ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3652/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3652/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor de
față:
Examinând actele și lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 35, pronunțată la data
de 29 martie 2011, de către Tribunalul Teleorman, s-a dispus în baza art. 215
alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33
lit. a) C. pen. și art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.I., la pedeapsa
de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 288
alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a) C. pen. și art.
74-76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.
În baza art. 291 teza
I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 74-76
C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
În baza art. 215
1
alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen.
și art. 74-76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi)
ani închisoare.
În baza art. 288
alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen.,
art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În baza art. 291 teza
I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 74-76
C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare.
În baza art. 33 lit.
a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând
ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea respectiv 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 C.
pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.
În baza art. 86
1
C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani
aplicată inculpatului și în baza art. 86
2
C. pen. s-a fixat termen de
încercare pe o perioadă de 7 ani.
În baza art. 86
3
C. proc. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să
se supună următoarelor măsuri:
a) să se prezinte în prima
săptămână a lunilor ianuarie, martie, mai, iulie, septembrie, noiembrie la Serviciul
de Probațiune Teleorman.
b) să anunțe în prealabil,
orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește
8 zile, precum și întoarcerea.
c) să comunice și să justifice
schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații
de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
S-a atras atenția inculpatului
asupra disp. art. 86
4
C. pen.
S-a dispus comunicarea
către Serviciul de Probațiune Teleorman a obligațiilor impuse inculpatului.
În baza art. 71 alin.
(5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării
sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 65 C.
pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de
5 (cinci) ani.
Au fost admise acțiunile
civile formulate și s-a dispus obligarea inculpatului la plata - în solidar - cu
partea responsabilă civilmente Sucursala C. Bank SA Teleorman, către părțile civile
(sau moștenitorii părților civile decedate) a despăgubirilor civile astfel: S.E.
- 6000 RON, N.I. - 5.500 RON; N.A. - 4.500 RON; C.A. - 1.500 RON; N.N. - 4.600 RON;
V.S. - 5.000 RON; C.I. - 10.000 RON; P.D. - 3.000 RON; P.A. - 3.000 RON; I.M. -
2.100 RON; I.F. - 1.500 RON; V.A. - 2.000 RON, A.C. - 700 RON, C.S. - 8.100 RON,
A.S. - 5.000 ron; P.G. - 7.200 RON; Ț.F. - 2.400 RON; B.F. - 1.300 RON; B.A. - 2.700
RON, S.G. - 4.500 RON, B.C. - 5.000 RON, G.A. - prin moștenitori 11.000 RON, M.I.
- 3.600 RON; M.F. - 3.500 RON, B.M. - 5.000 RON, P.I. - 4.000 RON, P.R. - 32.850
RON, Ne.I. - 1000 RON, S.M. -1.000 RON, R.A. - 2.800 RON, M.E. - 100 RON, M.R. -
2.700 RON, M.Io. - 2.650 RON, N.Ia. - 2.500 RON, Z.P. - 5.605 RON, S.I. - 1300 RON;
M.S. - 2.100 RON, Z.M. - 2.100 RON, I.I. - 1.300 RON, M.C. - 2.200 RON, B.D. - 2.500
RON, I.P. - 2.100 RON, A.D. - 1.500 RON, D.A. - 1.000 RON, P.L. - 2.500 RON, P.N.
- 2.500 RON, Mi.I. - 2.000 RON, M.P. - 350 RON, D.M. - 900 RON, I.N. - 1600 RON,
Z.R. - 2500 RON, Z.G. - 3.500 RON, M.A. - 8.000 RON, C.G. - 500 RON, S.Ma. - 900
RON, M.Ra. - 4.000 RON, M.Al. - 1.000 RON, N.F. - 2.000 RON, A.I. - 2.000 RON, S.A.
- 1.100 RON, D.Sm. - 1200 RON; M.D. - 800 RON, B.P. - 600 RON, B.I. - 1.600 RON,
B.Pa. - 600 RON, E.R. - 7.600 RON, V.M. - 900 RON, D.F. - 2.100 RON, C.S. - 1500
RON, G.I. - 3.000 RON, V.B. - 2.200 RON, P.G. - 3.200 RON, D.E. - 1.550 RON, S.C.
- 500 RON, V.E. - 3000 RON, Ba.I. - 4.700 RON, Ba.M. - 800 RON, M.R. - 900 RON,
Du.M. - 800 RON, M.Io. - 2.000 RON, R.S. - 1.300 RON, U.C. - 1.000 RON, A.E. - 1.000
RON, D.I. - 18.350 RON, A.O. - 6.300 RON, A.C. - 400 RON, D.Ad. - 700 RON, Pe.A.
- 650 RON, I.Pe. - 700 RON, F.I. - 2000 RON, A.Do. - 1.550 RON, Dr.A. - 5.000 RON,
B.P. - 3.000 RON, Br.A. - 1.000 RON, E.V. - 1.100 RON, M.Ș. - 1.600 RON, Cr.M. -
14.360 RON, C.Mi. - 4.000 RON, C.Ec. - 2.500 RON, V.I. - 8.000 RON, precum și la
plata dobânzii legale practicată de Banca Națională a României, dobândă ce va fi
calculată de la data depunerii fiecărei sume de bani de către părțile civile (dată
ce rezultă din contractele încheiate de inculpat și care constituie data săvârșirii
fiecărei infracțiuni în parte și până la achitarea integrală a debitelor.
S-a constatat parțial
recuperat prejudiciul cauzat de inculpat părților civile C.S. - 1200 RON, M.I. -
60 RON, O.V. - 240 RON, Cr.M. -15.000 RON.
S-a luat act că partea
civilă O.V. nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
Au fost respinse - ca
nefondate - cererile de acordare a daunelor morale formulate de părțile civile D.I.
