ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3432/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 145 din 18 mai 2010

Curtea de Apel București, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C.

proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul Ț.I.

împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 1493/P/2009 din 25

noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pentru a hotărî

astfel, instanța fondului a reținut că Ț.I. a cerut trimiterea în judecată a

avocaților R.A. și T.B. pentru că într-o cauză civilă, în care petentul a fost

parte, cei doi au făcut susțineri necorespunzătoare adevărului și pentru că

avocata R.A. ar fi formulat acțiunea civilă, având ca obiect plata unor sume

restante la întreținere, fără a exista o împuternicire avocațială din partea

președintelui asociației de proprietari.

Cercetarea prealabilă

s-a efectuat sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215, 240, 289, 290,

291 și 292 C. pen., iar procurorul a dispus netrimiterea în judecată a

avocaților și disjungerea și declinarea cauzei la Parchetul de pe lângă

Judecătoria sectorului 4 București pentru efectuarea de cercetări sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. de art. 242 alin. (1) C. pen.

Procurorul a motivat

că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit. d) și a C. proc. pen.,

respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, pe de o

parte, iar cu privire la alte împrejurări sesizate, nu există fapte penale.

După examinarea

actelor premergătoare din ordonanța atacată, instanța fondului a motivat că

ordonanța atacată este legală și temeinică.

Astfel, pe de o parte,

cu privire la infracțiunea de înșelăciune pentru care a fost cercetată R.A.,

instanța fondului a constatat că, sub acest aspect, cauza a fost soluționată

definitiv prin Sentința definitivă nr. 327/2008 a Curții de Apel București.

Cu privire la celelalte

infracțiuni s-a motivat că, din actele premergătoare nu rezultă indicii

temeinice că cei doi avocați ar fi comis infracțiuni în dauna petentului.

Împotriva sentinței a

declarat recurs petentul Ț.I. care nu l-a motivat.

Examinând din oficiu

hotărârea atacată, Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică.

Potrivit art. 228

alin. (1) C. proc. pen. organul de urmărire penală sesizat potrivit art. 221

dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de

sesizare sau a actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile

de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 cu

excepția celui de la b

1

.

Din examinarea dispozițiilor sus-menționate, în

raport de prevederile art. 1 C. proc. pen. cu privire la scopul procesului

penal rezultă că urmărirea penală are ca obiectiv tragerea la răspundere a

persoanelor care au comis infracțiuni.

Prin urmare,

urmărirea penală trebuie începută ori de câte ori există indicii temeinice că

într-o cauză s-a săvârșit o faptă penală și nu există una din situațiile

prevăzute în art. 10 C. proc. pen.

Conform art. 68

1

C. proc. pen. există indicii temeinice cu privire la comiterea unei fapte

penale atunci când din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că

persoana față de care se efectuează acte premergătoare a săvârșit fapta.

Ori, așa cum reține

și instanța fondului, pe de o parte, pentru majoritatea faptelor sesizate nu

există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de infracțiuni, iar pe de

altă parte, față de alte fapte nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii, situație care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale

prevăzută de art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 228 alin. (1) C.

proc. pen.

Prin urmare, hotărârea

atacată este legală și temeinică, astfel că în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul

petentului, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul Ț.I. împotriva Sentinței penale nr.

145 din 18 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 octombrie 2010.