ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3652/2012

Asupra recursurilor de față: Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 35, pronunțată la data de 29 martie 2011, de către Tribunalul Teleorman, s-a dispus în baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.I.I., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 33 lit. a) C. pen. și art. 74-76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare. În baza art. 291 teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 74-76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. și art. 74-76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare. În baza art. 288 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare. În baza art. 291 teza I C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 74-76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 lună închisoare. În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea respectiv 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani aplicată inculpatului și în baza art. 86 2 C. pen. s-a fixat termen de încercare pe o perioadă de 7 ani. În baza art. 86 3 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri: a) să se prezinte în prima săptămână a lunilor ianuarie, martie, mai, iulie, septembrie, noiembrie la Serviciul de Probațiune Teleorman. b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86 4 C. pen. S-a dispus comunicarea către Serviciul de Probațiune Teleorman a obligațiilor impuse inculpatului. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani. Au fost admise acțiunile civile formulate și s-a dispus obligarea inculpatului la plata - în solidar - cu partea responsabilă civilmente Sucursala C. Bank SA Teleorman, către părțile civile (sau moștenitorii părților civile decedate) a despăgubirilor civile astfel: S.E.

- 6000 RON, N.I. - 5.500 RON; N.A. - 4.500 RON; C.A. - 1.500 RON; N.N. - 4.600 RON; V.S. - 5.000 RON; C.I. - 10.000 RON; P.D. - 3.000 RON; P.A. - 3.000 RON; I.M. - 2.100 RON; I.F. - 1.500 RON; V.A. - 2.000 RON, A.C. - 700 RON, C.S. - 8.100 RON, A.S. - 5.000 ron; P.G. - 7.200 RON; Ț.F. - 2.400 RON; B.F. - 1.300 RON; B.A. - 2.700 RON, S.G. - 4.500 RON, B.C. - 5.000 RON, G.A. - prin moștenitori 11.000 RON, M.I. - 3.600 RON; M.F. - 3.500 RON, B.M. - 5.000 RON, P.I. - 4.000 RON, P.R. - 32.850 RON, Ne.I. - 1000 RON, S.M. -1.000 RON, R.A. - 2.800 RON, M.E. - 100 RON, M.R. - 2.700 RON, M.Io. - 2.650 RON, N.Ia. - 2.500 RON, Z.P. - 5.605 RON, S.I. - 1300 RON; M.S. - 2.100 RON, Z.M. - 2.100 RON, I.I. - 1.300 RON, M.C.

- 2.200 RON, B.D. - 2.500 RON, I.P. - 2.100 RON, A.D. - 1.500 RON, D.A. - 1.000 RON, P.L. - 2.500 RON, P.N. - 2.500 RON, Mi.I. - 2.000 RON, M.P. - 350 RON, D.M. - 900 RON, I.N. - 1600 RON, Z.R. - 2500 RON, Z.G. - 3.500 RON, M.A. - 8.000 RON, C.G. - 500 RON, S.Ma. - 900 RON, M.Ra. - 4.000 RON, M.Al. - 1.000 RON, N.F. - 2.000 RON, A.I. - 2.000 RON, S.A. - 1.100 RON, D.Sm. - 1200 RON; M.D. - 800 RON, B.P. - 600 RON, B.I. - 1.600 RON, B.Pa. - 600 RON, E.R. - 7.600 RON, V.M. - 900 RON, D.F. - 2.100 RON, C.S. - 1500 RON, G.I. - 3.000 RON, V.B. - 2.200 RON, P.G. - 3.200 RON, D.E. - 1.550 RON, S.C. - 500 RON, V.E. - 3000 RON, Ba.I. - 4.700 RON, Ba.M. - 800 RON, M.R. - 900 RON, Du.M. - 800 RON, M.Io.

- 2.000 RON, R.S. - 1.300 RON, U.C. - 1.000 RON, A.E. - 1.000 RON, D.I. - 18.350 RON, A.O. - 6.300 RON, A.C. - 400 RON, D.Ad. - 700 RON, Pe.A. - 650 RON, I.Pe. - 700 RON, F.I. - 2000 RON, A.Do. - 1.550 RON, Dr.A. - 5.000 RON, B.P. - 3.000 RON, Br.A. - 1.000 RON, E.V. - 1.100 RON, M.Ș. - 1.600 RON, Cr.M. - 14.360 RON, C.Mi. - 4.000 RON, C.Ec. - 2.500 RON, V.I. - 8.000 RON, precum și la plata dobânzii legale practicată de Banca Națională a României, dobândă ce va fi calculată de la data depunerii fiecărei sume de bani de către părțile civile (dată ce rezultă din contractele încheiate de inculpat și care constituie data săvârșirii fiecărei infracțiuni în parte și până la achitarea integrală a debitelor.