și A.Co. - moștenitor al părții civile A.O. și a părții civile B.M. pentru 8.900
RON, C.Ec. pentru 2.000 RON.
S-a luat act că nu există
constituire ca parte civilă în procesul penal a C. Bank - Sucursala A.
S-a dispus confiscarea
de la inculpat a sumei de 25.260 RON, obținută în urma săvârșirii infracțiunii prev.
de art. 215
1
C. pen.
A fost menținută măsura
sechestrului asigurator aplicat prin ordonanța nr. 22/P/2009 de către Parchetul
de pe lângă Tribunalul Teleorman asupra conturilor curente personale ale inculpatului
deschise la Sucursala C. Bank Sucursala A. respectiv X și IBAN Y
.
S-a dispus anularea celor
212 contracte de depozit încheiate în mod fictiv de către inculpat cu cele 101 părți
civile și a celor 9 ordine de retragere întocmite de inculpat pentru deponenții
Cr.M., B.Mar., C.Ec., în fals.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut sub aspectul situației de fapt că în perioada
anilor 2003 - 2008, inculpatul V.I.I., în calitate de funcționar (casier) la Agenția
C. Bank, din comuna Z., folosind un număr de 212 formulare tipizate de „contracte
de depozit la termen” și ștampila cu inscripția „Conform Legii nr. 66/1996, republicată,
C. Bank percepe comisioane pentru operațiile efectuate” care nu mai erau în uzul
Sucursalei C. Bank SA Teleorman - Sucursala A., inculpatul a procedat la întocmirea
în mod fictiv a unui număr de tot atâtea „contracte de depozit la termen” pentru
un număr de 101 persoane fizice deponente, însușindu-și astfel suma de 329.595 RON.
Modalitatea practică prin
care inculpatul V.I.I. a reușit să inducă în eroare, să falsifice material toate
înscrisurile și documentele oficiale, să uzeze de aceste înscrisuri oficiale false
și să-și însușească de la un număr de 101 persoane fizice deponente, suma de 329.595
RON, în intervalul de timp al anilor 2003 - 2008, este următoarea:
Începând cu anul 2003,
până la finele anului 2008, inculpatul în calitate de funcționar la Agenția C. Bank
din comuna Z., profitând și beneficiind de faptul că, forul tutelar nu i-a retras
toate formularele de „contracte de depozit la termen” și nici ștampila cu inscripția
„Conform Legii nr. 66/1996, republicată, C. Bank percepe comisioane pentru operațiile
efectuate”, scoase din uz (circuit) a făcut fotocopii de pe aceste formulare apoi
le-a întocmit, folosit și ștampilat - pentru a da o notă de legalitate - și le-a
înmânat persoanelor fizice din comuna Z., care se prezentau la ghișeul Agenției
C. Bank să-și depună sumele de bani în cont de depozit.
„Contractele de depozit
la termen”, astfel încheiate de inculpat cu persoanele fizice respective, erau false,
în sensul că, pe de o parte formularele respective și ștampila erau scoase din uzul
Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., iar pe de altă parte, toate aceste „contracte
de depozit la termen” nu au fost înregistrate în evidențele financiar contabile
ale Agenției C. Bank Z. și nici în baza de date a forului tutelar, respectiv Sucursala
C. Bank SA Teleorman - A.
Sumele de bani astfel
primite de la persoanele fizice deponente, în schimbul cărora inculpatul le elibera
și înmâna „contractele de depozit la termen” - astfel falsificate - și le-a însușit
și folosit în interes personal pentru a-și procura diferite bunuri și a-și asigura
cele necesare existenței familiei sale.
S-a mai reținut că procedând
în acest mod, inculpatul a reușit ca în perioada anilor 2003 - 2008 să întocmească
în mod fictiv un număr de 212 „contracte de depozit la termen” iar prin modalitatea
expusă supra, a indus în eroare persoanele fizice deponente, în număr de 101, din
patrimoniul cărora și-a însușit suma totală de 329.595 RON.
Cu privire la comiterea
infracțiunii de delapidare prin fals material în înscrisuri oficiale și prin uzul
de fals al acestor înscrisuri, s-a reținut că în cursul anului 2008, inculpatul
V.I.I., în calitate de funcționar la Agenția C. Bank Z., a încheiat și contracte
reale, care au fost înregistrate în evidențele financiar - contabile ale agenției
și în baza de date a Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., cu un număr de trei persoane
fizice deponente, cărora ulterior, tot prin fals material în înscrisuri oficiale
și prin uz de fals i-a păgubit pe acești deponenți cu suma de 25.260 RON, prin însușirea
sumelor deponente.
S-a mai reținut că numitul
Cr.M. a perfectat contractul de privilegiu din 30 noiembrie 2007, depunând suma
totală de 15.000 RON, cu chitanțele din 30 noiembrie 2007 și din 21 decembrie 2007,
numita B.Mar., a perfectat contractul de privilegiu din 03 martie 2008, depunând
suma totală de 10.001 RON, cu chitanța din 03 martie 2008, numita C.Ec. a perfectat
contractul la termen cu rată fixă (C.R.F.A.) din 30 iulie 2008, depunând la C.
Bank suma de 2.000 RON cu chitanța din 30 iulie 2008.
Toate aceste contracte
au fost semnate de inculpat și de deponenți, au fost înregistrate în evidențele
financiar - contabile și în baza de date a Sucursalei C. Bank SA A., ceea ce conduce
la concluzia că, au fost și sunt legale și reflectă realitatea.
Pentru a-și însuși sumele
de bani astfel depuse de cele trei persoane pe acest tip de contracte, inculpatul
în cursul anului 2008, a întocmit un număr de nouă ordine de retragere, falsificând
- semnând în fals - semnătura celor trei deponenți menționați supra și însușindu-și
astfel din gestiunea Agenției C. Bank Z., suma de 25.260 RON, fără ca deponenți
să cunoască acest lucru, până la declanșarea cercetărilor penale.
