ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2707/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1895 din data de 27 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta L.V. în contradictoriu cu pârâții C.N.S.A.S. și P.L. ca tardiv formulată, obligând reclamanta la plata sumei de 1000 de RON către pârâtul P.L., cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că adeverința din 09 iunie 2009, a cărei anulare o solicita reclamanta, a fost publicată pe pagina de internet a pârâtului C.N.S.A.S. la data de 05 august 2009, condiții în care termenul de contestare de 30 de zile prevăzut de art. 10 alin. (2) din O.U.G.

nr. 24/2008 expirase la momentul sesizării instanței de judecată, și anume data de 10 septembrie 2009. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta L.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Apreciind ca fiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că motivarea sentinței pronunțată de Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este neadecvată, făcându-se referire la "contestația" formulată pentru ca în dispozitiv să se menționeze că "acțiunea" este respinsă, iar în privința sancțiunii aplicate pentru nedepunerea în termenul legal a acțiunii s-au aplicat greșit dispozițiile legii speciale pentru că, deși aceasta are prioritate, textul art. 10 alin. (2) din O.U.G.

nr. 24/2008 este neconstituțional. Prin cererea separată, recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, asupra căreia Înalta Curte s-a pronunțat, motivat, prin respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, așa cum s-a arătat în practicaua prezentei decizii. Examinând cauza, atât prin prisma art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. invocate de recurentă, cât și sub toate aspectele în conformitate cu dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat. Judecătorul fondului a argumentat în fapt și în drept soluția pronunțată, așa cum se poate lesne observa din considerentele sentinței aflate în control judiciar.

Reclamanta a contestat la data de 11 septembrie 2009, în fața instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, adeverința din 9 iulie 2009 emisă de C.N.S.A.S., în temeiul art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008, în care se consemnează că nu există date ori documente din carte să rezulte calitatea de lucrător sau de colaborator al Securității, în sensul legii, cu privire la P.L. În condițiile în care pârâtul a dovedit că actul în discuție a fost postat pe pagina de internet a C.N.S.A.S. la data de 5 august 2009, instanța de fond a primit excepția tardivității contestației invocată de pârât, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 293/2008 (pentru aprobarea O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității), al cărui conținut este următorul: "Adeverințele prevăzute la art. 8 lit. b) și art. 9 se publică pe pagina proprie de internet a C.N.S.A.S. și pot fi contestate la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor". Fiind formulată așadar peste termenul de decădere prevăzut de legea specială (Legea nr. 293/2008) a cărei aplicare are prioritate în virtutea principiului specialia generalibus derogant, în mod just acțiunea a fost respinsă ca tardivă, astfel că susținerile recurentei nu sunt de natură a înlătura dispoziția legală imperativă mai înainte citată.

Se va face aplicația art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în ce privește cererea intimatului P.L. de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat dovedit cu chitanța din 27 ianuarie 2011. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.V. împotriva Sentinței civile nr. 1895 din data de 27 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata către intimatul P.L. a sumei de 1.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.