ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3945/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cauza privind pe inculpatul M.T. a fost disjunsă prin Încheierea din 17 mai 2011 și față de ceilalți coinculpați M.I.N., S.D., V.I., R.A., F.C., D.F., P.A.V., Tribunalul s-a pronunțat prin Sentința penală nr. 61 din 20 mai 2011.

Prin Sentința penală nr. 73 din 21 iunie 2011, Tribunalul Teleorman a dispus după cum urmează:

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul M.T., fără forme legale în mun. ........., cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 329 alin. (2) teza a II-a și alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului pentru pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1158 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului București.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 61 alin. (1) teza finală au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre și restul neexecutat de 850 zile din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1158 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului București, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea respectiv 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, pentru infracțiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 9 și 12 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut arestarea preventivă a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. a computat din pedeapsa aplicată acestuia durata prevenției (reținere și arestare preventivă) de la 2 februarie 2011 la zi, respectiv 21 iunie 2011.

A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă I.M. a sumei de 20.000 euro daune morale; către partea civilă R.N.M. a sumei de 2.000 euro daune morale, în solidar cu inculpații S.D., M.I.N., R.A., V.I. așa cum au fost obligați aceștia prin Sentința penală nr. 61 din 20 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman.

S-a luat act că partea vătămată S.P.E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, a confiscat de la inculpatul M.T. un telefon mobil marca S.

S-a constatat că suma de 90.500 RON reținută în rechizitoriu în sarcina grupului infracțional format din inculpații M.T. și ceilalți coinculpați, S.D., V.I., M.I.N. și R.A. a fost confiscată prin Sentința penală nr. 61 din 20 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că situația de fapt este aceea reținută în rechizitoriu și confirmată de inculpat care a solicitat judecarea în procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

Sub acest aspect, Tribunalul a reținut că în luna septembrie 2010, persoana vătămată I.M. a mers în localitatea Licuriciu, județul Teleorman, unde locuia o mătușă a sa, cu scopul de a merge la cimitirul din acea localitate și a îngriji mormântul mamei sale.

În împrejurarea în care se afla în afara curții mătușii sale, în apropierea persoanei vătămate I.M. a oprit un autoturism taxi în care se aflau inculpatele S.D. și M.I.N., un bărbat neidentificat cunoscut cu apelativul „L.” și martora A.L.

Contrar voinței sale, persoana vătămată a fost urcată în autoturism și condusă la locuința inculpatei S.D., din Alexandria, județul Teleorman. Aici, inculpatele S.D. și M.I.N. au amenințat cu exercitarea de violențe față de persoana vătămată I.M., în cazul în care aceasta nu va accepta să se prostitueze în favoarea lor, ultima inculpată făcând afirmația că banii obținuți din practicarea prostituției de către persoana vătămată vor fi împărțiți de cele două inculpate.

Constrânsă în acest mod, persoana vătămată I.M. a acceptat să practice prostituția în perioada septembrie 2010 până la data de 7 decembrie 2010, când aceasta a reușit să părăsească locuința inculpatei S.D. și a mers la locuința din Alexandria, a fostului soț al mamei sale.

În perioada septembrie - decembrie 2010, gruparea infracțională organizată condusă de inculpata S.D. și din care făceau parte și inculpații M.T., M.I.N., V.I. și R.A. și învinuitul F.R.V. a obligat la practicarea prostituției, persoana vătămată I.M.

Persoana vătămată I.M., în perioada în care a fost obligată să practice prostituția, era în vârstă de 16 ani și a descris în declarațiile sale că a fost obligată să întrețină relații orale și normale, inclusiv în perioada de manifestare a ciclului menstrual, că zilnic, în medie, întreținea relații sexuale cu 10 bărbați, cu un venit de 50 RON pentru fiecare bărbat cu care întreținea relații sexuale.

Aceasta a mai precizat că din banii obținuți nu a primit nici o sumă, ci doar alimente și țigări.

În una din zilele de la sfârșitul lunii noiembrie 2010, atunci când inculpații S.D. și M.T. au mers în municipiul București, au luat cu ei și persoana vătămată I.M., deoarece inculpatul V.I. avertizase asupra intenției persoanei vătămate de a profita de lipsa inculpaților S.D. și M.T., în sensul de a părăsi locuința acestora din municipiul Alexandria.

De această împrejurare, a profitat însă persoana vătămată R.N.M., care a părăsit locuința inculpaților S.D. și M.T. și a plecat în municipiul București.

În aceeași perioadă, persoana vătămată a mai profitat încă o dată de posibilitatea de a părăsi locuința inculpaților, însă de fiecare dată, a fost găsită de membrii grupului infracțional organizat, odată în municipiul București și odată în municipiul Alexandria, fiind readusă în sfera exploatării sexuale.

