ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1017/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1017/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 381 din 12 octombrie

2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 9300/118/2011, a dispus

următoarele:

în baza art. 197

alin. (1) și (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul Ș.O. pentru săvârșirea

infracțiunii de viol la pedeapsa de 8 ani închisoare.

în baza art. 53 pct.

2 lit. a) C. pen. rap. la art. 65 și art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa după executarea

pedepsei principale.

în baza art. 189

alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate a condamnat pe același

inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

în baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului Ș.O. pedeapsa cea mai grea de 8

(opt) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b), C. pen. după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 197

alin. (1) și (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.E. pentru săvârșirea

infracțiunii de viol la pedeapsa de 8 ani închisoare.

în baza art. 53 pct.

2 lit. a) C. pen. rap. la art. 65 și art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, ce se va executa după executarea

pedepsei principale.

în baza art. 189

alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate a condamnat pe același

inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

în baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului l.E. pedeapsa cea mai grea de 8

(opt) ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b), C. pen. după executarea pedepsei închisorii.

în baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

în baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada executată prin

reținere și arest preventiv, cu începere de la data de 2 iunie 2011 la zi, față

de fiecare.

în baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 160

b

alin. (1), alin. (3)

și art. 300

2

C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive

față de inculpații Ș.O. și I.E.

în baza art. 261 C.

pen. cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpata

A.I. pentru săvârșirea infracțiunii de încercarea de a determina mărturia

mincinoasă la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

în baza art. 264 C.

pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpata

A.I. pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului la o pedeapsă

de 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. b), 34 lit. b) C. pen., a aplicat

inculpatei A.I. pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

în baza art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o

durată de 3 ani stabilit în condițiile art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnata se va supune

următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixe, la

judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune a

Tribunalului Constanța; să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu,

reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și

întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

A atras atenția

inculpatei asupra prevederilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere a

suspendat și exercițiul drepturilor accesorii. În baza art. 118 lit. e) C.

pen., a confiscat de la inculpații Ș.O. și I.E. suma de 30 RON.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. rap. art. 998 - 999 C. civ. a admis acțiunea civilă

formulată de partea civilă I.S.I. și a obligat în solidar inculpații Ș.O. și

I.E. la plata către partea civilă a sumei de 50.000 RON cu titlu de daune

morale.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat

în cauză, a reținut următoarele:

Prin Rechizitorul nr.

923/P/21 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, a dispus

trimiterea în judecată a inculpaților Ș.O., I.E. și A.I. pentru săvârșirea

infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de lipsire de libertate în mod ilegal, prev.

de art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen., de încercare de a determina mărturia

mincinoasă, prev. de art. 261 C. pen. și favorizarea infractorului, prev. de

art. 264 C. pen.

La data de 01 iunie

2011, organele Secției 2 Poliție Constanta au fost sesizate cu privire la

faptul că, în zona G.S. de pe strada cu același nume din Constanta, un grup de

persoane de etnie romă au răpit-o pe partea vătămată I.S.I., după care au

plecat cu aceasta într-o direcție necunoscută.

Polițiștii care au

răspuns apelului de urgență i-au identificat pe martora E.M.G. care se afla

împreună cu partea vătămată în momentul răpirii, precum și pe M.I. în legătură

cu care aceeași martoră a arătat că a agresat-o în momentul în care partea

vătămată a fost luată împotriva voinței sale.

La data de 01 iunie

2011 a fost audiată partea vătămată I.S.I. care a declarat că în noaptea de 31

mai 2011/01 iunie 2011 urma să doarmă la domiciliul martorei E.M.G. deoarece

este orfană și nu are o locuință stabilă.

Fiind prima dată când

partea vătămată urma să meargă la domiciliul prietenei sale și pentru că nu

cunoștea adresa exactă, aceasta a trimis un mesaj SMS martorei, stabilind să se

întâlnească în fața complexului comercial de pe str. S. din Constanța.

