ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2730/2011

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 109 din 22 februarie2011 a Tribunalului lași s-a dispus condamnarea inculpatului U.V., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- „viol", prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 18 (optsprezece) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani;

- „lipsire de libertate în mod ilegal", prev. și ped. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., 33 lit. a) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice) la pedeapsa principală de 9 (nouă) ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, de 18 (optsprezece) ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală a închisorii, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și lit. e) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 01 iunie 2010, ora 22.00 la zi.

În baza art. 14, art. 17, art. 346, art. 348 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile minore A.S., prin reprezentanți legali A.D. și A.C.,  suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale și suma de 75,86 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400 lei reprezintă onorariile avocaților din oficiu, ce urmează a fi achitată către Baroul lași din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul U.V., locuitor al comunei Voinești, jud. lași, a întreținut o relație de concubinaj cu numita N.M., materializată și prin nașterea a doi copii (o fetiță și un băiat), care, în prezent, sunt instituționalizați din toamna anului 2009. Din referatul de evaluare a inculpatului, rezultă că acesta prezintă detașare emoțională față de cei doi minori, nefiind interesat în menținerea legăturii cu aceștia.

Inculpatul, pe parcursul evoluției sale, astfel cum rezultă din referatul de evaluare, a acumulat frustrări și carențe emoționale, din copilărie și adolescență. Ulterior, s-au format tipare de gândire și comportamente deviante, manifestate în impulsivitate, agresivitate, comportament distructiv și adictiv, potențate de consumul de alcool excesiv. De asemenea, odată cu dezintegrarea personalității sale, au slăbit și mecanismele de cenzură morală și socială.

Trăsătura esențială, însă, a personalității inculpatului este capitalul considerabil de furie, negat și neconștientizat de către acesta. Manifestările deviante sunt amplificate, după cum s-a precizat mai sus, de consumul de alcool, cu debut în anul 2005, după cum însuși U.V. a declarat consilierului de probațiune, comportament adictiv care s-a cronicizat, ajungând până la consum de alcool medicinal. Inevitabil, relaționarea inculpatului cu rudele sale a ajuns să fie defectuoasă. U.V. și-a agresat rudele, Ie-a șicanat, singurul cu care mai păstra o relație directă fiind fratele lui, U.N.

În cursul zilei de 1 iunie 2010, inculpatul a consumat alcool, ajungând în stare de ebrietate, în intervalul orar 09.00 - 12.00, după ce, anterior, pe parcursul nopții, a mai consumat alcool. În drum spre casă, a hotărât să se odihnească și a dormit, astfel cum rezultă din declarația acestuia dată în faza de urmărire penală, pe un câmp. După ce s-a trezit, în jurul orelor 13.30, astfel cum rezultă din declarația părții vătămate, s-a îndreptat spre casă și, la un moment dat, a ajuns la marginea unei păduri de lângă satul Mogoșești. Acolo a văzut mai mulți copii ce erau la cules de cireșe și dude. Parte dintre ei s-au deplasat la fântâna din apropiere, iar partea vătămată minoră A.S., împreună cu minorul A.V. au continuat să culeagă fructe.

Ajungând în dreptul celor doi copii, inculpatul, după ce a mâncat și el câteva fructe, Ie-a promis că îi va duce la niște cireși bogați și la niște tufe de fragi și s-au deplasat toți aproximativ 8 -10 metri. Acolo, U.V. l-a urcat pe minorul A.V. într-un cireș. Potrivit declarației date în cursul urmăririi penale - fila 100 -, atunci s-a născut în mintea inculpatului ideea de a viola minora („eram beat și atunci mi-a venit ideea să o violez pe acea fată), sens în care părții vătămate A.S. i-a propus să-l însoțească în pădure pentru a culege fragi; „bărbatul mi-a spus să merg cu el să culegem fragi, fiindcă știe el un loc în pădure". Minora a fost de acord. În timp ce mergeau, inculpatul s-a prezentat ca fiind G. și i-a spus că are 42 de ani. Distanța parcursă era apreciabilă: „nu pot aprecia exact cât am mers, dar mi-am dat seama că eram deja departe".

Văzând că distanța dintre ea și ceilalți copii se majorează și începând să-i fie frică („am constatat că mirosea puternic a fum de țigară și băutură alcoolică"), victima i-a cerut lui U.V. să se întoarcă la grupul de copii.