Astfel, falsificând semnătura
deponentului Cr.M., inculpatul a întocmit un număr de 5 ordine de retragere după
cum urmează: din 01 februarie 2008 = 160 RON; din 17 aprilie 2008 = 2.000 RON; din
08 august 2008 = 9.000 RON; din 19 august 2008 = 2.000 RON; din 22 octombrie 2008
= 1.200 RON, însușindu-și din gestiunea Agenției C. Bank Z., în numele deponentului
suma de 14.360 RON, aspect ce a fost avut în vedere de către instanță la soluționarea
laturii civile a cauzei.
Falsificând semnătura
deponentei B.Mar., inculpatul a întocmit un număr de trei ordine de retragere, după
cum urmează:
- din 21 august 2008 =
1.000 RON;
- din 27 august 2008 =
4.900 RON;
- din 15 octombrie 2008
= 3.000 RON, însușindu-și din gestiunea respectivă în numele deponentei suma de
8.900 RON, sumă la care urmează a fi obligat învinuitul să o achite către Sucursala
CEC B. SA A., în calitate de prepus al acesteia.
Falsificând semnătura
deponentei C.Ec., inculpatul a întocmit ordinul de retragere din 06 august 2008
și și-a însușit din gestiunea agenției în numele deponentei suma de 2.000 RON, sumă
ce urmează a fi obligat învinuitul să o achite către Sucursala C. Bank SA A., în
calitate de prepus al acesteia.
Împotriva acestei sentințe
au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, criticând soluția fondului
pentru nelegalitate - vizând pedeapsa nelegală de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului
sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74-76 C. pen., greșita aplicare
a prevederilor art. 118 lit. b) C. pen., solicitând înlăturarea acesteia și obligarea
inculpatului la plata sumei de 25.260 RON, către partea civilă C. Bank SA și greșita
aplicare a pedepsei accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. e) C. pen., în loc de art. 64 lit. c) C. pen. și pentru netemeinicie
- vizând greșita individualizare judiciară a pedepsei, solicitând majorarea cuantumului
acestei, în sensul orientării spre un cuantum de 10 ani pentru infracțiunea de înșelăciune
cu consecințe deosebit de grave, ca efect al înlăturării circumstanțelor atenuante
prevăzute de art. 74 - 76 C. pen.
Apelanta parte responsabilă
civilmente C. Bank SA Teleorman a criticat soluția pentru nelegalitate, apreciind
că instanța fondului a omis a face aplicarea prevederilor art. 35 teza I și a II-a
din Legea nr. 22/1969, referitoare la răspunderea gestionarilor.
Prin decizia penală
nr. 373 din 22 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,
s-a admis recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman
împotriva sentinței penale nr. 35 din data de 29 martie 2011, pronunțată de Tribunalul
Teleorman, secția penală.
S-a desființat parțial
sentința penală nr. 35 din 29 martie 2011, pronunțată de către Tribunalul Teleorman,
secția penală, și în fond s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare
în pedepsele componente prin înlăturarea prev. art. 33 lit. a) C. pen. și 34
lit. b) C. pen. și în baza art. 215
1
alin. (1) C. pen. cu aplic.
art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul V.I.I.
la 9 luni închisoare cu aplic. art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și
c) C. pen.
În baza art. 33 lit.
a) C. pen. - 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului V.I.I.
și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu
aplic. art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.
S-a înlăturat pedeapsa
accesorie prev. de art. 64 lit. e) C. pen.
S-a înlăturat măsura confiscării
de la inculpat a sumei de 25.260 RON în folosul statului.
A fost obligat inculpatul
la plata sumei de 25.260 RON către partea civilă Sucursala C. Bank SA Teleorman.
S-au menținut celelalte
dispoziții ale sentinței apelate.
S-a respins, ca nefondat,
apelul părții responsabile civilmente C. Bank SA.
Pentru a decide astfel,
s-a reținut că starea de fapt și încadrarea juridică stabilite de instanța de fond
sunt corect stabilite pe baza întregului material probator judicios administrat,
analizat și coroborat în cauză.
Astfel, s-a reținut că
în perioada 2003 - 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul V.I.I.,
în calitatea sa de angajat al Sucursalei C. Bank S.A. Teleorman - A. - Agenția rurală
C. Bank Z., în funcția de casier (1999 - 2005), apoi ofițer clienți (2005 - 2009)
a întocmit un număr de 212 contracte fictive, pe care le-a folosit pentru a-și însuși,
de la părțile civile, suma totală de 329.595 RON, a falsificat un număr de 8 ordine
de plată pe care le-a folosit pentru a retrage din gestiunea C. Bank SA A. suma
totală de 25.260 RON, ce fusese depusă de Cr.M., B.Mar. și C.Ec. [art. 215
1
C. pen., art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 291 teza I-a C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.].
S-a reținut, totodată
că mijloacele de probă efectuate în cauză, respectiv: plângerea penală din 22
decembrie 2008, formulată de partea vătămată C.S.; contractele de depozit la termen,
fictive întocmite de inculpat deponenților și semnate de ambele părți, îndosariate
în volumele I, II și III, două contracte de cont privilegiu întocmite pentru deponenții
Cr.M., B.Mar., și ordinele de retragere fictive, întocmite și semnate de inculpat,
în numele acestor deponenți; contractul la termen cu rată fixă (CRFA) întocmit pentru
deponenta C.Ec. și ordinul de retragere fictiv, întocmit și semnat de inculpat în
numele acestei deponente; declarațiile părților vătămate, în număr de 101, și care
pe parcursul urmăririi penale s-au constituit părți civile, cu sumele înscrise în
situația centralizatoare; declarațiile inculpatului date în diferite faze ale cercetării
și urmăririi penale, coroborate cu toate celelalte probatorii ce au fost administrate
- au dovedit cu certitudine și fără echivoc vinovăția inculpatului, sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul
nr. 45/P/2009 din 30 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman.