Partea vătămată a

precizat că la momentul respectiv telefonul său mobil nu funcționa, motiv

pentru care a solicitat vânzătoarei unui magazin non-stop din apropierea Pieței

T. din Constanta să îi permită să transmită mesajul de pe telefonul ei mobil.

După aceasta, partea

vătămată și-a continuat deplasarea pe str. S., ajungând la intersecția cu str.

M., în imediata apropiere a galeriilor comerciale unde a rămas să o aștepte pe

martoră.

Aici, partea vătămată

a fost abordată de către martorul M.I. care a intrat în discuție cu ea,

punându-i mai multe întrebări personale, ocazie cu care partea vătămată a

observat că pe treptele de acces în incinta G.S. se aflau mai multe persoane de

etnie romă care păreau în stare de ebrietate.

Partea vătămată a

arătat că a refuzat să intre în discuție cu el și a pornit pe str. S., înspre

stația autobuzului cu nr. x unde s-a întâlnit cu martora E.M.G. care o aștepta,

care și-au continuat deplasarea pe str. S. însă la scurt timp martora a

observat că erau urmărite de către grupul de bărbați aflați până atunci.

La un moment dat,

persoanele respective le-au ajuns din urmă iar M.I. a apucat-o de gât pe

martora E.M.G., crezând că aceasta este de fapt un băiat care o însoțea pe

partea vătămată.

Potrivit

declarațiilor acesteia, M.I. părea hotărât să o bată pe martoră, însă a

renunțat atunci când și-a dat seama că este femeie.

În timpul agresiunii

săvârșite de către M.I. asupra martorei, un alt bărbat, recunoscut ulterior de

către partea vătămată ca fiind S.O., a apucat-o pe aceasta de o mână și a

târât-o peste str. S., fiind însoțit de întreg grupul din care făcea parte, cu

excepția făptuitorului M.I. care rămăsese în continuare lângă martora E.M.G.

Partea vătămată a mai

arătat că a fost dusă de către inculpatul S.O. până în spatele blocurilor de pe

cealaltă parte a str. S., în apropierea unor garaje și a cimitirului A., zonă

în care, potrivit declarațiilor părții vătămate, între bărbații din grupul

respectiv a izbucnit o ceartă, rămânând împreună cu ea în cele din urmă doar

inculpații S.O. și I.E.

În continuare, partea

vătămată a mai precizat că cei doi bărbați, aflați sub influenta alcoolului, au

obligat-o să se deplaseze împreună cu ei până în apropierea str. B.P.H., timp

în care nu s-au întâlnit cu alte persoane cărora să le poată cere ajutorul și

că în tot intervalul în care s-a aflat în compania celor doi bărbați a plâns de

frică și le-a cerut să o lase să plece însă aceștia au refuzat și i-au spus să

nu mai plângă deoarece dacă i-ar vedea cineva ar fi putut avea probleme.

Partea vătămată a

ajuns împreună cu inculpații în spatele unui bloc unde S.O. a rămas singur cu

partea vătămată iar I.E. s-a dus la un magazin din apropiere de unde a cumpărat

bere, țigări și o doză de suc pe care i-a dat-o părții vătămate.

După ce inculpații au

băut berea, S.O. a luat-o de mână pe partea vătămată, a dus-o până în spatele

unui bloc și i-a cerut să se așeze în genunchi și să îi facă un sex oral.

În fata refuzului

inițial al părții vătămate, inculpatul a ridicat vocea amenințător, iar partea

vătămată, de frică, a început să întrețină actul sexual solicitat.

La un moment dat,

inculpatul i-a cerut să se deplaseze câțiva metri până într-o zonă acoperită de

vegetație unde i-a cerut din nou să se așeze în genunchi și să întrețină un alt

act sexual oral.

Deoarece partea

vătămată plângea, inculpatul S.O. a fost nemulțumit de prestația ei și i-a

cerut să se dezbrace pentru a întreține un raport sexual normal, după care,

imediat lângă ei a venit și coinculpatul l.E. care a ținut-o în timp ce S.O.

i-a dat pantalonii jos, după care acesta a așezat-o pe spate și a întreținut cu

ea un raport sexual normal, ejaculând în interiorul vaginului ei.