Dorind să o țină în preajmă pentru scopul pe care și I-a fixat, respectiv acela de a întreține cu minora relații sexuale, inculpatul a început să demareze o activitate dolosivă de câștigare a încrederii, prin oferirea de informații despre tatăl fetei: „mi-a spus.că este prieten cu tatăl meu, știe că îl cheamă C. și că are o mașină de culoare albastră și o macara albastră. Mi-a mai trecut frica atunci când mi-a demonstrat că îl cunoaște pe tata". între timp, cei doi au ajuns în mijlocul pădurii. Constatând că nu se află nici o livadă acolo, minora i-a spus că se întoarce la ceilalți copii, sens în care s-a întors să plece, dar inculpatul a prins-o de mână („m-a obligat să-l urmez, apăsând cu degetul mare încheietura mâinii mele) și au continuat să se deplaseze, mergând încă o perioadă.

Pentru a încerca să fugă, partea vătămată I-a mințit pe inculpat că trebuie să meargă să facă „treabă mare" și a Oluat-o la fugă, dar a fost prinsă de către acesta. Enervat, U.V. a lovit-o de două ori cu palmele peste față și a amenințat-o că o strânge de gât dacă mai încearcă să fugă.

Acesta a fost momentul în care inculpatul s-a hotărât să-și pună în aplicare hotărârea infracțională. Astfel, inculpatul și-a așezat bluza de trening pe jos și i-a cerut minorei să stea pe ea. Refuzul copilei I-a determinat pe U.V. să o tragă de mână și s-o împingă pe spate. Mai departe, a încercat să-i dea în jos pantalonii, dar a întâmpinat rezistența victimei ce îi ținea pe ea cu mâinile. Urmarea acestui lucru a fost tot o reacție agresivă din partea inculpatului, care a lovit-o pe A.S. cu pumnul în zona feței, după care i-a tras obiectele de vestimentație până la genunchi.

A încercat să întrețină cu minora un raport sexual normal, dar împotrivirea constantă a acesteia, ca și conformația fizică infantilă, l-au împiedicat în atingerea acestui scop. A fost momentul în care -a hotărât să o oblige la întreținerea unui raport sexual oral, intenție manifestată de altfel: „nu pot așa, dar facem altfel". S-a ridicat de pe fetiță, aceasta din urmă reușind să se îmbrace și chiar să fugă, dar a fost imediat prinsă, apucată de inculpat de tricou (care s-a și rupt, victima reușind să se țină de copaci: „mi-a rupt tricoul întrucât eu mă țineam de doi copaci stânga - dreapta și el m-a tras de tricou să mă așeze). Mai departe, a încercat să-i bage penisul în gură, dar, întrucât aceasta ținea dinții strânși, a mai lovit-o odată în maxilar și a atenționat-o că, dacă îl mușcă, „acolo îi rămâne gura". în cele din urmă, inculpatul a reușit să întrețină cu victima minoră de 10 ani un raport sexual oral, ejaculând în gura acesteia. A.S. a scuipat lichidul pe tricoul inculpatului. Legat de acest din urmă aspect, din raportul de expertiză serologică a urmelor biologice de pe tricoul inculpatului, raport din 11 iunie 2010 al I.M.L. lași, rezultă că pe frotiul efectuat din maceratul din pata de culoare gălbuie cu aspect scrobit s-au evidențiat spermatozoizi (fila 43 dosar urm. pen.)

Imediat după, minora a fost lăsată să se întoarcă la ceilalți copii, inculpatul mergând spre cantonul silvic Mogoșești. Pe drumul de întoarcere, victima s-a întâlnit cu părinții săi și patrula de poliție ce o căutau, fiind sesizați de către ceilalți copii. Din procesul verbal din data de 1 iunie 2010, rezultă că sesizarea organelor de poliție a avut loc la ora 16.50. La circa 20 - 30 minute după, minora a fost găsită în pădure: „era plânsă, avea tricoul rupt pe ea și prezenta urme de violență la nivelul feței, în sensul că avea obrajii umflați și roșii și a declarat verbal că a fost luată cu forța de un bărbat care a amenințat-o că, dacă nu merge cu el, o va omorî." - fila 32 dosar urm. pen.

Inculpatul a fost identificat la cantonul silvic și condus la postul de polițe Mogoșești.

Minora a dat date multiple pentru identificarea inculpatului, descriind atât vestimentația acestuia (șapcă de culoare gri, model negru cu alb, tricou cu mânecă scurtă, cu guler descheiat cu nasturi, alb cu dungi orizontale - negre, roșii, verzi, portocalii -, o bluză de trening din fâș albastru închis, două perechi de pantaloni - una la fel ca bluza de trening, peste aceștia fiind o pereche de blugi de culoare albastru deschis -, purta pantofi sport albi), cât și detalii ale fizionomiei: „pe mâna dreaptă, deasupra încheieturii mâinii, avea un tatuaj ce reprezenta o inimă desenată și sub aceasta un înscris, dar nu știu ce scria".