S-a constatat parțial recuperat prejudiciul cauzat de inculpat părților civile C.S. - 1200 RON, M.I. - 60 RON, O.V. - 240 RON, Cr.M. -15.000 RON. S-a luat act că partea civilă O.V. nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal. Au fost respinse - ca nefondate - cererile de acordare a daunelor morale formulate de părțile civile D.I. și A.Co. - moștenitor al părții civile A.O. și a părții civile B.M. pentru 8.900 RON, C.Ec. pentru 2.000 RON. S-a luat act că nu există constituire ca parte civilă în procesul penal a C. Bank - Sucursala A. S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 25.260 RON, obținută în urma săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 1 C. pen.

A fost menținută măsura sechestrului asigurator aplicat prin ordonanța nr. 22/P/2009 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman asupra conturilor curente personale ale inculpatului deschise la Sucursala C. Bank Sucursala A. respectiv X și IBAN Y . S-a dispus anularea celor 212 contracte de depozit încheiate în mod fictiv de către inculpat cu cele 101 părți civile și a celor 9 ordine de retragere întocmite de inculpat pentru deponenții Cr.M., B.Mar., C.Ec., în fals.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut sub aspectul situației de fapt că în perioada anilor 2003 - 2008, inculpatul V.I.I., în calitate de funcționar (casier) la Agenția C. Bank, din comuna Z., folosind un număr de 212 formulare tipizate de „contracte de depozit la termen” și ștampila cu inscripția „Conform Legii nr. 66/1996, republicată, C. Bank percepe comisioane pentru operațiile efectuate” care nu mai erau în uzul Sucursalei C. Bank SA Teleorman - Sucursala A., inculpatul a procedat la întocmirea în mod fictiv a unui număr de tot atâtea „contracte de depozit la termen” pentru un număr de 101 persoane fizice deponente, însușindu-și astfel suma de 329.595 RON. Modalitatea practică prin care inculpatul V.I.I.

a reușit să inducă în eroare, să falsifice material toate înscrisurile și documentele oficiale, să uzeze de aceste înscrisuri oficiale false și să-și însușească de la un număr de 101 persoane fizice deponente, suma de 329.595 RON, în intervalul de timp al anilor 2003 - 2008, este următoarea: Începând cu anul 2003, până la finele anului 2008, inculpatul în calitate de funcționar la Agenția C. Bank din comuna Z., profitând și beneficiind de faptul că, forul tutelar nu i-a retras toate formularele de „contracte de depozit la termen” și nici ștampila cu inscripția „Conform Legii nr. 66/1996, republicată, C. Bank percepe comisioane pentru operațiile efectuate”, scoase din uz (circuit) a făcut fotocopii de pe aceste formulare apoi le-a întocmit, folosit și ștampilat - pentru a da o notă de legalitate - și le-a înmânat persoanelor fizice din comuna Z., care se prezentau la ghișeul Agenției C. Bank să-și depună sumele de bani în cont de depozit.

„Contractele de depozit la termen”, astfel încheiate de inculpat cu persoanele fizice respective, erau false, în sensul că, pe de o parte formularele respective și ștampila erau scoase din uzul Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., iar pe de altă parte, toate aceste „contracte de depozit la termen” nu au fost înregistrate în evidențele financiar contabile ale Agenției C. Bank Z. și nici în baza de date a forului tutelar, respectiv Sucursala C. Bank SA Teleorman - A. Sumele de bani astfel primite de la persoanele fizice deponente, în schimbul cărora inculpatul le elibera și înmâna „contractele de depozit la termen” - astfel falsificate - și le-a însușit și folosit în interes personal pentru a-și procura diferite bunuri și a-și asigura cele necesare existenței familiei sale.

