ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2291/2011

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Brăila, prin Sentința penală nr. 146 din 27 septembrie 2010 l-a condamnat, printre alții, pe inculpatul B.C.  la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară a interzicerii executării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., precum și la 7 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară.

În baza dispozițiilor art. 83 C. proc. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2111/2007 a Judecătoriei Brăila și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat 17 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească 15.000 RON cu titlu de daune morale părții civile M.M.

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele:

M.M., elevă în clasa a V-a la școală cu program special, având vârsta de 14 ani, adesea își petrecea ziua cerșind în fața unui supermarket din municipiul Brăila, astfel cunoscându-l pe inculpat, pe coinculpata R.A.A. și pe nepoții inculpatului, P.G. și P.L.I., cu aceștia inculpatul consumând frecvent alcool.

În contextul amintit, inculpatul, de mai multe ori, cunoscând de la coinculpată că minora, posibil, întreține relații sexuale, i-a cerut acesteia să-l însoțească, fata refuzând însă.

Totodată, la începutul lunii ianuarie 2010, minora a primit de la coinculpată mai multe obiecte de îmbrăcăminte, iar la 13 ianuarie 2010, inculpatul, de față fiind și coinculpata, a apelat-o telefonic pe minoră și i-a cerut să vină în locuința lui. Inițial minora a refuzat pe considerentul că inculpatul era violent, dar a fost amenințată însă cu susținerea că „îi va arăta el". A doua zi, în jurul orei 10,30, la locuința inculpatului au venit coinculpata și nepotul lui, P.G., inculpatul aflându-se în stare de ebrietate.

Cu acest prilej, inculpatul le-a spus celor de față că ar dori să întrețină relații sexuale normale și anale cu o fată, discuție auzită și de celălalt nepot P.L.I., aflat cu inculpatul încă din după-amiaza de 13 ianuarie 2010.

Coinculpata i-a relatat inculpatului că o știe pe M.M., inculpatul a replicat „aia mică M.", după care i-a cerut lui R.A.A. să o ducă la el. Sunând-o pe un telefon mobil, coinculpata a primit acceptul minorei de a se întâlni, lucru întâmplat după prânz.

Fiind împreună pe traseu, coinculpata a forțat-o pe minoră să intre în scara blocului unde locuia inculpatul, a tras-o în continuare spre palierul unde era situat apartamentul acestuia, atunci minora realizând acest lucru pentru că anterior o mai însoțise pe coinculpată. Deși s-a opus să pătrundă în apartament, coinculpata însă a tras-o de braț, a introdus-o în locuință și a condus-o într-o încăpere aflată pe dreapta holului. Aici, coinculpata a amenințat-o că îi va lua hainele, minora replicând că nu are cum să rămână dezbrăcată. Imediat, în încăpere s-a prezentat inculpatul, a pălmuit-o de două ori pe minoră și, amenințător, i-a cerut să tacă și să-l urmeze într-o altă cameră, respectiv în dormitor. Aici, inculpatul a țipat la fată, i-a cerut să întrețină cu el raport sexual anal, opunerea fetei fiind înfrântă de inculpatul care, și după ce minora, de frică, a început să se dezbrace, el din nou a lovit-o peste față și i-a tras bluza și sutienul. Violența cu care fata a fost lovită peste față a determinat smulgerea unui cercel și deteriorarea celuilalt. Pe urmă, inculpatul a obligat minora să întrețină cu el un act sexual oral. După aceasta, pentru că telefonul mobil al fetei, rămas în buzunarul pantalonului, a sunat, fata încercând să răspundă, inculpatul i-a smuls aparatul din mână și a refuzat să i-l restituie.

Actul sexual descris a fost văzut de coinculpată, aceasta relatându-le și nepoților inculpatului cele petrecute, inclusiv că inculpatul a lovit fata. Totodată, larma produsă a fost auzită și de tatăl inculpatului, acesta cerându-i fiului lui să o lase în pace pe fată, să-i dea ce cere numai să tacă.

