ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1613/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 32/PI din 11

februarie 2010 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea formulată de

petentul A.V. împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale dată în

Decizia penală nr. 622/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că printr-o plângere înregistrată la data de 28

decembrie 2009 pe rolul Curții de Apel Timișoara, petentul A.V. a solicitat

desființarea rezoluției de neînceperea urmăririi penale dispusă față de

magistratul C.M. - judecător în cadrul Judecătoriei C., sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.

În motivarea

plângerii petentul a susținut că intimata a comis infracțiunea de abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. deoarece

ar fi favorizat persoane înscrise în barouri ilegale, iar pe de altă parte a

interzis exercitarea profesiei de avocat celor care au dobândit calitatea de

avocat în baza Legii nr. 51/1995 și nu a permis petentului să reprezinte un

client, în calitate de avocat.

Referitor la

infracțiunea de fals intelectual, imputată de asemenea intimatei, petentul a

considerat că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar

motivarea rezoluției date de către procuror a considerat-o

"aberantă", singurul scop al acesteia fiind de a mușamaliza

infracțiunile săvârșite de către intimată.

S-a mai reținut în

fapt că, printr-o plângere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara petentul a solicitat angajarea răspunderii penale a magistratului

C.M. pentru faptul că nu a permis petentului să pună concluzii într-o cauză și

să-l reprezinte pe clientul său, B.M., motivând că petentul nu făcea parte din Baroul

de Avocați.

În urma actelor

premergătoare efectuate în cauză prin rezoluția din 20 octombrie 2009 dată în

Dosarul nr. 622/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată, cu privire la săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen., iar prin

rezoluția din 25 noiembrie 2009 procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara a respins ca nefondată plângerea petentului întemeiată

pe dispozițiile art. 278 C. proc. pen.

Învestită cu

soluționarea plângerii formulate de petent potrivit art. 278

1

C.

proc. pen. Curtea de Apel Timișoara, analizând legalitatea și temeinicia

rezoluției atacate, în raport de dispozițiile legale în materie și având în vedere

și prevederile art. 28 și 57 din Legea nr. 51/1995, cu modificările și

completările ulterioare, a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale

dispusă în cauză este legală și temeinică, în deplină concordanță cu actele

dosarului.

Instanța a constatat,

că nu sunt întemeiate în speță, elementele constitutive ale infracțiunilor

reclamate de către petent, respectiv art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.,

intimata îndeplinindu-și doar obligațiile profesionale, prin demersul său de a

pune în vedere petentului dispozițiile legale în materia dreptului de a

reprezenta în fața instanței, drept recunoscut de lege doar persoanelor care au

calitatea de avocați înscriși în Barourile de avocați locale sau în cel

central.

În considerentele

sentinței penale instanța a mai reținut că petentul nu a fost și nu este

înscris în tabloul avocaților din Județul Caraș Severin, așa cum rezultă din

adresa din 06 octombrie 2009 a Baroului Caraș Severin, astfel că având în

vedere dispozițiile Legii nr. 51/1995, la care se face referire, în mod legal

intimata și-a exercitat atribuțiile de serviciu, în raport și cu prevederile

art. 2 pct. 3 și art. 4 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor

și procurorilor, republicată.

Împotriva sentinței

penale pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs petentul, care

a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie reiterând în speță,

susținerile invocate în plângerea introductivă.

Înalta Curte

examinând hotărârea atacată, respectiv actele și lucrările din dosar în raport

cu criticile invocate cât și din oficiu constată că recursul formulat de către

petent este nefondat.

În condițiile în care

intimata, în calitatea sa de judecător, învestită cu soluționarea unei cauze,

nu i-a permis petentului A.V. să reprezinte interesele uneia dintre părți, în

calitate de avocat al acestuia, față de împrejurarea că petentul nu a fost și

nu este înscris în tabloul avocaților din Județul Caraș Severin (dreptul de

asistare și reprezentare în instanță revenind doar avocaților înscriși în

tabloul baroului, potrivit art. 28 din Legea nr. 51/1995, care, conform art. 57

alin. (4) din același act normativ se constituie și funcționează în cadrul

U.N.B.R.), în mod corect a reținut procurorul că în cauză nu se poate reține în

sarcina intimatei săvârșirea unei fapte penale, dispunând neînceperea urmăririi

penale față de aceasta, respectiv incidența dispozițiilor art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

Demersul intimatei

s-a înscris în obligația impusă acesteia de dispozițiile Legii nr. 303/2004

referitor la asigurarea supremației legii, dar și de Decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție nr. 27 din 16 aprilie 2007 prin care, admițându-se un

recurs în interesul legii s-a stabilit că "asistența juridică acordată

unui învinuit sau inculpat de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat

din condițiile Legii nr. 51/1995 modificată și completată prin Legea nr.

255/2004, echivalează cu lipsa de apărare a acestuia", în motivarea

deciziei făcându-se referire la condițiile exercitării profesiei de avocat

astfel cum sunt reglementate de Legea nr. 51/1995 modificată și completată.

Ca urmare, avându-se

în vedere dispozițiile legale menționate cât și decizia Înaltei Curți la care

s-a făcut referire a cărei forță este obligatorie, potrivit art. 414

2

alin. (3) C. proc. pen. se constată că intimata C.M., în calitatea sa de

judecător nu a făcut decât să respecte legea și îndrumările instanței supreme,

astfel că nu se poate reține în sarcina acesteia săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 246 C. pen. și nici pe cea de fals intelectual prevăzută de

art. 289 C. pen., deoarece împrejurarea că în încheierea de ședință de la

termenul din 30 iunie 2009 nu s-au consemnat susținerile petentului s-a datorat

lipsei de calitate a acestuia în acea cauză dedusă judecății intimatei.

Așa fiind, Înalta

Curte apreciază că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de

intimată este legală și temeinică ca și hotărârea primei instanțe prin care s-a

respins plângerea formulată de către petent împotriva rezoluției atacate, care

a fost menținută, astfel că recursul declarat de către petent apare ca fiind

nefondat și va fi respins ca atare potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de petiționarul A.V. împotriva Sentinței penale nr. 32/PI din

11 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 26 aprilie 2010.