Cu ocazia recunoașterii din grup, minora l-a recunoscut categoric pe cel care a agresat-o.

Prin certificatul medico - legal din 02 iunie 2010 al I.M.L. lași s-au constatat următoarele:

- pe coapsa stângă 1/3 medie extern excoriație liniară de 4 cm; 1/3 inf. extern multiple excoriații liniare și punctiforme superficiale, cea mai mare de 5 cm.;

- pe genunchiul stâng ant. excoriație de 1/1 cm, superficială, iar extern excoriație liniară de 7 cm; post, două excoriații punctiforme;

- pe gamba stângă, 1/3 superior extern 2 excoriații liniare superficiale de 5 cm;

- pe coapsa dreaptă 1/3 medie ant. multiple excoriații liniare și punctiforme, cea mai mare de 3 cm.;

- pe genunchiul drept extern excoriație liniară superficială de 5 cm;

- pe coapsa dreaptă 1/3 medie post. 2 excoriații punctiforme;

- lombar median, 2 excoriații superficiale de 3/0,5 și 2/0,2 cm;

- malar stg. tumefacție discretă;

- organe genitale infantile;

-himen membranos cu înălțime de 0,1 - 0,2 cm, care delimitează la tracțiune un orificiu himeneal cu diam. de 0,8 - 1 cm, integru, hiperemic,

- orificiul anal cu tonusul păstrat, fără semne de violență.

S-a concluzionat că A.S. prezintă excoriații și tumefacție, leziuni ce s-au putut produce prin loviri cu mijloace contondente și de corpuri contondente, și pot data din 01 iunie 2010; necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; este virgină, conformația anatomică a himenului nepermițând consumarea unui raport sexual complet, cu intromisiune, fără deflorare.

În legătură cu aceste fapte ale inculpatului, trebuie menționate următoarele:

- din declarațiile victimei rezultă că inculpatul a folosit atât violența fizică, cât și constrângerea psihică, în acest din urmă caz folosindu-se de ascendentul dat atât de constituția sa fizică, cât și de frica imprimată minorei pe perioada drumului parcurs prin pădure;

- pe parcursul întregului proces penal, minora A.S. a avut constantă în toate declarațiile date, indiferent de faza procesuală, inclusiv cu ocazia evaluării făcute de către D.G.A.S.P.C. - Serviciul Situații de Urgență;

- din prima fișă de examinare psihologică făcută victimei la data de 02 iunie 2010 în cursul urmăririi penale (fila 40 dosar urm. pen.) rezultă că aceasta manifestă o simptomatologie clară de stres posttraumatic, că a suferit o traumă psihică; manifestă agitație psihomotrică, stare de apatie, lipsă de interes față de lume, stare de depresie apatică; prezintă mimică tristă; evită să facă anumite acțiuni care să-i amintească de cele petrecute, fiindu-i frică de posibilitatea repetării abuzului; își dorește ca agresorul să plătească pentru fapta sa;

- din procesul verbal de reconstituire a traseului parcurs de victimă (filele 44 - 48 dosar urm. pen.), rezultă, printr-o simplă adunare a distanțelor parcurse, că minora a fost obligată să parcurgă o distanță apreciabilă, de mai bine de 2 Km., prin pădure, prin locuri nepopulate de oameni; reconstituirea a durat nu mai puțin de două ore; în plus, chiar din declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile celorlalți minori și cu momentul găsirii acesteia de către organele de poliție și părinți, rezultă că perioada cât a lipsit minora a fost de mai bine de două ore;

- din declarația mamei minorei, A.D., dată în faza de urmărire penală, rezultă că aceasta, în jurul orelor 16.00, a fost anunțată de copiii A.V., L.R. și de fiica sa M. despre faptul că A.S. a fost luată în pădure de un bărbat necunoscut și nici unul dintre ei nu s-a mai întors; împreună cu organele de poliție, imediat anunțate, au mers în pădure și, în jurul orelor 17.30 s-au întâlnit cu victima; aceasta era speriată, tremura, plângea, era murdară de noroi pe spate, pe picioare, avea tricoul rupt la umărul drept; părul îi era răvășit, plin de scaieți, îi lipseau clamele; fața era roșie și cu urme de lovituri;

