ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3223/2011

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 67 din 16 aprilie 2010 a Tribunalului Brăila, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare a instanței, faptelor comise de inculpatul N.D., astfel: din infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.; din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare a instanței faptelor comise de inculpații G.I. și B.I., din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.D. , la o pedeapsă de 13 ani închisoare și 5 ani ca pedeapsă complementară conform art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol (parte vătămată P.L.M.).

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.D. la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal (parte vătămată A.B.).

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.D. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, a fost condamnat inculpatul N.D. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de încredințare, cu știință, a unui autovehicul, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care nu posedă permis de conducere.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul N.D. să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în total va executa 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

S-au interzis inculpatului N.D. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest inculpatului N.D. și în conformitate cu prevederile art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul prevenției cu începere de la data de 22 aprilie 2009 la zi.

În baza art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. au fost condamnați inculpații B.I. și G.I.  la câte o pedeapsă de 10 ani închisoare și câte 4 ani pedeapsă complementară prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pentru săvârșirea infracțiunii de viol (parte vătămată P.L.M.).

S-au interzis inculpaților B.I. și G.I. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, a fost condamnat inculpatul S.I.F. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului S.I.F., pe termenul de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv 3 ani.

S-au interzis inculpatului S.I.F. drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe timpul prevăzut de art. 71 C. pen., iar în conformitate cu art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În baza art. 83 C. pen. s-a atras atenția inculpatului S.I.F. asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Au fost obligați, în solidar, inculpații N.D., B.I. și G.I. să plătească părții civile P.L.M. suma de 500 RON cu titlu de daune materiale și 5000 RON cu titlu de daune morale.

S-a constatat că partea vătămată A.B. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 189 - 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul N.D. la plata către stat a sumei de 750 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400 RON reprezintă onorariile avocaților din oficiu (av. O.B. - 300 RON în faza de urm. pen. și av. M.N. - 100 RON - instanță), onorarii care vor fi avansate din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Au fost obligați inculpații B.I. și G.I. la plata către stat a sumei de câte 450 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul S.I.F. la plata către stat a sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300 RON reprezintă onorariul avocatului din oficiu (av. H.I.), onorariu care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

S-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu în sumă de 300 RON (av. P.C.) pentru partea vătămată A.B. să fie avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Totodată, prin încheierea din 19 aprilie 2010 s-a dispus înlăturarea omisiunii din minuta și dispozitivul hotărârii, în sensul că s-au acordat cheltuielile judiciare în sumă de 800 RON reprezentând onorariu avocat pentru partea vătămată P.L.M., sumă ce va fi achitată în solidar de inculpații N.D., G.I. și B.I.

Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 395/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, au fost trimiși în judecată inculpații N.D., B.I., G.I. și S.I.F., astfel: inculpatul N.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.; lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.; violare domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și încredințarea unui autovehicul spre conducere pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. (3) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B.I. și G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., și S.I.F. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Din actele și lucrările de la dosar, instanța a constatat:

Pentru a dispune trimiterea în judecată, procurorul a reținut următoarele:

Minora P.L.M. are vârsta de 13 ani, locuiește în comuna G., jud. Brăila, fiind elevă în clasa a VII-a la școala din localitate. Timpul liber și-l petrece împreună cu tineri din localitate, care fac parte din grupul său de prieteni.

Din acest grup de prieteni fac parte martorii C.A., B.G., A.B., C.M. și alții. Minora este colegă de clasă cu martorele C.M. și A.B.

Imediat după sărbătorile de iarnă, la începutul lunii ianuarie 2009, la data de 08 ianuarie 2009, în jurul orelor 19,00-19,30, minora se afla împreună cu prietenii săi, respectiv C.A., B.G., A.B., C.M., C.R. și C.T., în stradă, în fața locuinței. Trebuie precizat că martora C.A. este prietena martorului B.G. De asemenea, B.G. este prieten cu inculpatul N.D. Afară era întuneric dar era în funcțiune iluminatul stradal.

Astfel, în jurul orelor 19,00-19,30, la acest grup vine inculpatul N.D. care era cu autoturismul proprietate, de culoare roșie, cu geamurile fumurii.