În ceea ce privește nelegalitatea
soluției fondului, sub aspectul pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 215
1
alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. și art. 74-76 C. pen., instanța de prim control judiciar a aplicat inculpatului
pedeapsa de 9 luni închisoare, dat fiind faptul că, potrivit prevederilor art. 76
lit. d) C. pen. „când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai
mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general”. Cât privește
pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2),
(3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 - 76 lit. a) C.
pen., s-a considerat că, pedeapsa de 3 ani închisoare este legală, neoperând prevederile
art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât C. Bank nu a precizat dacă a avut o pagubă care
a produs o consecință deosebit de gravă.
Pentru că inculpatul a
îndeplinit funcția de casier și apoi ofițer servicii client, în perioada infracțională
1999 - 2009, s-a reținut că în mod greșit, instanța fondului nu a aplicat acestuia
și pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 71 - 64 lit. c) C. pen., în sensul interzicerii
dreptului de a desfășura o activitate, profesie de natura aceleia de care s-a folosit
pentru săvârșirea infracțiunii.
Sub aspectul laturii civile,
pentru că partea civilă C. Bank SA Teleorman - Sucursala A. s-a constituit parte
civilă, s-a constatat că în mod greșit instanța fondului a dispus, în baza art.
118 lit. b) C. pen., confiscarea sumei de 25.260 RON în folosul statului și nu l-a
obligat pe inculpat la plata acesteia către respectiva parte civilă.
În ceea ce privește individualizarea
judiciară a pedepselor aplicate (pentru celelalte fapte, s-a apreciatcă aceasta
s-a făcut judicios cu respectarea criteriilor generale de individualizare judiciară
prev. de art. 72 C. pen., ținând cont și de poziția procesuală a inculpatului, de
recunoaștere și regret a faptelor săvârșite, că nu este cunoscut cu antecedente
penale, a cooperat cu organele de anchetă și a fost de acord să despăgubească părțile
civile.
De asemenea, s-a apreciat
că prin stabilirea în sarcina inculpatului de pedepse orientate sub minimul special
prevăzut de lege, prin reținerea, în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante,
scopul pedepsei, definit de art. 52 C. pen., poate fi atins.
Cât privește critica apelantei
parte responsabilă civilmente C. Bank SA, cum că, în mod greșit C. Bank - Teleorman
- A. a fost obligată, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor către părțile
civile - persoane fizice și că trebuia antrenată răspunderea gestionarilor, conform
art. 35 din Legea nr. 22/1969, instanța de apel a reținut că inculpatul era angajatul
acestei părți, în cauză aplicându-i-se prevederile art. 1000 alin. (3) C. civ.,
existând raportul de prepușenie, fiind deci atrasă răspunderea delictuală și nu
una contractuală, în baza Legii nr. 22/1969.
Împotriva acestei decizii,
în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,
precum și partea responsabilă civilmente C. Bank SA București.
Criticile formulate de
Parchet vizează nelegalitatea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului V.I.I.
pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât aceasta se situează în alte limite decât cele
prevăzute de lege, precum și netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul reținerii
nejustificate a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, art. 76 C. pen.
în sensul că pedeapsa astfel stabilită este blândă prin raportare la pericolul social
ridicat al infracțiunilor comise, la natura și circumstanțele comiterii faptelor
dar și în raport de urmările acestora.
De asemenea, s-a susținut
că modalitatea de executare a pedepsei, neprivativă de libertate, nu corespunde
gradului de pericol social ridicat al faptelor și nici nu poate conduce la îndreptarea
atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa.
Pentru motivele mai sus
expuse, având în vedere disp. art. 385
15
pct. 2 lit. d) și art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
și 14 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului,
casarea în parte a hotărârilor atacate și, rejudecând, pe fond, pronunțarea unei
hotărâri legale și temeinice.
Criticile formulate de
partea responsabilă civilmente C. Bank SA București sunt circumscrise cazurilor
de casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 9 pct. 17
1
și
17
2
C. proc. pen. și vizează, în esență următoarele aspecte:
- încălcarea dreptului
la apărare concretizat prin aceea că instanța de apel nu a permis apărătorului ales
al acesteia să susțină excepția lipsei calității procesuale pasive a C. Bank Sucursala
Z.;
- nu a motivat dispoziția
de respingere a excepției prematurității acțiunii formulate de C. Bank SA;
- respingerea neîntemeiată
și pentru motive străine de natura cererii a solicitării de a se efectua o nouă
expertiză în cauză;
- instanța nu a făcut
aplicarea disp. art. 35 teza I și a II-a din Legea nr. 22/1969, deși inculpatul
avea calitatea de gestionar conform prevederilor legii menționate, astfel că acesta
îndeplinea condițiile pentru a fi subiect activ al infracțiunii de creare de plusuri
în gestiune prin mijloace frauduloase;
- nu au fost avute în
vedere prevederile Legii nr. 22/1969, referitoare la angajarea gestionarilor, constituirea
de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici,
autorităților sau instituțiilor publice.
S-a solicitat, în principal,
admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare
la instanța de apel și, în subsidiar, admiterea recursului, casarea în parte a deciziei
și rejudecând, să se înlăture dispoziția de obligare în solidar a inculpatului cu
partea responsabilă civilmente C. Bank SA către părțile civile.
Recursul declarat de Parchet
este fondat.
Recursul declarat de partea
responsabilă civilmente este nefondat.