S-a mai reținut că procedând în acest mod, inculpatul a reușit ca în perioada anilor 2003 - 2008 să întocmească în mod fictiv un număr de 212 „contracte de depozit la termen” iar prin modalitatea expusă supra, a indus în eroare persoanele fizice deponente, în număr de 101, din patrimoniul cărora și-a însușit suma totală de 329.595 RON. Cu privire la comiterea infracțiunii de delapidare prin fals material în înscrisuri oficiale și prin uzul de fals al acestor înscrisuri, s-a reținut că în cursul anului 2008, inculpatul V.I.I., în calitate de funcționar la Agenția C. Bank Z., a încheiat și contracte reale, care au fost înregistrate în evidențele financiar - contabile ale agenției și în baza de date a Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., cu un număr de trei persoane fizice deponente, cărora ulterior, tot prin fals material în înscrisuri oficiale și prin uz de fals i-a păgubit pe acești deponenți cu suma de 25.260 RON, prin însușirea sumelor deponente.

S-a mai reținut că numitul Cr.M. a perfectat contractul de privilegiu din 30 noiembrie 2007, depunând suma totală de 15.000 RON, cu chitanțele din 30 noiembrie 2007 și din 21 decembrie 2007, numita B.Mar., a perfectat contractul de privilegiu din 03 martie 2008, depunând suma totală de 10.001 RON, cu chitanța din 03 martie 2008, numita C.Ec. a perfectat contractul la termen cu rată fixă (C.R.F.A.) din 30 iulie 2008, depunând la C. Bank suma de 2.000 RON cu chitanța din 30 iulie 2008. Toate aceste contracte au fost semnate de inculpat și de deponenți, au fost înregistrate în evidențele financiar - contabile și în baza de date a Sucursalei C. Bank SA A., ceea ce conduce la concluzia că, au fost și sunt legale și reflectă realitatea.

Pentru a-și însuși sumele de bani astfel depuse de cele trei persoane pe acest tip de contracte, inculpatul în cursul anului 2008, a întocmit un număr de nouă ordine de retragere, falsificând - semnând în fals - semnătura celor trei deponenți menționați supra și însușindu-și astfel din gestiunea Agenției C. Bank Z., suma de 25.260 RON, fără ca deponenți să cunoască acest lucru, până la declanșarea cercetărilor penale. Astfel, falsificând semnătura deponentului Cr.M., inculpatul a întocmit un număr de 5 ordine de retragere după cum urmează: din 01 februarie 2008 = 160 RON; din 17 aprilie 2008 = 2.000 RON; din 08 august 2008 = 9.000 RON; din 19 august 2008 = 2.000 RON; din 22 octombrie 2008 = 1.200 RON, însușindu-și din gestiunea Agenției C. Bank Z., în numele deponentului suma de 14.360 RON, aspect ce a fost avut în vedere de către instanță la soluționarea laturii civile a cauzei.

Falsificând semnătura deponentei B.Mar., inculpatul a întocmit un număr de trei ordine de retragere, după cum urmează: - din 21 august 2008 = 1.000 RON; - din 27 august 2008 = 4.900 RON; - din 15 octombrie 2008 = 3.000 RON, însușindu-și din gestiunea respectivă în numele deponentei suma de 8.900 RON, sumă la care urmează a fi obligat învinuitul să o achite către Sucursala CEC B. SA A., în calitate de prepus al acesteia. Falsificând semnătura deponentei C.Ec., inculpatul a întocmit ordinul de retragere din 06 august 2008 și și-a însușit din gestiunea agenției în numele deponentei suma de 2.000 RON, sumă ce urmează a fi obligat învinuitul să o achite către Sucursala C. Bank SA A., în calitate de prepus al acesteia.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, criticând soluția fondului pentru nelegalitate - vizând pedeapsa nelegală de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74-76 C. pen., greșita aplicare a prevederilor art. 118 lit. b) C. pen., solicitând înlăturarea acesteia și obligarea inculpatului la plata sumei de 25.260 RON, către partea civilă C. Bank SA și greșita aplicare a pedepsei accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., în loc de art. 64 lit. c) C. pen.

și pentru netemeinicie - vizând greșita individualizare judiciară a pedepsei, solicitând majorarea cuantumului acestei, în sensul orientării spre un cuantum de 10 ani pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, ca efect al înlăturării circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 - 76 C. pen. Apelanta parte responsabilă civilmente C. Bank SA Teleorman a criticat soluția pentru nelegalitate, apreciind că instanța fondului a omis a face aplicarea prevederilor art. 35 teza I și a II-a din Legea nr. 22/1969, referitoare la răspunderea gestionarilor. Prin decizia penală nr. 373 din 22 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman împotriva sentinței penale nr. 35 din data de 29 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală.

