ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3914/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 6802/30/2008 la data de 12

septembrie 2008, reclamanta G.F.J., în contradictoriu cu pârâtul Primarul

Municipiului Timișoara, a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 550

din 08 martie 2004 emise de pârât, solicitând anularea acesteia și obligarea

pârâtului de a emite o nouă dispoziție motivată în vederea soluționării în fond

a notificării și a acordării măsurilor reparatorii moștenitorilor foștilor

proprietari, cărora le-a fost luată această proprietate prin aplicarea Decretului

nr. 712/1996.

In motivare, reclamanta

a arătat că dispoziția sus-menționată prin care s-a respins notificarea nr. 140

din 12 februarie 2002, având drept obiect cererea de retrocedare în natură a

imobilului situat în Timișoara, compus dintr-un teren intravilan cu nr. top.

23299/1 și 23299/2, a fost comunicată la cererea avocatului.

Din adresa Primăriei

Municipiului Timișoara și ștampila aplicată pe plicul poștal, rezultă

comunicarea dispoziției la data de 03 septembrie 2008, astfel că, susține reclamanta,

contestația a fost depusă în termen.

Reclamanta a mai

susținut că imobilul ce face obiectul retrocedării a fost proprietatea

părinților săi, S.J. și S.S.A.

Primarul Municipiului

Timișoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii pentru lipsa

calității procesuale pasive a acestei instituții.

In motivare, a arătat

că, prin dispoziția contestată, această instituție a comunicat întregul dosar

administrativ Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a

Banatului, aceasta fiind unitatea deținătoare a imobilului din litigiu.

Mai mult, conform cărții

funciare depuse la dosar, datând din 2005, la poz. 13, administrarea operativă

aparține SC R.E.S. SA Timișoara, instituția pârâtă neavând calitatea de unitate

deținătoare, așa cum rezultă din adresa nr. SJ.2009-13441 din 05 noiembrie 2009

a Direcției patrimoniul din cadrul instituției pârâte.

Prin precizare de

acțiune, reclamanta G.F.J. a solicitat anularea Dispoziției nr. 550 din 08

martie 2004 emisă de Primarul Municipiului Timișoara, deoarece în mod greșit

s-a dispus transmiterea notificării spre competentă soluționare Institutului

Agronomic Timișoara în calitate de unitate deținătoare a imobilului revendicat,

având în vedere că, în calitate de parte în dosarul nr. 9820/2002, în care s-a

pronunțat sentința civilă nr. 21209/2002, Statul Român prin Consiliul Local

Timișoara a fost de acord cu radierea dreptului de administrare operativă din C.F.

9974 Timișoara înscris în favoarea Institutului Agronomic; să se dispună

obligarea pârâtului Primarul Municipiului Timișoara, de a emite o nouă

dispoziție motivată, care să soluționeze pe fond notificarea, având în vedere

că o parte din imobilul revendicat, teren intravilan (fosta proprietate a

părinților contestatoarei S.J. și S.S., născută E.), a rămas în proprietatea

statului, fiind transcrisă din C.F. 9974 Timișoara în C.F. 66579 Timișoara, în

proprietatea Primăriei Municipiului Timișoara.

In cazul în care pârâta

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului nu mai are

în folosință sau administrare nici un teren înscris în cele două cărți

funciare, să se dispună anularea Dispoziției nr. 660 din 21 ianuarie 2009 ca

fiind rămasă fără obiect, iar în cazul în care pârâta mai are în posesie vreun

teren din aceste parcele, să fie obligată de a emite o nouă dispoziție raportat

la folosința specială asupra terenurilor revendicate.

Universitatea de Științe

Agricole și Medicină Veterinară a Banatului a formulat precizare de acțiune

prin care a arătat că nu mai deține nici în fapt și nici în drept terenul în

speță, acest drept fiind radiat din C.F. nr. 9974 Timișoara în favoarea SC R.E.S.

SA prin sentința civilă nr. 21209/2002 dată în dosar nr. 9820/2002, întrucât SC

R.E.S. SA folosește încă din anul 1996 acest teren primit în administrare

operativă de la Primăria Municipiului Timișoara prin protocolul încheiat la

data de 19 iulie 1996.

S-a invocat nulitatea

absolută a Dispoziției nr. 660 din 21 ianuarie 2009, aceasta fiind fără obiect.

Prin decizia civilă nr.

194/A din 7 iunie 2010, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 428 din

16 februarie 2010 a Tribunalului Timiș.

