ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3914/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 137 din 30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosar nr. 1130/54/2010 s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul D.P. împotriva Ordonanței nr. 1090/P/2009 din 1 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe intimata M.M., avocat în Baroul Gorj. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că intimata a săvârșit infracțiunile reclamate, respectiv insultă, calomnie, instigarea la discriminare și respectiv infracțiunea prevăzută de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 67/2004. Referitor la solicitarea petentului privind efectuarea de cercetări cu privire și la alte infracțiuni decât cele menționate în ordonanța atacată, instanța a reținut că dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen. prevăd expres limitele de verificare, sens în care ordonanța poate fi verificată numai cu privire la infracțiunile pentru care a formulat inițial plângere la organul de urmărire penală. În ceea ce privește critica petentului vizând greșita declinare a competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în raport de calitatea intimatei, aceea de avocat s-a reținut că, intimata avea calitatea menționată însă era suspendată la cerere din exercitarea profesiei și înscrisă în tabloul avocaților incompatibili, fapt ce a atras incidența dispozițiilor art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs petentul D.P.

criticând-o în esență pentru următoarele motive: - în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale a învinuitei M.M. pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 205 și art. 206 C. pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ în cuantum de 300 lei deși probatoriul administrat în cauză releva conturarea conținutului constitutiv al acestor infracțiuni, aspect menționat chiar în ordonanța atacată; - în mod tendențios și nejustificat s-a reținut că intimata este avocat în cadrul Baroului Gorj și nu avocat suspendat cum în realitate este; - în mod greșit nu s-a reținut vinovăția făptuitoarei intimate M.M.

referitor la infracțiunile menționate deși probatoriul administrat în cauză (adresa Primarului transmisă Secției de votare Crasna, declarațiile martorilor) dovedesc că aceasta a instigat populația prin manifeste denigratoare și calomnioase la adresa sa având drept consecință înlăturarea din cursa electorală; - procurorul nu a examinat conținutul sesizării penale depusă de numiții S.G. și G.C., înregistrate la Postul de poliție Crasna din 1 iunie 2008 care evidenția manifestarea infracțională a intimatei în procesul electoral; - nu s-au respectat dispozițiile art. 201 și art. 202 C. proc. pen. în sensul că nu s-a luat declarație primarului A.V.

și nici martorului G.C., probe care erau concludente în stabilirea vinovăției intimatei; A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu consecința desființării ordonanței atacate și trimiterea cauzei procurorului la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în vederea începerii urmăririi penale față de intimata M.M. cu privire la infracțiunile pentru care a formulat plângere. Recursul este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de recurentul petent precum și a dispozițiilor art. 278 1 cu referire la art. 278 C. proc. pen. și la art. 385 6 alin. (1) și (2) C. proc. pen. constată că sentința penală nr. 137 din 30 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori este legală și temeinică.

Astfel, prin rezoluția nr. 1090/P/2009 din 1 martie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus în temeiul art. 220 și art. 228 raportat la art. 1 lit. a), b), d) și f) C. proc. pen. infirmarea începerii urmăririi penale față de M.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 205, art. 206 C. pen., dispusă prin rezoluția din 23 septembrie 2009 a organelor de poliție din cadrul Poliției Novaci și confirmată la aceeași dată de procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci precum și neînceperea urmăririi penală față de M.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 205, art. 206, art. 317 alin. (1) C. pen. și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 317 C. pen.

iar cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 67/2004 a reținut că această faptă nu există întrucât din declarațiile martorilor nu a rezultat că M.M. ar fi promis sau oferit bani sau alte bunuri în timpul campaniei electorale. Cu privire la infracțiunile de insultă și calomnie s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora. Prin ordonanța nr. 363/11/2/2010 din 23 martie 2010 s-a respins plângerea formulată de petent împotriva rezoluției sus-menționate. Referitor la criticile formulate de recurentul petent concretizate în motivele de recurs, înalta Curte constată că acestea sunt nefondate. Instanța de fond a reținut în considerentele sentinței recurate, în mod corect că, din analiza întregului material probator administrat în cauză respectiv plângerea petentului, declarațiile martorilor B.G., V.C., B.E., O.V., R.N., toate coroborate cu declarația intimatei M.M.