S-a desființat parțial sentința penală nr. 35 din 29 martie 2011, pronunțată de către Tribunalul Teleorman, secția penală, și în fond s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente prin înlăturarea prev. art. 33 lit. a) C. pen. și 34 lit. b) C. pen. și în baza art. 215 1 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul V.I.I. la 9 luni închisoare cu aplic. art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) C. pen. - 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului V.I.I. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu aplic.

art. 71 și 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. S-a înlăturat pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. e) C. pen. S-a înlăturat măsura confiscării de la inculpat a sumei de 25.260 RON în folosul statului. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 25.260 RON către partea civilă Sucursala C. Bank SA Teleorman. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. S-a respins, ca nefondat, apelul părții responsabile civilmente C. Bank SA. Pentru a decide astfel, s-a reținut că starea de fapt și încadrarea juridică stabilite de instanța de fond sunt corect stabilite pe baza întregului material probator judicios administrat, analizat și coroborat în cauză. Astfel, s-a reținut că în perioada 2003 - 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul V.I.I., în calitatea sa de angajat al Sucursalei C. Bank S.A.

Teleorman - A. - Agenția rurală C. Bank Z., în funcția de casier (1999 - 2005), apoi ofițer clienți (2005 - 2009) a întocmit un număr de 212 contracte fictive, pe care le-a folosit pentru a-și însuși, de la părțile civile, suma totală de 329.595 RON, a falsificat un număr de 8 ordine de plată pe care le-a folosit pentru a retrage din gestiunea C. Bank SA A. suma totală de 25.260 RON, ce fusese depusă de Cr.M., B.Mar. și C.Ec. [art. 215 1 C. pen., art. 288 alin. (2) C. pen. și art. 291 teza I-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.].

S-a reținut, totodată că mijloacele de probă efectuate în cauză, respectiv: plângerea penală din 22 decembrie 2008, formulată de partea vătămată C.S.; contractele de depozit la termen, fictive întocmite de inculpat deponenților și semnate de ambele părți, îndosariate în volumele I, II și III, două contracte de cont privilegiu întocmite pentru deponenții Cr.M., B.Mar., și ordinele de retragere fictive, întocmite și semnate de inculpat, în numele acestor deponenți; contractul la termen cu rată fixă (CRFA) întocmit pentru deponenta C.Ec.

și ordinul de retragere fictiv, întocmit și semnat de inculpat în numele acestei deponente; declarațiile părților vătămate, în număr de 101, și care pe parcursul urmăririi penale s-au constituit părți civile, cu sumele înscrise în situația centralizatoare; declarațiile inculpatului date în diferite faze ale cercetării și urmăririi penale, coroborate cu toate celelalte probatorii ce au fost administrate - au dovedit cu certitudine și fără echivoc vinovăția inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 45/P/2009 din 30 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman. În ceea ce privește nelegalitatea soluției fondului, sub aspectul pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 74-76 C. pen., instanța de prim control judiciar a aplicat inculpatului pedeapsa de 9 luni închisoare, dat fiind faptul că, potrivit prevederilor art. 76 lit. d) C. pen. „când minimul special al pedepsei închisorii este de un an sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general”. Cât privește pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 - 76 lit. a) C. pen., s-a considerat că, pedeapsa de 3 ani închisoare este legală, neoperând prevederile art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât C. Bank nu a precizat dacă a avut o pagubă care a produs o consecință deosebit de gravă.

Pentru că inculpatul a îndeplinit funcția de casier și apoi ofițer servicii client, în perioada infracțională 1999 - 2009, s-a reținut că în mod greșit, instanța fondului nu a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 71 - 64 lit. c) C. pen., în sensul interzicerii dreptului de a desfășura o activitate, profesie de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii. Sub aspectul laturii civile, pentru că partea civilă C. Bank SA Teleorman - Sucursala A. s-a constituit parte civilă, s-a constatat că în mod greșit instanța fondului a dispus, în baza art. 118 lit. b) C. pen., confiscarea sumei de 25.260 RON în folosul statului și nu l-a obligat pe inculpat la plata acesteia către respectiva parte civilă.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate (pentru celelalte fapte, s-a apreciatcă aceasta s-a făcut judicios cu respectarea criteriilor generale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen., ținând cont și de poziția procesuală a inculpatului, de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite, că nu este cunoscut cu antecedente penale, a cooperat cu organele de anchetă și a fost de acord să despăgubească părțile civile. De asemenea, s-a apreciat că prin stabilirea în sarcina inculpatului de pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, prin reținerea, în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante, scopul pedepsei, definit de art. 52 C. pen., poate fi atins.