Pentru a se pronunța

astfel, instanțele au reținut, în esență, următoarele:

Din actele de stare

civilă depuse la dosar rezultă că reclamanta este persoană îndreptățită la

măsuri reparatorii pentru imobilul ce a aparținut autorilor săi.

La data intrării în

vigoare a Legii nr. 10/2001 ambele numere top - 23299/1 și 23298/2 din C.F. 9974

Timișoara se aflau în proprietatea statului, fiind astfel incidente în cauză

dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001, pârâtul Primarul Municipiului

Timișoara fiind entitate competentă să soluționeze notificarea formulată de

reclamanta G.F.J.

Împotriva deciziei

civile nr. 194A din 7 iunie 2010 a Curții de Apel Timișoara au declarat recurs

pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara, formulând, în

esență, următoarele critici.

Instituția Primarului

Municipiului Timișoara nu poate fi obligată la soluționarea notificării,

imobilul în litigiu aflându-se în administrarea altei persoane juridice.

Instanțele au

interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 10/2001, prin aceea că menționează

faptul că nu interesează schimbarea ulterioară a titularului dreptului de

administrare. Conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 competentă în a soluționa

notificarea este persoana juridică deținătoare a imobilului, în speță persoana

juridică deținătoare a dreptului de administrare operativă a imobilului la momentul

soluționării notificării.

Mai mult, prin

soluționarea notificării, se poate ajunge la situația de a fi obligați la

punerea în posesie a unui imobil care nu se mai află în prezent în

administrarea instituției recurente.

Recursul este nefondat

în sensul considerentelor ce succed:

Prin dispoziția nr. 550

din 8 martie 2004 emisă de Primarul municipiului Timișoara s-a respins

notificarea pentru nr. top 23299/2 ,cu motivarea că solicitanta nu a făcut

dovada calității de persoană îndreptățită și a dreptului de proprietate

invocat, întrucât dosarul nu a fost completat în termenul prevăzut de lege.

Totodată, notificarea pentru nr. top 23299/1 a fost transmisă spre soluționare

Instituluui Agronomic Timișoara, în calitate de unitate deținătoare.

Prin dispoziția nr. 660

din /21 ianuarie 2009, pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină

Veterinară a Banatului a respins notificarea depusă de reclamantă pentru

imobilul cu nr. top 23299/1, întrucât notificatoarea nu a făcut dovada

calității de persoană îndreptățită.

Imobilul a fost preluat

de statul român de la părinții reclamantei în baza Decretului nr. 712/1966, iar

în anul 1974 a fost trecut în administrarea operativă a Institutului Agronomic

Timișoara. In anul 1991 parcela se dezmembrează în nr.top 23299/1, grădină cu

casă în suprafață de 13056 mp, care rămâne în administrarea Institutului și

nr.top 23299/2, teren în suprafață de 2375 mp, care se transcrie în C.F. 66579,

în favoarea Primăriei municipiului Timișoara.

Prin sentința civilă nr.

21209 din 19 noiembrie 2002 a Judecătoriei Timișoara s-a radiat dreptul de

administrare al Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară a

Banatului și s-a înscris același drept în favoarea SC R.E.S. SRL.

Din situația de fapt

reținută de către instanțe rezultă calitatea de persoană îndreptățită a

reclamantei, dovedită cu acte de stare civilă și certificatul de moștenitor,

faptul că imobilul a fost proprietatea antecesorilor reclamantei S.S. și S.A.,

precum și faptul că cele două dispoziții - nr. 550 din 8 martie 2004 și 660/21

ianuarie 2009 - sunt nelegale, întrucât pentru nr. top 23299/1 și 23299/2 din C.F.

nr. 9974 Timișoara, pârâtul Primarul municipiului Timișoara este competent să

soluționeze notificarea depusă de reclamantă, care a făcut dovada calității de

moștenitoare a proprietarilor tabulari.

Față de împrejurarea că

la data depunerii notificării ambele numere top 23299/1 și 23298/2 din C.F.

9974 Timișoara se aflau în proprietatea Statului, în mod corect a reținut

instanța de apel că în speță sunt incidente dispozițiile art.21 din Legea nr.

10/2001, astfel că pârâtul Primarul municipiului Timișoara este entitate

competentă să soluționeze notificarea formulată de reclamanta G.F.J.

Față de aceste

considerente, constatându-se neincidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte va face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Municipiul Timișoara

Prin Primar împotriva deciziei civile nr. 194 A din 07 iunie 2010 Curții de

Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

12 mai 2011.