În continuare, inculpatul și-a chemat și nepotul, pe P.L.I., să aibă relații sexuale cu minora, acesta refuzând însă după ce i-a spus că fata este minoră și nu vrea să facă pușcărie.

După ce a reușit să părăsească locuința inculpatului, minora, din stradă, le-a cerut coinculpatei și nepoților inculpatului care o urmăreau de la balcon, să-i fie restituit telefonul. Acest lucru neîntâmplându-se, minora, de la un post telefonic public, a sunat la numărul de urgență 112, a reclamat violul și deposedarea de telefon, după care, împreună cu polițiștii veniți la fața locului, i-a condus la apartamentul inculpatului. În camera indicată de fată, organele de poliție au găsit, pe pat, cercelul, iar pe covor, piesa desprinsă din al doilea cercel și sutienul fetei.

Apelând numărul de mobil indicat de minoră ca fiind al ei, organele de poliție au descoperit aparatul sustras în condițiile arătate, depozitat pe pervazul exterior al geamului de la baia apartamentului inculpatului.

Raportul de constatare medico-legală a înscris că minora nu a prezentat leziuni traumatice corporale, era cu retard mintal ușor și avea dezvoltare somatică specifică vârstei de 11 - 12 ani.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greșita încadrarea juridică a faptei. În opinia sa, pentru că nu a cunoscut vârsta minorei, ar fi comis infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) C. pen., precum și nelegala condamnare pentru infracțiunea de tâlhărie, aceasta neexistând.

Curtea de Apel Galați, prin Decizia penală nr. 21A din 28 ianuarie 2011 a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a formulat recurs, cale de atac motivată pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Conform dispozițiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, instanța este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.

Art. 66 C. proc. pen. prevede că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească vinovăția, dar, potrivit alin. (2) al textului, când există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.

Totodată, art. 69 același cod, prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Analizând, prin prisma textelor procedurale expuse, lucrările dosarului cauzei, se reține că situația de fapt, împrejurările în care s-a derulat activitatea infracțională, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a celor două infracțiuni sunt legale și corecte, probatoriul administrat la urmărirea penală și nemijlocit în condiții de oralitate și contradictorialitate la cercetarea judecătorească, a relevat că faptele sunt dovedite, coinculpată, atât în faza urmăririi penale cât și la instanța de fond a recunoscut atât implicarea ei, cât și tot ceea ce, constant, minora a declarat. În ce privește vârsta minorei, inculpatul, la instanța de fond, a declarat că nu-l interesa și nu o cunoștea, dar, la urmărirea penală a apreciat că fata avea 11 - 12 ani. Totodată, declarațiile tatălui lui, B.E., ale nepoților lui aflați în locuința sa, sunt concordante cu aspectele relevate de minoră și de coinculpată. În cauză s-au administrat și procese-verbale de confruntare, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto cu aspectele găsite la locuința inculpatului. Au fost audiați martori asistenți V.I., acesta fiind de fată la audierea coinculpatei asistată de avocat N.E., martor de față la cercetarea locuinței inculpatului.

Pentru cele arătate, cazul de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. (eroare gravă de fapt), nu se regăsește în cauză.

De asemenea nu este fondat nici cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., orientându-se la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare, instanța a acordat semnificație juridică tuturor criteriilor generale prev. de art. 72 C. pen., faptele săvârșite în concurs real sunt de gravitate, textele incriminatoare prevăzute de pedepse de la 10 - 25 de ani infracțiunea de viol, 7 - 20 de ani infracțiunea de tâlhărie, iar inculpatul, nesincer, necooperant, se află în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen. și a săvârșit faptele după ce, pentru o infracțiune de asemenea gravă, nu a înțeles clemența ce i se acordase prin dispunerea unei alte modalități de executare decât privarea de libertate.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat în conformitate cu dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca ne fondat, recursul declarat de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 21/A din 28 ianuarie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 14 ianuarie 2010 la 07 iunie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 07 iunie 2011.