Cât privește critica apelantei parte responsabilă civilmente C. Bank SA, cum că, în mod greșit C. Bank - Teleorman - A. a fost obligată, în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor către părțile civile - persoane fizice și că trebuia antrenată răspunderea gestionarilor, conform art. 35 din Legea nr. 22/1969, instanța de apel a reținut că inculpatul era angajatul acestei părți, în cauză aplicându-i-se prevederile art. 1000 alin. (3) C. civ., existând raportul de prepușenie, fiind deci atrasă răspunderea delictuală și nu una contractuală, în baza Legii nr. 22/1969. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, precum și partea responsabilă civilmente C. Bank SA București.

Criticile formulate de Parchet vizează nelegalitatea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului V.I.I. pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât aceasta se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege, precum și netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul reținerii nejustificate a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74, art. 76 C. pen. în sensul că pedeapsa astfel stabilită este blândă prin raportare la pericolul social ridicat al infracțiunilor comise, la natura și circumstanțele comiterii faptelor dar și în raport de urmările acestora. De asemenea, s-a susținut că modalitatea de executare a pedepsei, neprivativă de libertate, nu corespunde gradului de pericol social ridicat al faptelor și nici nu poate conduce la îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa.

Pentru motivele mai sus expuse, având în vedere disp. art. 385 15 pct. 2 lit. d) și art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 și 14 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor atacate și, rejudecând, pe fond, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice. Criticile formulate de partea responsabilă civilmente C. Bank SA București sunt circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 pct. 17 1 și 17 2 C. proc. pen. și vizează, în esență următoarele aspecte: - încălcarea dreptului la apărare concretizat prin aceea că instanța de apel nu a permis apărătorului ales al acesteia să susțină excepția lipsei calității procesuale pasive a C. Bank Sucursala Z.; - nu a motivat dispoziția de respingere a excepției prematurității acțiunii formulate de C. Bank SA; - respingerea neîntemeiată și pentru motive străine de natura cererii a solicitării de a se efectua o nouă expertiză în cauză; - instanța nu a făcut aplicarea disp.

art. 35 teza I și a II-a din Legea nr. 22/1969, deși inculpatul avea calitatea de gestionar conform prevederilor legii menționate, astfel că acesta îndeplinea condițiile pentru a fi subiect activ al infracțiunii de creare de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase; - nu au fost avute în vedere prevederile Legii nr. 22/1969, referitoare la angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților sau instituțiilor publice. S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel și, în subsidiar, admiterea recursului, casarea în parte a deciziei și rejudecând, să se înlăture dispoziția de obligare în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente C. Bank SA către părțile civile.

Recursul declarat de Parchet este fondat. Recursul declarat de partea responsabilă civilmente este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma tuturor criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, conform disp. art. 385 9 alin. (2) și (3) C. proc. pen., constată că sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 și 14 C. proc. pen., pentru următoarele considerente: Referitor la cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte reține că hotărârea instanței de prim control judiciar, este nelegală sub aspectul cuantumului pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului V.I.I. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât aceasta se situează în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Instanța de apel, în mod greșit a considerat că pedeapsa de 3 ani este legală cu motivarea că nu s-a precizat dacă s-a produs ori nu o pagubă circumscrisă noțiunii „consecințe deosebit de grave”. Este de necontestat că activitatea infracțională a inculpatului V.I.I. s-a desfășurat în perioada 2003 - 2008, prejudiciul înregistrat în patrimoniul persoanelor fizice induse în eroare fiind de 329.595 RON. Conform dispozițiilor art. 146 C. pen. (modificat prin art. I pct. 51 din Legea nr. 278/2006), prin „consecințe deosebit de grave" se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 RON, astfel încât prejudiciul rezultat în urma activității infracționale a inculpatului se circumscrie noțiunii de consecințe deosebit de grave, fiind astfel întrunite elementele constitutive al infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru care se prevede o pedeapsă de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi. Asupra cuantumului acestui prejudiciu nu există niciun fel de dubiu și, de altfel, nici instanța de prim control judiciar nu a pus în discuție o eventuală schimbare a încadrării juridice dată faptei de înșelăciune astfel cum a fost reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, cu scopul înlăturării alin. (5) al art. 215 C. pen. În cauză au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., situație care a condus în mod legal la reducerea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 76 C. pen.

