în cauză, cele invocate de către petiționar nu privesc erori materiale cu privire la minuta deciziei, ci chestiuni cu privire la obligarea petiționarului, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare ocazionate cu soluționarea recursului, precum și critici de fond care nu pot forma obiectul prezentei cereri și care au fost analizate de instanță la soluționarea recursului declarat de către petiționar, instanța de recurs fiind în prezent dezinvestită.

Împotriva încheierii de ședință din 17 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1485/46/2010, a formulat contestație în anulare contestatorul H.C., cerere pe care Înalta Curte a recalificat-o ca fiind contestație la executare, având în vedere obiectul contestației, respectiv anularea cheltuielilor de judecată. Înalta Curte constată că cererea contestatorului privind reanalizarea dispoziției prin care acesta a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, nu se încadrează în dispozițiile strict și limitativ prevăzute de art. 461, sau art. 463 C. proc. pen., dispoziții care prevăd expres cazurile în care se poate face contestație contra executării hotărârii penale sau contestație privitoare la executarea dispozițiilor civile ale hotărârii.

Astfel, prin exercitarea unei cereri care excede cadrului procesual penal precizat anterior, contestatorul este decăzut din dreptul de a formula astfel de cereri, având ca efect sancționarea acesteia cu inadmisibilitatea. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul invocat de contestator, nu face parte din textele incidente precizate anterior, pentru a fi admisibilă această cerere așa cum prevăd cazurile de contestație la executare enumerate și drept urmare, va respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul H.C. împotriva încheierii din 17 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1485/46/2010. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul H.C. împotriva încheierii din 17 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1485/46/2010. Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012.