Inculpatul a intrat în vorbă cu minora P.L.M. și a început să-i propună să o plimbe cu autoturismul. Minora a refuzat în mod sistematic, motiv pentru care inculpatul N.D. chiar a prins-o în brațe, încercând să o convingă să-l urmeze. Așa cum au declarat cei prezenți, minora devenise oarecum agitată, speriată de aceste insistențe ale inculpatului și la un moment dat, a început să plângă, astfel că martora A.B. a intervenit și i-a cerut insistent inculpatului să o lase în pace pe P.L.M. Inculpatul a repezit-o pe martoră, cerându-i să-și vadă de treaba ei. Martorul C.R. a declarat că inculpatul chiar a îmbrâncit-o pe martora A.B. în acel moment, ca să nu mai intervină.

La un moment dat, minora P.L.M. a intrat în curtea locuinței spunând că nu mai iese de acolo dacă inculpatul nu încetează cu insistențele sale și că nu vrea să aibă de-a face cu el.

Minora a declarat pe timpul anchetei că, în fapt, se speriase de inculpat, deoarece acesta insista pentru a întreține cu ea raporturi sexuale, nefiind prima dată când inculpatul îi face avansuri. Minora a declarat că în toamna anului 2008, într-o zi când se îndrepta spre casă, s-a întâlnit cu inculpatul N.D. care era împreună cu inculpatul G.I., zis "D.". Inculpatul a luat-o în brațe și i-a cerut să-i însoțească, întrucât vor să întrețină raport sexual cu ea. Inculpatul N.D. a apucat-o de mână, după care i-a tras o palmă peste față. Minora a reușit apoi să se smulgă și a fugit acasă. Acest incident este relatat și de martora C.A., prietena minorei, căreia aceasta i-a povestit a doua zi.

Datorită acestui incident, minorei a început să-i fie frică de N.D. și să încerce să-l evite.

În acest mod se justifică atitudinea de teamă a minorei din acea seară de la începutul anului 2009.

Văzând refuzul minorei, inculpatul a apelat la martorul B.G. căruia i-a cerut să o roage el pe prietena sa, C.A. să o convingă pe minoră să accepte să meargă cu el cu mașina.

Astfel, martora C.A. a mers după minoră în curte, cerându-i să iasă și să meargă să se plimbe cu inculpatul N.D. cu mașina, martora promițându-i că inculpatul nu-i va face nimic rău.

Urmare a insistențelor prietenilor săi, minora a ieșit din curte și a acceptat să meargă să se plimbe cu mașina inculpatului, dar numai cu condiția să vină și C.A. și B.G.

În aceste condiții, inculpatul N.D. a urcat la volan, victima minoră pe scaunul din dreapta față, iar prietenii acestuia pe bancheta din spate și au plecat să se plimbe pe raza localității G., timp de circa 10 minute.

Deși pe parcursul cercetărilor s-a pus problema dacă, după ce minora a urcat în autoturism, în acel moment inculpatul N.D. ar fi blocat în vreun fel portiera de la locul din dreapta față, acest aspect nu a rezultat cu certitudine.

Astfel, în timp ce se deplasau pe strada din comuna G., inculpatul N.D. a cerut prietenilor minorei să coboare, pentru că el vrea să vorbească ceva cu victima. Atunci B.G. a cerut inculpatului să oprească întrucât vrea să coboare și să meargă acasă. În acel moment, minora a început să plângă și i-a cerut martorei C.A. să nu o lase singură cu inculpatul N.D. Martora însă i-a spus râzând să stea liniștită că nu este nici o problemă. Cei doi martori au relatat că victima era speriată.

După ce martorii au coborât, la câteva momente inculpatul N.D. a pus mașina în mișcare iar victima a încercat să deschidă portiera dar nu a reușit, deoarece nu a acționat în mod corect pârghia cu această destinație.

Martorii C.A. și B.G. au revenit pe stradă în fața locuinței victimei, de unde plecaseră, unde erau ceilalți prieteni. Aceștia au spus celorlalți că minora rămăsese să se plimbe cu inculpatul și că plângea.

În acest mod, inculpatul N.D. a condus autoturismul către Dunăre, timp în care i-a spus victimei că vrea să aibă relații sexuale cu el.

După aceasta, inculpatul N.D. a continuat să conducă mașina către ieșirea din sat către localitatea U., în zona viilor oprind mașina pe drumul de piatră ce duce spre U., trăgând-o puțin într-o parte.