Având în vedere însă că infracțiunea la care se reține această circumstanță atenuantă legală este o infracțiune prin care s-au produs consecințe deosebit de grave, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 76 alin. (2) C. pen., care prevăd că, în acest caz, pedeapsa poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special. Cum pedeapsa prevăzută de lege pentru art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. este închisoarea de la 10 la 20 ani, rezultă că reducerea acesteia, în conformitate cu dispozițiile invocate, nu se putea realiza decât până la 3 ani și 4 luni închisoare astfel încât, raportat la aceste limite fixate de lege pedeapsa principală aplicată inculpatului de 3 ani închisoare este nelegală.

Pe de altă parte, însă conform dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și ale art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, având în vedere că prezenta cauză se află în curs de judecată, iar cercetarea judecătorească începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. trebuiau aplicate în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat intrării în vigoare a ordonanței de urgență (29 decembrie 2011), în raport și de atitudinea sinceră de recunoaștere și de regret a faptelor (în acest sens, a se vedea declarația inculpatului dată la termenul din 15 decembrie 2009, dosar instanță de fond).

Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut prin actul de sesizare, în esență, că acesta a fost funcționar în perioada anilor 1994 - 2009, în cadrul Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., îndeplinind succesiv următoarele funcții: până în anul 1999, a fost controlor ghișeu la Agenția rurală C. Bank din comuna Z. județul Teleorman; 1999 - 2005, a fost casier la aceeași agenție; 2005 - 2009, a fost ofițer servicii clienți tot la aceeași agenție; având conform fișei postului ca atribuții executarea de lucrări de ghișeu privind operațiunile de economii cu produse specifice C. Bank cu respectarea normelor departamentale, efectuarea de operațiuni privind certificatele de economii, de depunere, de depozit, de încasare rate și dobânzi pentru creditele acordate persoanelor fizice.

La data de 22 decembrie 2008, numitul C.S. din comuna Z. județul Teleorman, a sesizat prin plângere penală organele de poliție, cu privire la faptul că, a depus la Agenția C. Bank din comuna Z., mai multe sume de bani, pentru care i-au fost eliberate „contracte de depozit la termen” de către casierul V.I.I., iar în momentul în care a solicitat retragerea sumelor depuse de pe aceste contracte a constatat că erau fictive, în sensul că nu apăreau în evidențele financiar - contabile ale agenției respective și nici în evidențele și baza de date ale Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A. Ca urmare a acestei plângeri penale au fost efectuate acte premergătoare începerii urmăririi penale, după care în urma rezultatului acestora a fost începută și confirmată urmărirea penală iar în urma definitivării acesteia, a rezultat următoarea situație faptică.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin fals material în înscrisuri oficiale și prin uz de fals al acestor înscrisuri, s-a reținut în rechizitoriu că î n această calitate, de funcționar la Agenția C. Bank Z., folosind un număr de 212 formulare tipizate de „contracte de depozit la termen" și ștampila cu inscripția „Conform Legii nr. 66/1996, republicată, C. Bank percepe comisioane pentru operațiile efectuate" care nu mai erau în uzul Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., învinuitul a procedat în perioada anilor 2003 - 2008, la întocmirea în mod fictiv a unui număr de tot atâtea „contracte de depozit la termen" pentru un număr de 101 persoane fizice deponente, însușindu-și astfel suma de 329.595 RON.