Examinând actele și lucrările
dosarului prin prisma tuturor criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, conform
disp. art. 385
9
alin. (2) și (3) C. proc. pen., constată că sunt incidente
cazurile de casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
și
14 C. proc. pen., pentru următoarele considerente:
Referitor la cazul de
casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc.
pen., Înalta Curte reține că hotărârea instanței de prim control judiciar, este
nelegală sub aspectul cuantumului pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului
V.I.I. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât aceasta se situează în alte
limite decât cele prevăzute de lege.
Instanța de apel, în mod
greșit a considerat că pedeapsa de 3 ani este legală cu motivarea că nu s-a precizat
dacă s-a produs ori nu o pagubă circumscrisă noțiunii „consecințe deosebit de grave”.
Este de necontestat că
activitatea infracțională a inculpatului V.I.I. s-a desfășurat în perioada 2003
- 2008, prejudiciul înregistrat în patrimoniul persoanelor fizice induse în eroare
fiind de 329.595 RON.
Conform dispozițiilor
art. 146 C. pen. (modificat prin art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006), prin „consecințe
deosebit de grave" se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 RON,
astfel încât prejudiciul rezultat în urma activității infracționale a inculpatului
se circumscrie noțiunii de consecințe deosebit de grave, fiind astfel întrunite
elementele constitutive al infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215
alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care
se prevede o pedeapsă de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.
Asupra cuantumului acestui
prejudiciu nu există niciun fel de dubiu și, de altfel, nici instanța de prim control
judiciar nu a pus în discuție o eventuală schimbare a încadrării juridice dată faptei
de înșelăciune astfel cum a fost reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu,
cu scopul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen.
În cauză au fost reținute
în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.,
situație care a condus în mod legal la reducerea pedepsei în conformitate cu prevederile
art. 76 C. pen.
Având în vedere însă că
infracțiunea la care se reține această circumstanță atenuantă legală este o infracțiune
prin care s-au produs consecințe deosebit de grave, în cauză sunt aplicabile dispozițiile
art. 76 alin. (2) C. pen., care prevăd că, în acest caz, pedeapsa poate fi redusă
cel mult până la o treime din minimul special.
Cum pedeapsa prevăzută
de lege pentru art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. este închisoarea de la 10
la 20 ani, rezultă că reducerea acesteia, în conformitate cu dispozițiile invocate,
nu se putea realiza decât până la 3 ani și 4 luni închisoare astfel încât, raportat
la aceste limite fixate de lege pedeapsa principală aplicată inculpatului de 3 ani
închisoare este nelegală.
Pe de altă parte, însă
conform dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și ale art. XI
din O.U.G. nr. 121/2011, având în vedere că prezenta cauză se află în curs de judecată,
iar cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.
202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile
art. 320
1
C. proc. pen. trebuiau aplicate în mod corespunzător la primul
termen cu procedura completă imediat intrării în vigoare a ordonanței de urgență
(29 decembrie 2011), în raport și de atitudinea sinceră de recunoaștere și de regret
a faptelor (în acest sens, a se vedea declarația inculpatului dată la termenul din
15 decembrie 2009, dosar instanță de fond).
Astfel, în sarcina inculpatului
s-a reținut prin actul de sesizare, în esență, că acesta a fost funcționar în perioada
anilor 1994 - 2009, în cadrul Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., îndeplinind
succesiv următoarele funcții: până în anul 1999, a fost controlor ghișeu la Agenția
rurală C. Bank din comuna Z. județul Teleorman; 1999 - 2005, a fost casier la aceeași
agenție; 2005 - 2009, a fost ofițer servicii clienți tot la aceeași agenție; având
conform fișei postului ca atribuții executarea de lucrări de ghișeu privind operațiunile
de economii cu produse specifice C. Bank cu respectarea normelor departamentale,
efectuarea de operațiuni privind certificatele de economii, de depunere, de depozit,
de încasare rate și dobânzi pentru creditele acordate persoanelor fizice.
La data de 22 decembrie
2008, numitul C.S. din comuna Z. județul Teleorman, a sesizat prin plângere penală
organele de poliție, cu privire la faptul că, a depus la Agenția C. Bank din comuna
Z., mai multe sume de bani, pentru care i-au fost eliberate „contracte de depozit
la termen” de către casierul V.I.I., iar în momentul în care a solicitat retragerea
sumelor depuse de pe aceste contracte a constatat că erau fictive, în sensul că
nu apăreau în evidențele financiar - contabile ale agenției respective și nici în
evidențele și baza de date ale Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A.
Ca urmare a acestei plângeri
penale au fost efectuate acte premergătoare începerii urmăririi penale, după care
în urma rezultatului acestora a fost începută și confirmată urmărirea penală iar
în urma definitivării acesteia, a rezultat următoarea situație faptică.
Cu privire la săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune prin fals material în înscrisuri oficiale și prin uz
de fals al acestor înscrisuri, s-a reținut în rechizitoriu că î
n această calitate, de
funcționar la Agenția C. Bank Z., folosind un număr de 212 formulare tipizate de
„contracte de depozit la termen" și ștampila cu inscripția „Conform Legii
nr. 66/1996, republicată, C. Bank percepe comisioane pentru operațiile efectuate"
care nu mai erau în uzul Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., învinuitul a procedat
în perioada anilor 2003 - 2008, la întocmirea în mod fictiv a unui număr de tot
atâtea „contracte de depozit la termen" pentru un număr de 101 persoane fizice
deponente, însușindu-și astfel suma de 329.595 RON.