- din declarațiile minorului A.V.A. rezultă următoarele: acesta descrie aceleași haine de vestimentație ale bărbatului cu care a plecat victima în pădure, ca și aceasta din urmă; a făcut vorbire inclusiv despre tatuajul în formă de inimă de la una dintre mâini;

- martorul P.E.l., maistru de vânătoare, pe întreg parcursul procesului penal a declarat faptul că, în ziua de 1 iunie 2010, în jurul orelor 17.30, a fost întrebat de inculpat (acesta venind dinspre pădure) dacă nu dorește să-l angajeze ca ziler la animale; martorul descrie obiectele de vestimentație ale lui U.V. (identice cu cele descrise de victimă); același martor face trimitere inclusiv la tatuajul în formă de inimă de pe antebrațul drept al inculpatului; martorul i-a dat inculpatului să mănânce, după care acesta din urmă a început să sape în grădină; acolo a și fost găsit de organele de poliție;

- martora U.M., cumnata inculpatului, îl descrie ca o persoană violentă, pe fondul consumului excesiv de alcool, cu evidente probleme psihiatrice; de asemenea, martora descrie obiectele de vestimentație ale inculpatului din ziua de 1 iunie 2010, ca și faptul că acesta prezintă un tatuaj pe brațul drept, la încheietura mâinii;

- la recunoașterea din grup a inculpatului de către minorii A.S. și A.V. au participat martorii asistenți:

N.B.I. și M.G., din declarațiile acestora rezultând faptul că ambii copii, fără ezitare l-au indicat pe U.V. ca fiind persoana care a agresat-o pe A.S. și, respectiv, cu care ceasta in urmă a plecat în pădure;

- fratele inculpatului, martorul U.N. a făcut parte din grupul de recunoaștere; și acesta a precizat lipsa de ezitare a părții vătămate în a-l indica pe U.V. ca cel care a agresat-o sexual; cu ocazia recunoașterii din grup, inculpatul a declarat verbal în prezența martorilor asistenți că recunoaște și regretă fapta, comisă pe fondul consumului de băuturi alcoolice;

Inculpatul, în cursul cercetării judecătorești, s-a prevalat de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 C. proc. pen.

În cursul urmăririi penale, a acceptat să dea declarație, descriind faptele comise, dar punând totul pe seama consumului de alcool.

Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul lași rezultă că, în cazul inculpatului se constată existența unei probleme legate de consumul de alcool, comportament care a debutat aproximativ în jurul anului 2005.

În familia de proveniență, inculpatul nu a avut frustrări materiale, el fiind însă privat de atenția și afecțiunea părinților, care aveau resurse limitate în acest sens. Manifestările de furie s-au concretizat în comiterea de infracțiuni, pentru care a și fost condamnat, executând deja pedepsele aplicate de instanțe.

Atitudinea frecvent prezentă la inculpat este aceea de deplasare a responsabilității spre alte persoane sau situații de viață, care în timp, a slăbit considerabil cenzura morală a acestuia^

S-a remarcat, de asemenea, faptul că inculpatul și-a creat o imagine de sine idealizată (el s-a prezentat ca un om curajos, cu simțul dreptății, care fie se apără de atacurile altora, fie apără persoane mai slabe care au nevoie de protecția sa - fila 44 dosar fond), în scopul de a nega și depăși sentimentele de umilință și nesiguranță din copilărie și adolescență. Din declarațiile rudelor (surorilor inculpatului, cu privire la care acesta din urmă s-a prezentat ca un protector al lor în situații dificile) rezultă că U.V., în realitate, le agresează, le șicanează, atitudine care a culminat cu incendierea casei părintești.

Trăsătura esențială a personalității inculpatului este capitalul considerabil de furie, negat și neconștientizat de către acesta.

Faptul că preferă să se implice în activități care presupun muncă necalificată relevă tendința de autoizolare și alienare socială.

Pe plan afectiv, inculpatul manifestă răceală și incapacitate de atașare, exercitând adesea acte de agresiune asupra concubinelor. Față de copiii rezultați din ultima relație de concubinaj, inculpatul a dovedit aceeași detașare emoțională, după instituționalizarea lor pierzând legătura cu aceștia, lipsa de preocupare pentru evoluția acestora fiind evidentă.

Din referat mai rezultă că faptele deduse judecății au ca motivație profundă defularea furiei, a frustrărilor, pulsiunea sexuală.