În declarația sa, persoana vătămată R.N.M. a precizat că a fost prinsă și readusă la locuința inculpatei S.D., de către inculpații S.D., M.T., V.I., F.R.V., M.I.N. și R.A., asupra persoanei vătămate fiind exercitate agresiuni fizice de către inculpații S.D., M.T. și V.I.

La locuința inculpatei S.D., persoana vătămată R.N.M. a întâlnit o altă victimă, persoana vătămată S.E.M., care era exploatată sexual.

După ce a practicat prostituția pentru inculpatele S.D. și M.I.N., timp de o lună, persoana vătămată R.N.M. a profitat de o împrejurare favorabilă și a plecat la dom.. său din ...........

În una din zilele lunii octombrie 2010, inculpata S.D. a recrutat din nou persoana vătămată R.N.M., care a practicat de această dată prostituția în folosul membrilor grupului infracțional organizat, până la data de 24 decembrie 2010, când a reușit să fugă de la locuința inculpatei S.D.

Referitor la individualizarea pedepsei instanța de fond, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. a reținut alături de pericolul social concret și caracterul continuat al activității infracționale, conduita sinceră a inculpatului și disponibilitatea acestuia de a plăti daune morale părților vătămate, astfel că a orientat pedepsele spre limita minimă prevăzută de lege.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul M.T., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei cu susținerea că față de atitudinea procesuală sinceră s-ar fi impus stabilirea unui regim sancționator mai blând și într-o modalitate de executare neprivativă de libertate.

Examinând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate și din oficiu, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia nr. 240/A din 2 august 2011 a constatat că apelul inculpatului este nefondat pentru considerentele care succed:

În raport cu limitele pedepselor, astfel cum sunt afectate prin incidența prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 - 76 C. pen. regimul sancționator, sub aspectul cuantumului, este temeinic și legal.

Totodată, starea de recidivă postcondamnatorie a acestuia vădește perseverența infracțională și potențialul criminogen sporit și exclude posibilitatea stabilirii unei modalități de executare fără privare de libertate [art. 81 alin. (1) lit. b) și art. 86

1

alin. (1) lit. b) C. pen.].

Cu alte cuvinte critica apelantului sub aspectul individualizării pedepselor este nefondată, neexistând rațiuni de natură a impune reformarea regimului sancționator.

Așa fiind, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins apelul inculpatului, ca nefondat.

Conform art. 383 alin. (1

1

) și (2) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv și s-a dedus prevenția de la 2 februarie 2011 la zi.

Împotriva Deciziei penale nr. 240/A din 2 august 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declarat recurs inculpatul M.T. invocând motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că instanța de apel a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei și constată că recursul formulat de recurentul inculpat M.T. nu este fondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte reține că principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea, cât și aplicarea acestor sancțiuni și adaptarea acestora în funcție de gradul de pericol social al faptei, al periculozității făptuitorului.

Pedeapsa pe lângă funcția de constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplinește și funcția de exemplaritate și de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.

Funcția de exemplaritate a pedepsei se manifestă și decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârșită o infracțiune. Funcția de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracțiune.

Individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispozițiile dreptului penal general, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanța de apel a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., aplicând o pedeapsă de 9 ani închisoare nefiind aplicată pedeapsa maximă de 20 de ani închisoare așa cum prevedea încadrarea juridică dată uneia dintre fapte, și față de starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului în care se afla la momentul săvârșirii faptei, astfel că nu se impune coborârea pedepsei într-un cuantum mai redus față de textul incriminator.

S-a ținut cont și de pericolul social la faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările comiterii faptelor, respectiv că în perioada septembrie - decembrie 2010 inculpatul M.T. a făcut parte dintr-o grupare infracțională, care era condusă de inculpata S.D. obligând la practicarea prostituției persoana vătămată I.M. în vârstă de 16 ani, a stării de recidivă în care se afla inculpatul, care agravează răspunderea penală, astfel că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare acestor dispoziții, aceste criterii fiind reținute de ambele instanțe în individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului.

Pentru aceleași considerente, Înalta Curte nu poate dispune aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., pedeapsa reținută fiind într-un cuantum mai mare de 4 ani închisoare pentru ca inculpatul să poată beneficia de aceste prevederi prin dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate inculpatului.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și în raport de dispozițiile art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva Deciziei penale nr. 240/A din 2 august 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva Deciziei penale nr. 240/A din 2 august 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 2 februarie 2011 la 7 noiembrie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 noiembrie 2011.