Modalitatea practică prin
care învinuitul V.I.I. a reușit să inducă în eroare, să falsifice material toate
înscrisurile și documentele oficiale, să uzeze de aceste înscrisuri oficiale false
și să-și însușească de la un număr de 101 persoane fizice deponente, suma de 329.595
RON, în intervalul de timp al anilor 2003 - 2008, este următoarea:
Începând cu anul 2003,
până la finele anului 2008, învinuitul în calitate de funcționar la Agenția C. Bank
din comuna Z., profitând și beneficiind de faptul că, forul tutelar nu i-a retras
toate formularele de „contracte de depozit la termen" și nici ștampila cu inscripția
„Conform Legii nr. 66/1996, republicată, C. Bank percepe comisioane pentru operațiile
efectuate", scoase din uz (circuit)
,
făcut fotocopii de pe aceste formulare apoi le-a întocmit, folosit și ștampilat
- pentru a da o notă de legalitate - și le-a înmânat persoanelor fizice din comuna
Z., care se prezentau la ghișeul Agenției C. Bank să-și depună sumele de bani în
cont de depozit.
Așadar, „contractele de
depozit la termen", astfel încheiate de învinuit cu persoanele fizice respective,
erau false, în sensul că, pe de o parte formularele respective și ștampila erau
scoase din uzul Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., iar pe de altă parte, toate
aceste „contracte de depozit la termen" nu au fost înregistrate în evidențele
financiar contabile ale Agenției C. Bank Z. și nici în baza de date a forului tutelar,
respectiv Sucursala C. Bank SA Teleorman - A.
Sumele de bani astfel
primite de la persoanele fizice deponente, în schimbul cărora învinuitul le elibera
și înmâna „contractele de depozit la termen", - astfel falsificate - și le-a
însușit și folosit în interes personal pentru a-și procura diferite bunuri și a-și
asigura cele necesare existenței familiei sale.
Procedând în acest mod,
învinuitul a reușit ca în perioada anilor 2003 - 2008 să întocmească în mod fictiv
un număr de 212 „contracte de depozit la termen" iar prin modalitatea expusă
supra, a indus în eroare persoanele fizice deponente, în număr de 101, din patrimoniul
cărora și-a însușit suma totală de 329.595 RON.
Situația persoanelor fizice
induse în eroare, a contractelor fictiv întocmite, a sumelor de bani depuse de fiecare
persoană fizică și a sumelor de bani însușite de învinuit de la fiecare parte vătămată,
în perioada 2003 - 2008, rezultată din actele și lucrările de urmărire penală.
Prejudiciul infracțional
cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin fals material în înscrisuri
oficiale, și prin uzul de fals al acestor înscrisuri, se circumscrie la suma de
329.595 RON, din care s-a recuperat de către patru părți vătămate menționate suma
de 16.500 RON, rămânând de recuperat de la învinuit suma de: 329.595 RON -16.500
RON = 313.095 RON.
Cu privire la comiterea
infracțiunii de delapidare prin fals material în înscrisuri oficiale și prin uzul
de fals al acestor înscrisuri, în actul de inculpare s-a reținut că
în cursul anului 2008,
învinuitul V.I.I., în calitate de funcționar la Agenția C. Bank Z., a încheiat și
contracte reale, care au fost înregistrate în evidențele financiar - contabile ale
agenției și în baza de date a Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., cu un număr
de trei persoane fizice deponente, cărora ulterior, tot prin fals material în înscrisuri
oficiale și prin uz de fals i-a păgubit pe acești deponenți cu suma de 25.260 RON,
prin însușirea sumelor deponente. Situația faptică a celor trei contracte de cont
privilegiu, care au avut un alt regim juridic, perfectate de inculpat se prezintă
astfel:numitul Cr.M., a perfectat contractul de privilegiu din 30 noiembrie 2007,
depunând suma totală de 15.000 RON, cu chitanțele din 30 noiembrie 2007 și din 21
decembrie 2007; numita B.Mar., a perfectat contractul de privilegiu din 03
martie 2008, depunând suma totală de 10.001 RON, cu chitanța din 03 martie 2008;
numita C.Ec. a perfectat contractul la termen cu rată fixă (C.R.F.A.) din 30
iulie 2008, depunând la C. Bank suma de 2.000 RON cu chitanța din 30 iulie 2008.
Toate aceste contracte
au fost și semnate de învinuit și de deponenți, au fost înregistrate în evidențele
financiar - contabile și în baza de date a Sucursalei C. Bank SA A., ceea ce conduce
la concluzia că, au fost și sunt legale și reflectă realitatea.
Pentru a-și însuși sumele
de bani astfel depuse de cele trei persoane pe acest tip de contracte, inculpatul
în cursul anului 2008, a întocmit un număr de nouă ordine de retragere, falsificând
- semnând în fals - semnătura celor trei deponenți menționați supra și însușindu-și
astfel din gestiunea Agenției C. Bank Z., suma de 25.260 RON, fără ca deponenți
să cunoască acest lucru, până la declanșarea cercetărilor penale.
Astfel, falsificând semnătura
deponentului Cr.M., învinuitul a întocmit un număr de 5 ordine de retragere după
cum urmează: din 01 februarie 2008 = 160 RON; din 17 aprilie 2008 = 2.000 RON; din
08 august 2008 = 9.000 RON; din 19 august 2008 = 2.000 RON; din 22 octombrie 2008
= 1.200 RON, însușindu-și din gestiunea Agenției C. Bank Z., în numele deponentului
suma de 14.360 RON.
Falsificând semnătura
deponentei B.Mar., învinuitul a întocmit un număr de trei ordine de retragere, după
cum urmează: din 21 august 2008 = 1.000 RON; din 27 august 2008 = 4.900 RON; din
15 octombrie 2008 = 3.000 RON, însușindu-și din gestiunea respectivă în numele deponentei
suma de 8.900 RON.
Falsificând semnătura
deponentei C.Ec., inculpatul a întocmit ordinul de retragere din 06 august 2008
și și-a însușit din gestiunea agenției în numele deponentei suma de 2.000 RON, sumă
ce urmează a fi obligat învinuitul să o achite către Sucursala C. Bank SA A., în
calitate de prepus al acesteia.