Negarea faptelor comise, în fața consilierului de probațiune, au la bază conflictul dintre imaginea de sine construită și cea reală; același lucru îl determină, printre altele, să deplaseze responsabilitate către spre altcineva, respectiv victima, care a fost pusă de tatăl ei să mintă. Inculpatul nu a manifestat empatie față de victima de 10 ani.

S-a concluzionat prin referat că reabilitarea inculpatului necesită o intervenție complexă, impunându-se supravegherea strictă a acestuia într-un mediu institutionalizat, având în vedere că labilitatea lui emoțională poate genera reiterarea comportamentului infracțional.

Mai trebuie menționată și împrejurarea că, prin raportul de expertiză medico - legală psihiatrică din 07 iulie 2010 al I.M.L. lași (filele 134 - 135 dosar urm. pen.) s-a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul de „tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv", faptele penale ce formează obiectul prezentului dosar fiind comise cu discernământ.

În drept

Faptele inculpatului U.V. care, în ziua de 1 iunie 2010, pe parcursul a aproximativ două ore, prin folosirea de manopere dolosive în scopul câștigării încrederii minorei de 10 ani A.S., a determinat-o pe aceasta să-l urmeze în pădure, ulterior împiedicând-o, prin agresiuni fizice și psihice, să se întoarcă acasă, toate acestea în scopul ulterior manifestat și realizat de a întreține relații sexuale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de:

- „viol exercitat asupra unei minore ce nu a împlinit 15 ani și care se afla în ocrotirea inculpatului", prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen.;

- „lipsire de libertate a unei minore în mod ilegal", prev. de art. 189 alin. (1), (2) C. pen.

S-a reținut săvârșirea de către inculpat și a infracțiunii de „lipsire de libertate în mod ilegal" pentru următoarele considerente:

- infracțiunea de viol include în conținutul ei, în mod natural, numai lipsirea de libertate necesară realizării raportului sexual prin constrângere;

- lipsirea de libertate ce depășește această necesitate își păstrează autonomia și constituie infracțiune de lipsire de libertate în mod ilegal;

- în speța de față, după cum s-a demonstrat mai sus, inculpatul a plecat cu victima în pădure în jurul orelor 13.30; de la un moment foarte apropiat, U.V. a început să desfășoare manopere dolosive pentru a câștiga încrederea fetiței în scopul de a o împiedica să se întoarcă și a se afunda cât mai mult în pădure, în zone foarte rar folosite: „mi-a spus.că este prieten cu tatăl meu, știe că îl cheamă C. și că are o mașină de culoare albastră și o macara albastră. Mi-a mai trecut frica atunci când mi-a demonstrat că îl cunoaște pe tata";

- la momentul la care minora a declarat că vrea ă se întoarcă la ceilalți copii, reacția inculpatului a fost una edificatoare pentru a conchide că a fost comisă și infracțiunea prev. de art. 189 alin. (1), 2 C. pen.: „m-a obligat să-l urmez, apăsând cu degetul mare încheietura mâinii mele";

- de la momentul însoțirii inculpatului și până la momentul consumării raportului sexual, au trecut mai mult de 2 ore, perioadă recunoscută și de către inculpat în faza de urmărire penală, timp în care minora a fost împiedicată să se întoarcă, atât prin inducere în eroare - la început -, cât și explicit, prin lovirea acesteia și obligarea ei să îl urmeze;

- nu în ultimul rând, reconstituirea traseului parcurs de victimă - cu indicații asupra lungimii acestuia - a durat aproximativ două ore; este edificatoare și declarația mamei dată în faza de urmărire penală, din care rezultă că aceasta, în jurul orelor 16.00, a fost anunțată de copiii A.V., L.R. și de fiica sa M. despre faptul că A.S. a fost luată în pădure de un bărbat necunoscut și nici unul dintre ei nu s-a mai întors; împreună cu organele de poliție, imediat anunțate, au mers în pădure și, în jurul orelor 17.30 s-au întâlnit cu victima; aceasta era speriată, tremura, plângea, era murdară de noroi pe spate, pe picioare, avea tricoul rupt la umărul drept; părul îi era răvășit, plin de scaieți, îi lipseau clamele; fața era roșie și cu urme de lovituri;

- fată de cele menționate, instanța a constatat că victima minoră de 10 ani A.S. a fost lipsită de libertate cu mult peste timpul necesar realizării raportului sexual prin constrângere.

În acest sens, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice, potrivit disp. art. 334 C. proc. pen., schimbare pusă în discuția părților la data de 14 februarie 2011.