După ce a oprit mașina, inculpatul a lovit victima și în același timp a dezbrăcat-o de geaca de culoare neagră cu care era îmbrăcată. În aceste condiții, de frică, victima singură și-a dat pantalonii jos, precum și lenjeria. După aceasta, inculpatul N.D. a rabatat ambele scaune din față.

În acest moment, victima i-a spus inculpatului să o lase în pace ca să se ducă acasă, iar inculpatul i-a spus să tacă pentru că altfel o va lovi din nou.

Inculpatul a întreținut cu victima raport sexual normal complet, după care a întreținut și raport sexual oral. După consumarea actelor sexuale, inculpatul N.D. a fost sunat pe telefonul mobil de cineva, apoi s-au îmbrăcat amândoi și au plecat în sat.

În fața locuinței familiei M., s-au întâlnit cu martorul M.C. care a urcat în autoturism pentru scurt timp, iar inculpatul N.D. a recomandat-o pe victimă ca fiind prietena lui.

Pe strada a patra din localitate, s-au întâlnit cu o mașină de culoare albastră, proprietatea inculpatului B.I., în aceasta fiind el și inculpatul G.I., zis "Dudău".

Inculpatul N.D. a coborât și a vorbit cu inculpatul G.I., după care au venit împreună în autoturismul în care era victima minoră. La volan a urcat inculpatul G.I., iar pe bancheta din spate inculpatul N.D. În acest mod, au plecat împreună cu mașina pe șosea, apoi au intrat pe str. T., unde inculpatul N.D. a coborât și a plecat. Victima minoră a rămas cu inculpatul G.I. care i-a cerut victimei să întrețină și cu el raport sexual, în caz contrar, amenințând-o că o va bate. De frică, victima nu s-a mai opus și, la fel ca și în cazul lui N.D., a întreținut și cu G.I., mai întâi raport sexual normal și apoi și raport sexual oral. După aceasta, au plecat înapoi pe șosea, timp în care s-au reîntâlnit cu autoturismul aparținând inculpatului B.I.

A coborât doar inculpatul G.I. și s-a îndreptat către celălalt autoturism din care deja coborâse și se apropia inculpatul B.I.

Inculpatul B.I. a urcat, de asemenea, pe locul șoferului, lângă victima minoră și i-a solicitat acesteia să întrețină și cu el raport sexual normal și oral, dar fără să o mai lovească sau să o amenințe în vreun fel. De frică, și datorită presiunii psihice la care fusese deja supusă, victima minoră nu s-a mai opus.

După consumarea și a acestor raporturi sexuale, inculpatul N.D. a condus victima cu mașina în care aceasta fusese obligată la raporturi sexuale, până în apropierea locuinței sale.

Înainte de a coborî, inculpatul N.D. i-a dat o ciocolată și i-a spus victimei să nu spună nimănui, nici părinților, și să motiveze că a fost la o prietenă pe nume P.R. De frică, victima nu a spus nimic acasă.

A doua zi, acasă la victimă a venit martora C.A., căreia i-a spus ce i se întâmplase în seara precedentă, după ce se despărțiseră. Tot a doua zi, întâlnindu-se cu martora A.B., victima i-a povestit și acesteia același lucru. După începerea școlii, același lucru l-a povestit și colegei sale, martora C.M. Toate acestea au sfătuit victima să reclame la poliție, însă, de frică, a refuzat.

La începutul lunii aprilie 2009, victima a aflat că inculpatul a încercat să facă același lucru și cu colega ei B.A., astfel că s-a hotărât să formuleze și ea plângere penală.

Martora A.B. a declarat că ulterior incidentului, în timp ce se afla pe stradă, l-a auzit pe inculpatul N.D. spunând că data viitoare va cumpăra ciocolată "A." de 1,7 RON și nu una de 1,2 RON, cum luase prima dată.

La data de 05 aprilie 2009, în jurul orelor 20,30 - 21,00, victima minoră A.B., în vârstă de 14 ani, împreună cu martora D.S.G., se aflau în fața locuinței numitului D.A., din localitatea G. și stăteau de vorbă, pe o bancă. Locuința este amplasată pe DJ 253A.