Fiind audiat în cursul
cercetărilor și a urmăririi penale, de organele de cercetare penală de procuror
inculpatul V.I.I., a avut o poziție procesuală sinceră, a fost cooperant, a recunoscut
și regretat faptele, și a descris în detaliu toată activitatea infracțională, modalitatea
de lucru, precizând că toate „contractele de depozit la termen" fictiv încheiate
cu părțile vătămate au fost întocmite și semnate personal de el, la ghișeul Agenției
C. Bank Z., că a întocmit ordinele de retragere și a falsificat semnăturile deponenților
de pe aceste ordine, - Cr.M., B.Mar., C.Ec. - însușindu-și toate sumele de bani
pe care le-a cheltuit pentru procurarea de bunuri sau alte nevoi în familie și societate,
menționând că depune eforturi și face demersuri pentru achitarea prejudiciului infracțional
și că nu solicită probe în apărare cu privire la infracțiunile săvârșite.
Inculpatul V.I.I. a recunoscut
fapta așa cum a fost descrisă în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se
facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
În aceste condiții, motivat
de cele arătate în precedent instanța a analizat admisibilitatea aplicării procedurii
prev. de art. 320
1
C. proc. pen., constatând din economia acestui act
normativ că sunt realizate cumulativ condițiile de fond, respectiv: recunoașterea
faptei de către inculpat; solicitarea inculpatul de a fi judecat pe baza probelor
administrate în cursul urmării penale; declarația inculpatului că probele administrate
în cursul urmăririi penale le cunoaște și le însușește;
Instanța constată că probele
administrate în cursul urmăririi penale au aptitudinea de a conduce la determinarea
faptei dedusă judecății, a făptuitorului ca fiind inculpatul și permit aplicarea
unei pedepse - tragerea la răspundere penală;
Pedeapsa prevăzută de
lege pentru fapta dedusă judecății nu este detențiunea pe viață:
Totodată, constată îndeplinite
condițiile de formă pentru aplicarea procedurii prev. de art. 320
1
C. proc. pen. și anume:
a. declarația inculpatului
de recurgere la procedură este dată în forma autentică;
b. declarația inculpatului
de recurgere la procedură este dată personal în fața instanței.
Așa fiind, instanța constată
realizate în cauză atât condițiile de fond, cât și cele de formă, în sensul că există
recunoașterea faptei din actul de sesizare de către inculpat, precum și solicitarea
expresă a acesteia de a fi judecată pe baza probelor administrate la urmărirea penală,
pe care le cunoaște și le însușește, declarația fiind dată la primul termen de judecată
în fața instanței, toate acestea rezultă din declarația atașată la dosarul cauzei
din 15 decembrie 2009 semnată de inculpat.
De asemenea, instanța
constată că la dosarul cauzei există administrate în cursul urmăririi penale probe
suficiențe și apte să releve fapta ilicit penală de care este acuzat inculpatul,
respectiv: plângerea penală din 22 decembrie 2008, formulată de partea vătămată
C.S.; contractele de depozit la termen, fictive întocmite de inculpat deponenților
și semnate de ambele părți, îndosariate în volumele I, II și III, două contracte
de cont privilegiu întocmite pentru deponenții Cr.M., B.Mar., volumul I, filele
116 și 146 și ordinele de retragere fictive, întocmite și semnate de inculpat, în
numele acestor deponenți; contractul la termen cu rată fixă (C.R.F.A.) întocmit
pentru deponenta C.Ec., și ordinul de retragere fictiv, întocmit și semnat de inculpat
în numele acestei deponente; declarațiile părților vătămate, în număr de 101, și
care pe parcursul urmăririi penale s-au constituit părți civile, cu sumele înscrise
în situația centralizatoare; declarațiile inculpatului date în diferite faze ale
cercetării și urmăririi penale, coroborate cu toate celelalte probatorii ce au fost
administrate - au dovedit cu certitudine și fără echivoc vinovăția inculpatului,
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată prin
rechizitoriul nr. 45/P/2009 din 30 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul
Teleorman.
În cauză nu sunt probe
care să pună în evidență existența unor cauze de impunitate, justificative ori de
nepedepsire.
Din economia art. 215
alin. (2), (3), (5) C. pen., instanța a constatat că pedeapsa prevăzută de lege
pentru fapta ilicit - penală imputată inculpatului este pedeapsa închisorii de la
10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, ceea ce face ca și această condiție
negativă să fie realizată.
Instanța constatând realizate
condițiile de fond și de formă impuse de art. 320
1
C. proc. pen., reține
în sarcina inculpatului săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în expozitivul
rechizitorului și recunoscute ca atare de inculpat.
Fapta reținută în sarcina
inculpatului realizează conținutul constitutiv ale infracțiunilor prev. de art.
215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., valoarea
prejudiciului infracțional circumscriindu-se la suma de 329.595 RON; art. 288
alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 teza I C.
pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 215
1
alin. (1), C.
pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., valoarea prejudiciului infracțional
circumscriindu-se la suma de 25.260 RON; art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen.
În aceste condiții, instanța
va dispune condamnarea inculpatului, cu observarea limitelor de pedeapsă, reduse
potrivit art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. - adică cu o treime.
Referitor la criticile
formulate de Parchet vizând cazul de casare prev. de art. 385
9
alin.
(1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va răspunde în raport
și de aprecierile pozitive referitoare la aplicarea în cauză a disp. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. față de inculpatul V.I.I.
Individualizarea judiciară
a pedepselor principale ce se vor aplica inculpatului prin prezenta decizie se va
face prin raportare la criteriile prev. de art. 72 C. pen. și anume criteriile generale
de individualizare.