Activitatea infracțională a inculpatului U.V. se caracterizează printr-o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen. (aspect de asemenea pus în discuția părților prin eficientizarea disp. art. 334 C. proc. pen.).

Față de aspectele de fapt și de drept expuse s-a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei principale stabilită pentru fiecare dintre infracțiunile concurente și, ulterior, aplicată, și a modului ei de executare, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, dispozițiile generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat este unul ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, așa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise și, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea libertății de mișcare, a libertății sexuale și a integrității corporale a unei fetițe de nu mai mult de 10 ani, a bazelor morale care trebuie să lumineze viata unui copil, atingerea adusă dezvoltării fizice și psihice a victimei minore. Mai trebuie subliniată vârsta părții vătămate, faptul că raportul sexual deviant și-a pus amprenta asupra competențelor sociale ale minorei (astfel cum rezultă din fișa de caracterizare psihopedagogică aflată la fila 117 și urm. dosar fond), care au nevoie a fi exersate.

La rândul său, inculpatul prezintă un pericol social ridicat, fapt dovedit de modalitatea și împrejurările în care a comis infracțiunile și de atitudinea acestuia de după comiterea faptelor, caracterizată, astfel cum s-a arătat mai sus, prin detașare emoțională, prin încercări de deplasare a responsabilității spre altcineva, respectiv victima, care a fost pusă de tatăl ei să mintă. Inculpatul nu a manifestat empatie față de victima de 10 ani. Importante sunt și concluziile referatului de evaluare, analizate mai sus, dar care evidențiază faptul că reabilitarea inculpatului necesită o intervenție complexă, impunându-se supravegherea strictă a acestuia într-un mediu institutionalizat, având în vedere că labilitatea lui emoțională poate genera reiterarea comportamentului infracțional.

Cât privește antecedența inculpatului, acesta a mai fost condamnat anterior nu mai puțin de 9 ori, analiza cazierului judiciar reliefând și condamnări pentru acte de agresiune, cum ar fi: tâlhărie, vătămare corporală. Ultima condamnare a fost de 5 ani și 6 luni închisoare, prin sent. pen. nr. 2213 din 12 aprilie 2002 a Judecătoriei lași, definitivă prin Decizia pen. nr. 1297 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului lași, pedeapsă executată la momentul 1 iunie 2010. Pentru aceste considerente, se impun a fi reținute și disp. prev. de art. 37 lit. b) C. pen., privind starea de recidivă postexecutorie.

În funcție de aceste criterii, cât și de dispozițiile părții generale ale C. pen., precum și de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, ținând cont și de întreaga situație de fapt reținută în sarcina inculpatului, instanța a stabilit acestuia câte o pedeapsă principală cu închisoarea orientate înspre mediu.

Alăturat de pedepsele principale, instanța, în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., a stabilt inculpatului și câte o pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. pe o durată diferită, ținând cont de împrejurările evidențiate în considerentele prezentei hotărâri. în cauză nu poate fi aplicată pedeapsa complementară a degradării militare, prev. de art. 67 C. pen., întrucât inculpatul nu are stagiul militar satisfăcut. La individualizarea, în această modalitate, a pedepselor complementare, instanța a avut în vedere tocmai perseverența comportamentului ilicit al inculpatului, atitudinea lui în relațiile de concubinaj, față de copiii săi, relevată de probele menționate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu calitatea de tutore sau curator. Modalitatea de săvârșire a faptelor pledează inclusiv pentru interzicerea drepturilor părintești.

Ulterior, în baza art. 33 lit. a) C. pen. cu referire la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, fără a i se stabili și un spor, dată fiind poziția procesuală a acestuia în cursul urmăririi penale. în baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen. pe perioada cea mai mare stabilită.

Pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., existând identitate de rațiune în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii acelorași drepturi, astfel că, motivele care au determinat și au impus aplicarea disp. art. 65 C. pen. sunt aceleași cu cele care reclamă incidența art. 71 C. pen.

Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării, și ulterior menținerii stării de arest preventiv a inculpatului nu s-au modificat, ci, din contră, s-au consolidat, mai ales că s-a dispus condamnarea acestuia, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța va menține această măsură preventivă.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, respectiv de la 01 iunie 2010, ora 22.00 la zi.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, la termenul din 13 septembrie 2010, instanța, în conformitate cu disp. art. 17 alin. (1) C. proc. pen., din oficiu, a pornit și a exercitat acțiunea civilă pentru partea vătămată minoră, solicitând, totodată, în temeiul disp. art. 17 alin. (2) C. proc. pen. părții responsabile civilmente, în colaborare cu avocatul din oficiu, să prezinte în scris întinderea pagubelor materiale și a daunelor morale la care se consideră îndreptățite părțile civile minore. La termenul din data de 27 septembrie 2010, partea vătămată minoră, prin reprezentanții legali A.D. și A.C., s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 8000 lei, cu titlu de daune morale, și 2.000 lei cu titlu de daune materiale - fila 48 dosar.