La un moment dat, în fața lor a oprit autoturismul de culoare roșie, de la volan coborând inculpatul N.D. Autoturismul este proprietatea inculpatului și împreună cu acesta, în autoturism se mai afla, pe locul din dreapta față, inculpatul S.I.F., acesta din urmă neposedând permis de conducere. S-a stabilit că inculpatul N.D. știa că inculpatul S.I.F. nu posedă permis de conducere, indicând acest lucru la audieri.

Inculpatul N.D. i-a cerut victimei minore A.B. să meargă cu el câțiva pași mai departe, deoarece vrea să vorbească cu ea. Victima l-a urmat, inculpatul întrebând-o despre o colegă de școală, iar după circa 3 minute inculpatul i-a propus să o conducă cu mașina acasă, însă minora a refuzat. Inculpatul N.D. a amenințat-o că în caz contrar, o va aștepta la colțul străzii.

În aceste condiții, minora a intrat în curtea locuinței prietenei sale D.S.G., împreună cu aceasta, iar în urma lor și inculpatul N.D.

Victima și martora D.S.G. i-au cerut inculpatului să părăsească curtea locuinței, însă acesta a refuzat, motiv pentru care victima minoră A.B. a părăsit ea curtea. A ieșit din curte și inculpatul, care a mai vorbit cu victima minoră, după care a prins-o pe aceasta în brațe și a strigat la celălalt inculpat să deschidă portiera spate de la mașină.

Inculpatul S.I.F. a deschis portiera, iar N.D. a aruncat-o pe minoră pe bancheta din spate, urcând și el lângă aceasta. Victima țipa să fie lăsată în pace și se zbătea.

Inculpatul S.I.F. a trecut apoi la volanul autoturismului și, deși nu poseda permis de conducere, l-a pornit și l-a pus în mișcare, dând în același timp volumul muzicii mai tare pentru a acoperi țipetele victimei minore. Inculpatul S.I.F. a condus autoturismul pe DJ 253 A, pe raza localității G.

În timp ce se zbătea, victima a apucat să deschidă portiera autoturismului pentru a sări din autoturism, însă inculpatul N.D. a apucat-o de păr pentru a o trage înăuntru.

Văzând că minora este pe punctul de a cade din mașină, inculpatul S.I.F. a oprit autoturismul, iar inculpatul N.D. a împins-o pe minoră, astfel că aceasta a coborât, plecând speriată spre casă. După ce a coborât din mașină, victima minoră a sunat-o pe mobil pe prietena sa, martora D.S.G.

La audieri, victima a precizat că a apreciat că timpul deplasării cu autoturismul a fost de circa 2 - 3 minute, maxim.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații N.D., B.I. și G.I., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, inculpatul N.D., în dezvoltarea motivelor de apel a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de lipsire de libertate prevăzută de art. 189 C. pen. a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât din declarațiile părții vătămate A.B. rezultă că lipsirea de libertate a durat 2 - 3 minute cât a stat în mașină și nu a fost lăsată să coboare.

Hotărârea a fost criticată pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, solicitându-se reducerea pedepsei.

Cu privire la latura civilă a cauzei inculpatul a invocat faptul că este nelegală obligarea sa la plata sumei de 500 RON cu titlu de daune materiale.

Inculpații G.I. și B.I. au solicitat achitarea lor în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., în condițiile în care probele nu sunt certe și există îndoială cu privire la vinovăția inculpaților.

În subsidiar au solicitat reducerea cuantumului pedepselor, iar ca modalitate de executare, suspendarea condiționată.

Totodată, s-a mai solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile promovată de partea vătămată P.L.M.

Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, prin Decizia penală nr. 47/A din 3 noiembrie 2010 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații N.D., B.I. și G.I. împotriva Sentinței penale nr. 67 din 16 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Brăila.

În baza art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. în referire la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului N.D.

Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului N.D., durata arestării preventive de la 22 aprilie 2009 la zi (3 noiembrie 2010).

În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. a obligat inculpații N.D., B.I. și G.I. la plata sumei de câte 100 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie Curtea a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei corecte aprecieri a materialului probator administrat în cauză, în mod justificat reținându-se situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpaților N.D., B.I. și G.I.

Referitor la individualizarea pedepselor, instanța de apel a apreciat că prima instanță a aplicat pedepse just dimensionate cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen., ținând cont de gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina fiecărui inculpat.