Potrivit art. 72 C.
pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții
generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în Partea specială, de gradul
de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările
care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Prin prisma acestor dispoziții
legale, Înalta Curte făcând aplicarea disp. art. 320
1
C. proc. pen.,
va aplica inculpatului câte o pedeapsă într-un cuantum suficient și proporțional
de natură a-și atinge scopul prev. de art. 52 C. pen., menținând aplicarea art.
74-76 C. pen.
Instanța va ține cont
de poziția procesuală a inculpatului de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite,
de conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunilor de atitudinea acestuia
după săvârșirea infracțiunilor rezultă din prezentarea sa în fapta organelor judiciare,
comportarea sinceră în cursul procesului, acordul de a despăgubi părțile civile,
împrejurări care au fost apreciate ca circumstanțe atenuante și reținute ca atare
în cadrul operațiunii de individualizare judiciară efectuată de instanța de control
judiciar.
Așa fiind, în raport de
natura și gravitatea faptelor săvârșite de inculpat, de împrejurările comiterii
faptelor de pericolul social concret al faptelor comise dar și de persoana făptuitorului,
Înalta Curte apreciază că aplicarea disp. art. 74 lit. a) și c) și art. 76
alin. (2) C. pen. corespunde operațiunii concrete de individualizare a pedepselor
aplicate inculpatului V.I.I.
Referitor la modalitatea
de executare a pedepsei aplicată inculpatului V.I.I. se apreciază că modalitatea
stabilită este de natură a atinge scopul prev. de art. 52 C. pen., fiind o măsură
corespunzătoare de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului.
Prin executarea pedepsei
în modalitatea dispusă se apreciază că inculpatul va manifesta o atitudinea corectă
față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.
Referitor la criticile
formulate de partea responsabilă civilmente Înalta Curte constată că acestea nu
se circumscriu cazurilor de casare invocate, respectiv art. 385
9
pct. 9, 17
1
, 17
2
C. proc. pen.
Hotărârea recurată cuprinde
descrierea faptelor care au făcut obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului
unde au fost săvârșite, precum și încadrarea juridică dată acestora prin actul de
sesizare.
De asemenea, expunerea
hotărârii atacate cuprinde analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea
laturii penale a cauzei, motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei,
precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care s-a sprijinit soluția dată în
cauză.
Așa fiind, criticile referitoare
la nemotivarea excepțiilor ridicate de partea responsabilă civilmente în cursul
procesului penal sunt neîntemeiate.
Cât privește critica recurentei
părți responsabile civilmente C. Bank SA – Teleorman - A. a fost obligată în solidar
cu inculpatul la plata despăgubirilor către părțile civile, persoane fizice și că
trebuia antrenată răspunderea gestionarilor conform art. 35 din Legea nr. 22/1969
se constată că aceasta este neîntemeiată.
Instanța de prim control
judiciar, în mod corect a constatat (astfel cum rezultă și din probe) că inculpatul
V.I.I. era angajatul acestei părți, în cauză aplicându-se disp. art. 1000 alin.
(3) C. civ., întrucât există raportul de prepușenie antrenată fiind răspunderea
delictuală și nu cea contractuală, întemeiată pe disp. Legii nr. 22/1969.
Pentru considerentele
arătate, văzând și disp. art. 385
15
pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează
a admite recursul declarat de Parchet, a casa decizia atacată și în parte sentința
penală nr. 35 din 29 martie 2011, pronunțată de către Tribunalul Teleorman, secția
penală, și rejudecând, a proceda la individualizarea pedepselor ce urmează a fi
aplicate inculpatului V.I.I. ținând seama de incidența în cauză a disp. art. 320
1
C. proc. pen. și art. 74-art. 76 lit. a), c) C. pen.
Văzând disp. art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de
partea responsabilă civilmente împotriva aceleiași decizii.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurenta parte responsabilă civilmente
C. Bank SA la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 192
alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului
formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, urmează a rămâne în
sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.
373 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează, în totalitate,
decizia atacată și, în parte, sentința penală nr. 35 din 29 martie 2011 pronunțată
de Tribunalului Teleorman și rejudecând:
Descontopește pedeapsa
rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea
lor.
Menține pedeapsa aplicată
inculpatului V.I.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 215 alin.
(2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin.
(2) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 320
1
C. proc.
pen.
Reduce pedeapsa aplicată
inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. e) C. pen. de la 5
luni închisoare la 3 luni închisoare, cu reținerea art. 320
1
C. proc.
pen.
Reduce pedeapsa aplicată
inculpatului de la 2 luni închisoare la 1 lună închisoare pentru infracțiunea prevăzută
de art. 291 teza 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2),
art. 76 lit. e) C. pen., cu reținerea art. 320
1
C. proc. pen.
Reduce pedeapsa aplicată
inculpatului de la 2 ani închisoare la 7 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută
de art. 215
1
alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74
alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen., cu reținerea art. 320
1
C. proc. pen.
Reduce pedeapsa aplicată
inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. e) C. pen. de la 4
luni închisoare la 3 luni închisoare, cu reținerea art. 320
1
C. proc.
pen.
Menține pedeapsa de o
lună închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 291 teza 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) -
art. 76 lit. e) C. pen., cu reținerea art. 320
1
C. proc. pen.
În baza art. 33 lit.
a) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului V.I.I.,
urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Dispune aplicarea
art. 71- 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
Menține modalitatea de
executare a pedepsei stabilită prin sentință penală nr. 35 din 29 martie 2011 a
Tribunalului Teleorman, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Menține celelalte dispoziții
ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge ca nefondat recursul
declarat de partea responsabilă civilmente C. Bank SA împotriva aceleași decizii
penale.
Obligă recurenta parte
responsabilă civilmente C. Bank SA la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare
către stat.
Onorariul apărătorului
desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.I.I. în sumă de 200 RON se va plăti
din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare
ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
8 noiembrie
2012.