Cât privește daunele materiale solicitate, la dosar, la fila 47, a fost depusă chitanța din 02 iunie 2010, în sumă de 51 lei de achitare de către A.C., tatăl victimei, a contravalorii expertizării minorei de către I.M.L. lași; de asemenea a fost depus un plic, la fila 116 dosar fond, cuprinzând mai multe bilete de transport, însă, analiza acestora a evidențiat faptul că doar unul dintre ele era datat, respectiv bonul de plată a combustibilului din 22 noiembrie 2010 (dată la care prezenta cauză a avut un termen), în valoare de 24,86 lei. Față de celelalte bonuri, cum nu a putut fi stabilită legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, instanța nu le va putea folosi în cuantificarea daunelor materiale.

Prin urmare, inculpatul, în baza art. 14, art. 17, art 346, art. 348 C. proc. pen. a fost obligat să plătească părții civile minore A.S prin reprezentanți legali A.D. și A.C.,doar suma de 75,86 lei cu titlu de daune materiale. Martorul A.P. (fila 131 dosar fond), a cărui audiere a fost admisă, inclusiv de către inculpat, prin apărător, nu a putut preciza alte cheltuieli efectuate cu însănătoșirea victimei.

În ceea ce privește prejudiciul moral, este cunoscut faptul că acesta este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial și, deși s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparații, neputându-se stabili nici un fel de echivalență între durerea morală și o anumită sumă de bani, totuși prezența acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. 998, 999 C. civ., și-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară.

Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală și nu se stabilesc în raport cu posibilitățile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esențială este stabilirea concordantei dintre întinderea prejudiciului moral și cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nici o diferență în plus, și nici o diferență în minus.

În cazul lezării relațiilor sociale referitoare la libertatea de mișcare, la libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfășurarea vieții sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale, la conviețuirea socială, aîn cazul lezării bazelor morale care trebuie să lumineze viața unui copil, a integrității fizice și psihice a unui minor, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultățile în adaptare, carențele de la nivelul gândirii, astfel cum rezultă din fișele de evaluare psihologică.

Astfel, este de reținut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. în acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanța de judecată a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanța valorilor lezate și măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată situația familială și socială a părții civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs.

În cauză, instanța a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente și indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acțiunile exercitate de către inculpat, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral și a apreciat, în cauză fiind posibil, dată fiind vârsta părții civile și obligația pe care o are în raport cu disp. art. 17 alin. (3) C. proc. pen. (acțiunea civilă fiind exercitată și din oficiu), că suma solicitată nu reprezintă o apreciere echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părții civile.

Sunt evidente consecințele negative suferite de partea civilă în plan psihic, traumele psihice și fizice suferite (victima minoră a prezentat multiple echimoze și excoriații în nu mai puțin de 11 locuri de pe corpul său), sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acesteia la viața socială și la care instanța a făcut referire în cuprinsul prezentei hotărâri.

Față de cele arătate instanța a apreciat că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului pentru faptele abominabile comise, suma de 20.000 lei este necesară și echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit de victima minoră.

În consecință, în baza art. 14, art. 17, art. 346, art. 348 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească părții civile minore A.S. suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.

În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. sentința penală pronunțată de tribunal a fost apelată de inculpatul U.V. pentru motive de netemeinicie ce vizează greșita aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen., fără o analiză corectă și aprofundată a împrejurărilor legate de faptă și de persoana inculpatului, ceea ce impune o reducere corespunzătoare a cuantumului pedepselor stabilite.

Prin Decizia penală nr. 83 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. pen., Curtea de Apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului cu privire la faptă și la împrejurările cauzei, reținând o situație de fapt în concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și în faza cercetării judecătorești.

Au fost examinate efectiv probele esențiale supuse aprecierii sale, cu consecințe în ceea ce privește stabilirea vinovăției în comiterea infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, printr-o evaluare a contribuției cauzale a inculpatului, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv.