Pentru inculpatul N.D. Curtea a aplicat o pedeapsă mai mare față de contribuția efectivă la săvârșirea faptei și dat fiind că acesta a săvârșit 4 infracțiuni la intervale scurte de timp.

Cu privire la latura civilă a cauzei Curtea a apreciat că în mod corect au fost obligați inculpații în solidar la plata de despăgubiri civile materiale și morale într-un cuantum corespunzător.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel Galați au declarat recursuri inculpații N.D., B.I. și G.I.

Inculpatul N.D. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei.

Inculpatul B.I. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și a solicitat achitarea sa.

Inculpatul G.I. a invocat de asemenea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. solicitând să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. și în subsidiar cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.

Recursul declarat de inculpatul N.D. este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente.

Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârea criticată fiind neîntemeiată sub aspectul sporului de 2 ani închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Se constată că instanța de fond în mod corect a reținut că faptele săvârșite de inculpatul N.D., respectiv infracțiunile de viol (art. 197 alin. (1) și (3) C. pen.); lipsire de libertate în mod ilegal, violare de domiciliu și încredințare cu știință a unui autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane care nu posedă permis de conducere prezintă un grad de pericol social ridicat aplicând acestui inculpat pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare.

Asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societății ar crea un sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă a fost corect dozată de instanța de fond, atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare și așa fiind nu se mai impune aplicarea unui spor acestei pedepse apreciată ca fiind îndestulătoare și în măsură să atingă scopul pedepselor prevăzut de art. 52 C. pen.

La înlăturarea sporului de 2 ani închisoare, Înalta Curte are în vedere că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut săvârșirea faptei atunci când a avut ultimul cuvânt în fața instanței de fond.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursurile declarate de inculpații B.I. și G.I. nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor corespunde situației de fapt reținute, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina acestora.

În urma propriei analize reține Înalta Curte că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. așa cum în mod corect au reținut instanțele inferioare, ambii inculpați fiind vinovați de săvârșirea acestei infracțiuni.

Infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen. săvârșită de inculpații B.I. și G.I. este dovedită atât cu plângerea părții vătămate P.L.M. cât și cu declarațiile inculpatului N.D., cu declarația martorului M.C. care i-a văzut pe cei doi în autoturismul proprietatea lui N.D. în seara respectivă, cu declarația martorului S.N. care l-a văzut pe inculpatul B.I. însoțit de inculpatul N.D. și căruia i s-a propus de aceștia doi a întreține relații sexuale cu o fată cu care ei au făcut acest lucru anterior și cu declarațiile martorilor A.B., A.R., C.A., C.M. și Ț.N., care au aflat ulterior de la P.L.M. că a fost victima unui viol din partea inculpaților N.D., B.I. și G.I.

Probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor ce li se rețin în sarcină, în mod corect instanța de fond dispunând condamnarea acestora, neexistând elemente care să facă posibilă adoptarea unei soluții contrare celei stabilite de instanțele inferioare, în sensul achitării inculpaților B.I. și G.I., așa cum în mod netemeinic, susține apărarea.

Referitor la momentul tardiv în care partea vătămată P.L. a depus plângere împotriva inculpaților, respectiv de la data de 8 ianuarie 2009 la data de 21 aprilie 2009 instanța de fond corect a apreciat că această întârziere este justificată de vârsta tinerei, de 13 ani, teama de a nu se afla ceea ce s-a întâmplat, fapt consemnat și în raportul de evaluare psihologică a minorei.

Pedepsele aplicate inculpaților B.I. și G.I. au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare, instanța de fond având în vedere la individualizarea pedepselor toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei.

Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate inculpaților B.I. și G.I., numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei.

Neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpații B.I. și G.I.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul N.D. împotriva Deciziei penale nr. 47/A din 3 noiembrie 2010 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Casează parțial decizia penală atacată și Sentința penală nr. 67 din 16 aprilie 2010 a Tribunalului Brăila, secția penală, și rejudecând în fond, înlătură sporirea de 2 ani închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.D., durata reținerii și arestării preventive de la 22 aprilie 2009 la 23 septembrie 2011.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.I. și G.I. împotriva aceleiași decizii penale.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.D., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul petiționar B.I. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat G.I. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2011.