După consumarea

acestor acte sexuale, locul inculpatului S.O. a fost luat de inculpatul I.E.

care a obligat-o pe partea vătămată să întrețină cu ea atât un act sexual oral

cât și unul normal, ejaculând de asemenea în interiorul vaginului ei.

În continuare, partea

vătămată a arătat că a fost obligată să parcurgă drumul înapoi împreună cu cei

doi inculpați, ajungând din nou în apropierea cimitirului A.

Partea vătămată a mai

arătat că în această zonă inculpații s-au întâlnit cu alți doi bărbați de etnie

romă cu care se cunoșteau și că, inculpatul S.O. a rămas să o păzească în timp

ce inculpatul I.E. s-a îndepărtat câțiva metri și a discutat cu cele două

persoane, partea vătămată observând cum ultimul inculpat menționat a primit de

la unul dintre bărbați o bancnotă de 10 RON.

La scurt timp și

acești doi bărbați necunoscuți părții vătămate, ulterior identificați în

persoanele martorilor M.C. și I.E., au întreținut cu ea raporturi sexuale

normale, ejaculând în interiorul ei, după care urmat din nou cei doi inculpați

care de asemenea au obligat-o să întrețină cu fiecare din ei raporturi sexuale

normale.

Partea vătămată a

arătat că din cauza durerilor pe care le suferea și a epuizării la un moment

dat a leșinat și că între cei doi inculpați a izbucnit o ceartă provocată de

inculpatul I.E. care dorea să o ducă la un hotel pentru a întreține cu ea în

continuare raporturi sexuale însă, în cele din urmă, părții vătămate i s-a

permis să plece în jurul orei 06:30, fiind însă urmată până în apropierea

stației de autobuz din zona Pieței T. de către inculpatul S.O. și de martorii

M.C. și I.E.

De asemenea, partea

vătămată a arătat că în tot timpul cât s-a găsit în compania inculpaților s-a

temut pentru viata sa deoarece era noapte, în preajmă nu erau alte persoane

care să îi vină în ajutor, inculpații evitând să se deplaseze pe străzile

principale și a adăugat că în acest interval de timp a fost aproape tot timpul

ținută de unul sau de ambii inculpați.

Partea vătămată a

susținut că nu poate preciza dacă martorii M.C. și I.E. au făcut parte din grupul

inițial din care făceau parte și inculpații.

Cu ocazia audierii

martorei E.M.G. la data de 07 iunie 2011, aceasta a declarat că a fost de mai

multe ori sunată de către A.I., concubina inculpatului I.E., care i-a cerut să

schimbe declarațiile și să dea unele favorabile acestuia din urmă.

În urma interceptării

și înregistrării convorbirilor telefonice purtate de către martoră s-a stabilit

că, la data de 07 iunie 2011, aceasta a fost apelată de către inculpata A.I.

care i-a spus că se află în fața blocului celei dintâi împreună cu câțiva și

i-a cerut să coboare pentru a se întâlni.

Discuția dintre

martoră și inculpată a fost înregistrată în mediul ambiental. În cadrul acestei

discuții, inculpata îi spune martorei că a vorbit cu apărătorul inculpatului I.E.

și îi cere să schimbe declarația anterioară.

Noua declarație pe

care martora ar fi trebuit să o dea în fața organelor judiciare ar fi trebuit

să conducă la concluzia că în noaptea de 31 mai/01 iunie 2011 partea vătămată

se plimba pe stradă împreună cu inculpatul I.E., că partea vătămată i l-a

prezentat pe inculpat martorei și că după aceasta și-a continuat plimbarea cu

acesta însă la un moment dat a fost acostată de trei bărbați necunoscuți care

au răpit-o și cărora inculpatul nu le-a putut face față.

Potrivit celor

arătate de inculpată în cadrul acestei discuții, martora ar fi urmat să

primească de la apărătorul inculpaților suma de 2.500 euro. Din interceptarea

convorbirilor telefonice ale inculpatei rezultă că aceasta pregătea o serie

întreagă de acțiuni menite a o influenta pe martora E.G.M. dar și pentru a afla

domiciliul actual al părții vătămate, pentru a ajunge la o înțelegere cu

aceasta și pentru a-i câștiga încrederea martorei, împrietenindu-se cu aceasta

pentru a putea ajunge la partea vătămată, mai mult, inculpata se arăta dispusă

să o urmărească pe martora E.G.