Curtea constată că în cauză a fost administrat un probatoriu complet, corect interpretat și coroborat, avându-se în vedere toate împrejurările și datele ce converg spre o reală stabilire a situației de fapt care atestă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de viol asupra unei minore în vârstă de 10 ani, profitând de neputința acesteia de a se apăra și de a-și exprima voința și lipsire de libertate în mod ilegal.

Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea constată că în operațiunea de individualizare a pedepsei, prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., analizând complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii și necesitățile procesului penal de reeducare și resocializare.

Procedând la evaluarea tuturor datelor reținute cu privire la faptă și la persoana inculpatului, Curtea constată că pedeapsa stabilită este de natură să asigure realizarea scopului educativ și de exemplaritate al acesteia, îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de noi infracțiuni și resocia liza rea sa pozitivă viitoare.

Curtea constată că pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul este rezultatul procesului de individualizare, cu luarea în considerare a activității infracționale concrete comisă de inculpat, a gravității faptei imputate, a limitelor de pedeapsă și a circumstanțelor personale ale inculpatului -antecedența penală, conduita adoptată, posibilitatea reiterării comportamentului infracțional.

Toate aceste elemente au fost avute în vedere de prima instanță la cuantificarea pedepsei stabilite inculpatului și care este de natură să înfăptuiască în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii penale.

De altfel, instanța de fond, acordând semnificația cuvenită unor împrejurări - modalitatea și condițiile concrete de săvârșire a faptei (asupra unei persoane incapabilă de a înțelege intenția inculpatului, profitând de locul izolat în care a atras partea vătămată), precum și persoana inculpatului (cunoscut cu antecedente penale, cu o atitudine puternic conflictuală și tensionată în relațiile cu persoanele cu care a intrat în contact și în absența conștientizării afecțiunii mentale de care suferă „tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv" a manifestat răceală și incapacitate de atașare față de cei din jur, labilitatea lui emoțională putând genera reiterarea comportamentului infracțional) - a aplicat pedepse în cuantum dozat peste minimul special prevăzut de textul incriminator, fără a se justifica o reducere a cuantumului pedepsei față de limita stabilită de prima instanță.

Raportat acestor împrejurări s-a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, dându-se eficiență principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral al inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul U.V., invocând cazul de casare prev.de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. și solicitând reducerea pedepsei aplicate raportat la împrejurările comiterii faptei, starea de ebrietate, cât și poziția de regret și sinceritate manifestată de inculpat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpatului pentru faptele comise, Curtea reține că atât instanța de fond, cât și cea de apel au dat eficiență corespunzătoare tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind astfel avute în vedere atât circumstanțele reale, cât și cele personale ale inculpatului.

Astfel, faptele comise de inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, ținând seama de condițiile concrete în acestea au fost săvârșite - victima în vârstă de 10 ani fiind constrânsă de inculpat nu doar psihic, ci și fizic, violențele exercitate de către acesta regăsindu-se în certificatul medico-legal întocmit în cauză.

În privința inculpatului, acesta a mai fost condamnat anterior de 9 ori, inclusiv pentru infracțiuni comise prin violență (tâlhărie, vătămare corporală), ceea ce dovedește atât disprețul pe care acesta îl dovedește față de valorile apărate de legea penală, cât și ineficienta, în planul reeducării sale, a pedepselor ce i-au fost aplicate anterior.

De altfel, în cuprinsul raportului de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune (fila 42 și urm. dosar fond) se menționează, ca și factor negativ cu referire la perspectivele de reintegrare socială a inculpatului, adaptarea sa la mediul de detenție, ceea ce facilitează reiterarea comportamentului infracțional, fără teama de consecințe.

Din același mijloc de probă, rezultă că inculpatul prezintă tipare de gândire și comportament deviante, manifestate prin impulsivitate, agresivitate, comportament distructiv și adictiv, potențate de consumul de alcool excesiv.

La acestea se mai adaugă și lipsa empatiei față de victimă, ceea ce dovedește că inculpatul nu a realizat nici măcar la 3 luni de la comiterea faptei (data întrevederii cu consilierul de probațiune) gravitatea faptelor comise și implicațiile acestora asupra dezvoltării fizice și psihice a victimei.

Prin urmare, nu există nicio justificare pentru clemența solicitată de inculpat instanței de recurs, sancțiunile aplicate acestuia fiind apte să asigure realizarea funcțiilor de reeducare și exemplaritate ale pedepsei.

În consecință, recursul este nefondat și va fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu deducerea prevenției la zi și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea recursului, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat U.V. împotriva Deciziei penale nr. 83 din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata arestării preventive de la 1 iunie 2010 la 20 iulie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 iulie 2011.