nu rezultă întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor reclamate de petent. Din verificarea actelor premergătoare în cauza de față nu rezultă indicii privind săvârșirea infracțiunii de insultă de către intimată întrucât cercetările efectuate au confirmat doar răspândirea de către aceasta a unor fluturași cu caracter electoral, singura remarcă la adresa petentului fiind aceea referitoare la faptul că „votându-l pe P.D. veți avea trei primari în loc de unul, pe G. și V.". În mod corect s-a reținut că această afirmație nu este aptă să aducă atingere onoarei sau demnității petentului pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 205 C. pen. Infracțiunea prevăzută de art. 205 C. pen.

este una comisivă care are conținuturi alternative, elementul material al acesteia putându-se realiza prin săvârșirea uneia dintre următoarele acțiuni: acțiunea de atingere a onoarei unei persoane, acțiunea de atingere a reputației unei persoane sau acțiunea de atribuire unei persoane a unui defect, boală sau infirmitate, care chiar dacă ar fi reale nu trebuie relevate, pentru existența infracțiunii fiind necesar ca oricare dintre acțiunile prin care se poate realiza elementul ei material, să privească o persoană determinată sau determinabilă, pe baza datelor furnizate de făptuitor. Așa fiind, în mod corect, prin prisma dispozițiilor legale menționate dar și a analizei judicioase a materialului probator administrat în cauză s-a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 205 C. pen., în ceea ce o privește pe intimata M.M.

Referitor la infracțiunea de calomnie reclamată de petent se constată că acesta nu a menționat în ce constă acțiunea de calomniere, actele premergătoare neconfirmând săvârșirea acestei infracțiuni de către intimată. Infracțiunea de calomnie se realizează printr-o acțiune de afirmare sau imputare în public a unei fapte determinate, privitoare la o persoană care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancțiune penală, administrativă sau disciplinară, ori disprețului public. Așa fiind, din actele dosarului rezultă doar împrejurarea că intimata M.M. a continuat să răspândească și în ziua alegerilor fluturași cu caracter electoral care însă nu conțineau afirmații de natura celor la care se referă textul de lege menționat.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 317 C. pen. care incriminează instigarea la ură pe temei de rasă, naționalitate, apartenență politică etc. s-a reținut în mod corect că aspectele menționate în fluturașii răspândiți de către intimată nu pot fi apreciate ca fiind caracter penal întrucât nu se conturează elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective, întrucât nu s-a făcut dovada că intimata a acționat cu formă de vinovăție cerută de lege pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

Totodată din actele premergătoare efectuate în cauză, analizate judicios de către instanța de fond nu rezultă că intimata ar fi promis, oferit sau dat bani, bunuri sau alte foloase în timpul campaniei electorale, ori în scopul determinării alegătorului să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidați sau de un anumit candidat astfel încât, în mod just, s-a constatat că, în cauză, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 67/2004.

Criticile recurentului petent vizând greșita declinare a competenței soluționării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în raport de calitatea intimatei este nefondată întrucât așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond din cercetările efectuate rezultă că la data respectivă intimata avea calitatea de avocat, suspendat la cerere din exercitarea profesiei și înscris în tabloul invocaților incompatibili, fapt ce a atras incidența în cauză a dispozițiilor art., 278 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispozițiilor art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen. De asemenea, motivul de recurs formulat de petent referitor la insuficienta cercetare penală efectuată de organul de urmărire penală constând în neefectuarea tuturor probelor solicitate de acesta este nefondat întrucât potrivit dispozițiilor art. 224 C. proc.

pen., organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare care au menirea fie să completeze informațiile pe care le are cu privire la săvârșirea unei infracțiuni fie să verifice aceste informații pentru a dispune cu privire la începerea sau neînceperea urmăririi penale. Din verificările efectuate rezultă că actele premergătoare întocmite în raport de ansamblul faptic prezentat de petent, au fost circumscrise probelor pe care organul de urmărire penală Ie-a apreciat ca fiind necesare pentru soluționarea cauzei, iar faptul că probatoriul nu a fost suplimentat nu atrage nelegalitatea ordonanței pronunțate. Pentru considerentele arătate, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de petentul D.P. împotriva sentinței penale nr. 137 din 30 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pe care o menține ca legală și temeinică. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a-l obliga pe recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar D.P. împotriva sentinței penale nr. 137 din 30 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat și de 1000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către intimată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2010.