Martora E.G.M. a

recunoscut-o din planșa foto pe inculpata A.I. în legătură cu care a declarat

că este cea care a intervenit pe lângă, promițându-i sume de bani, pentru a o

determina să își schimbe declarațiile.

Audiată la data de 20

iunie 2011, inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că a procedat

în acest fel la cererea apărătorului inculpatului I.E., av. I.C., cauza fiind

declinată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

La termenul de

judecată din 14 august 2011, înainte de începerea cercetării judecătorești,

inculpații au solicitat să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C.

proc. pen., astfel că instanța a pronunțat hotărârea în baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, partea

civilă I.S.I. și inculpații Ș.O. și I.E.

Parchetul a criticat

hotărârea motivând că instanța de fond a realizat o individualizare greșită a

pedepsei aplicate inculpaților, impunându-se majorarea cuantumului pedepsei,

iar cu referire la inculpata A.I. se reține în plus că motivarea contrazice

dispozitivul, având în vedere că în dispozitiv i s-au aplicat dispozițiile art.

86

1

C. pen., iar în motivare se fac referiri la art. 81 C. pen.

Partea civilă I.S.I.

a criticat hotărârea sub aspectul individualizării greșite a pedepselor

aplicate inculpaților Ș.O. și I.E., solicitând majorarea acestora.

Inculpații Ș.O. și

I.E. au invocat netemeinicia pedepselor aplicate, solicitând reducerea

cuantumului. Instanța de apel a apreciat criticile ca nefondate. Sub aspectul

netemeiniciei individualizării pedepselor, invocate de toți apelanții, s-a

apreciat că nu se impune nici majorarea, dar nici reducerea acestora, cuantumul

aplicat de prima instanță fiind corect și just stabilit, proporțional cu fapta

comisă dar și cu circumstanțele fiecăruia dintre inculpați.

Cât privește motivul

de nelegalitate invocat de parchet, privind contradicția dintre considerentele

și dispozitivul sentinței, s-a reținut că indicarea art. 81 C. pen. în loc de

86

1

C. pen. este mai degrabă rezultatul unei erori materiale, în

condițiile în care se motivează explicit că executarea pedepsei se poate

realiza și fără privare de libertate, instanța de apel apreciind totodată că

aplicarea art. 86

1

C. pen. față de inculpată este o orientare

corectă.

În consecință, Curtea

de Apel Constanța, secția penală pentru cauze penale cu minori și de familie,

prin Decizia penală nr. 4/P din 5 ianuarie 2012 a respins ca nefondate toate

apelurile declarate în cauză.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, care

a invocat cazurile de casare prev.de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.,

motivând că în mod greșit instanța de apel nu a constatat că motivarea

sentinței primei instanțe contrazice dispozitivul, precum și cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., criticând hotărârea pentru

greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, solicitând majorarea

acestora, iar pentru inculpata A.I. aplicarea art. 57 C. pen. Recursul este

neîntemeiat.

Înalta Curte

analizând decizia penală recurată atât sub aspectul cazurilor de casare

invocate de parchet, cât și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Cu referire la primul

motiv de recurs invocat de parchet, respectiv contradicția dintre dispozitivul

și considerentele sentinței pronunțate de instanța de fond (caz de casare prev.

de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.) Înalta Curte constată că această

critică a fost invocată și în apelul declarat de parchet și a fost analizată de

instanța de apel.

Art. 379 pct. 2 lit.

b) C. proc. pen. arată, în mod expres și limitativ, situațiile în care

instanța, judecând apelul, poate desființa sentința primei instanțe și dispune

rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, iar motivul

invocat de parchet, respectiv contradicția dintre dispozitiv și considerente nu

figurează între aceste situații.

Instanța de apel a

făcut o analiză a criticii invocate și a apreciat că, mai degrabă, indicarea

art. 81 C. pen. în considerente este o eroare materială, iar cât privește

pedeapsa, aceasta este just individualizată, aplicarea art. 86

1

C.

pen. fiind o orientare corectă.

În aceste condiții,

în care contradicția dintre dispozitivul și considerentele sentinței a fost

analizată în apel, iar art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. nu prevede în

acest caz soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare, Înalta Curte constată

că reiterarea aceleiași critici în recurs, în cadrul cazului de casare prev.de

art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen. nu mai este posibilă.

Trecând prin filtrul

instanței de apel, contradicția, chiar dacă ar fi existat, a fost rezolvată

câtă vreme instanța de control judiciar a constatat că aplicarea art. 86

1

C. pen. față de inculpata A.I. este justificată.

A îmbrățișa

solicitarea parchetului, de casare a ambelor hotărâri și trimiterea din nou a

cauzei la prima instanță ar conduce la un formalism excesiv, la o prelungire total

nejustificată a procesului și, în mod evident, nu în acest spirit trebuie

interpretate disp. art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

Așadar, cu referire

la cazul de casare prev. de art. 385 pct. 9 C. proc. pen., în măsura în care se

invocă o contradicție dintre dispozitivul și considerentele sentinței primei

instanțe, iar această contradicție a fost analizată și a primit o rezolvare

clară și neechivocă în apel, Înalta Curte apreciază că acest caz de casare nu

mai poate fi invocat din nou cu referire la prima hotărâre el putând viza doar,

eventual, decizia pronunțată în apel, în situația în care s-ar regăsi în

ipotezele avute în vedere de cazul de casare sus-menționat.

Mai mult decât atât,

recursul parchetului se referă în al doilea motiv, la individualizarea pedepselor

aplicate inculpaților, inclusiv deci la situația inculpatei A.I., astfel că,

Înalta Curte, analizând criticile formulate în cadrul cazului de casare are

posibilitatea de a cenzura și stabili, în mod definitiv, cuantumul pedepselor

și modalitatea de executare.

Din acest punct de

vedere, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că solicitările parchetului de

majorare a pedepselor aplicate celor trei inculpați și schimbarea modalității

de executare pentru inculpata A.I., nu sunt fondate.

Inculpaților Ș.O. și

I.E. le-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, în cadrul

concursului de infracțiuni pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare fiind

stabilită pentru infracțiunea de viol.

În condițiile

reținerii art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., această pedeapsă

reprezintă o orientare spre maximul prevăzut de lege, orientare justificată

tocmai de argumentele expuse de parchet și reținute de instanță referitoare la

gravitatea sporită a faptelor comise.

În același timp,

circumstanțele personale ale inculpaților și atitudinea procesuală corectă a

acestora, de recunoaștere și regret, determină Înalta Curte să aprecieze că o

majorare a pedepselor nu se impune.

În ceea ce privește

pe inculpata A.I., cuantumul pedepsei și aplicarea art. 86

1

C. pen.

au fost corect și proporțional stabilite, având în vedere circumstanțele în

care aceasta a săvârșit infracțiunea, pe fondul relațiilor de concubinaj cu

inculpatul I.E., care explică într-o anumită măsură dorința acesteia ca

inculpatul să fie exonerat de răspundere penală, precum și împrejurarea că

aceasta are în întreținere trei copii minori.

Pentru considerentele

mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de parchet.

Conform art. 385

16

C. proc. pen., art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. se va deduce prevenția

la zi pentru inculpații arestați Ș.O. și I.E.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului,

onorariul apărătorilor din oficiu pentru cei trei inculpați intimați urmând a

fi plătite din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța

împotriva Deciziei penale nr. 4/P din 5 ianuarie 2012 a Curții de Apel

Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

privind pe inculpații A.I., Ș.O. și I.E.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților Ș.O. și I.E., durata reținerii și arestării preventive de

la 2 iunie 2011, la 4 aprilie 2012.

Cheltuielile

judiciare rămân în sarcina statului, onorariile apărătorilor desemnați din

oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 300 RON fiecare, se vor

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 aprilie 2012.

Procesat de GGC - AS