Modalitatea practică prin care învinuitul V.I.I.

a reușit să inducă în eroare, să falsifice material toate înscrisurile și documentele oficiale, să uzeze de aceste înscrisuri oficiale false și să-și însușească de la un număr de 101 persoane fizice deponente, suma de 329.595 RON, în intervalul de timp al anilor 2003 - 2008, este următoarea: Începând cu anul 2003, până la finele anului 2008, învinuitul în calitate de funcționar la Agenția C. Bank din comuna Z., profitând și beneficiind de faptul că, forul tutelar nu i-a retras toate formularele de „contracte de depozit la termen" și nici ștampila cu inscripția „Conform Legii nr. 66/1996, republicată, C. Bank percepe comisioane pentru operațiile efectuate", scoase din uz (circuit) , făcut fotocopii de pe aceste formulare apoi le-a întocmit, folosit și ștampilat - pentru a da o notă de legalitate - și le-a înmânat persoanelor fizice din comuna Z., care se prezentau la ghișeul Agenției C. Bank să-și depună sumele de bani în cont de depozit.

Așadar, „contractele de depozit la termen", astfel încheiate de învinuit cu persoanele fizice respective, erau false, în sensul că, pe de o parte formularele respective și ștampila erau scoase din uzul Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., iar pe de altă parte, toate aceste „contracte de depozit la termen" nu au fost înregistrate în evidențele financiar contabile ale Agenției C. Bank Z. și nici în baza de date a forului tutelar, respectiv Sucursala C. Bank SA Teleorman - A. Sumele de bani astfel primite de la persoanele fizice deponente, în schimbul cărora învinuitul le elibera și înmâna „contractele de depozit la termen", - astfel falsificate - și le-a însușit și folosit în interes personal pentru a-și procura diferite bunuri și a-și asigura cele necesare existenței familiei sale.

Procedând în acest mod, învinuitul a reușit ca în perioada anilor 2003 - 2008 să întocmească în mod fictiv un număr de 212 „contracte de depozit la termen" iar prin modalitatea expusă supra, a indus în eroare persoanele fizice deponente, în număr de 101, din patrimoniul cărora și-a însușit suma totală de 329.595 RON. Situația persoanelor fizice induse în eroare, a contractelor fictiv întocmite, a sumelor de bani depuse de fiecare persoană fizică și a sumelor de bani însușite de învinuit de la fiecare parte vătămată, în perioada 2003 - 2008, rezultată din actele și lucrările de urmărire penală. Prejudiciul infracțional cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin fals material în înscrisuri oficiale, și prin uzul de fals al acestor înscrisuri, se circumscrie la suma de 329.595 RON, din care s-a recuperat de către patru părți vătămate menționate suma de 16.500 RON, rămânând de recuperat de la învinuit suma de: 329.595 RON -16.500 RON = 313.095 RON.

Cu privire la comiterea infracțiunii de delapidare prin fals material în înscrisuri oficiale și prin uzul de fals al acestor înscrisuri, în actul de inculpare s-a reținut că în cursul anului 2008, învinuitul V.I.I., în calitate de funcționar la Agenția C. Bank Z., a încheiat și contracte reale, care au fost înregistrate în evidențele financiar - contabile ale agenției și în baza de date a Sucursalei C. Bank SA Teleorman - A., cu un număr de trei persoane fizice deponente, cărora ulterior, tot prin fals material în înscrisuri oficiale și prin uz de fals i-a păgubit pe acești deponenți cu suma de 25.260 RON, prin însușirea sumelor deponente.

Situația faptică a celor trei contracte de cont privilegiu, care au avut un alt regim juridic, perfectate de inculpat se prezintă astfel:numitul Cr.M., a perfectat contractul de privilegiu din 30 noiembrie 2007, depunând suma totală de 15.000 RON, cu chitanțele din 30 noiembrie 2007 și din 21 decembrie 2007; numita B.Mar., a perfectat contractul de privilegiu din 03 martie 2008, depunând suma totală de 10.001 RON, cu chitanța din 03 martie 2008; numita C.Ec. a perfectat contractul la termen cu rată fixă (C.R.F.A.) din 30 iulie 2008, depunând la C. Bank suma de 2.000 RON cu chitanța din 30 iulie 2008. Toate aceste contracte au fost și semnate de învinuit și de deponenți, au fost înregistrate în evidențele financiar - contabile și în baza de date a Sucursalei C. Bank SA A., ceea ce conduce la concluzia că, au fost și sunt legale și reflectă realitatea.

Pentru a-și însuși sumele de bani astfel depuse de cele trei persoane pe acest tip de contracte, inculpatul în cursul anului 2008, a întocmit un număr de nouă ordine de retragere, falsificând - semnând în fals - semnătura celor trei deponenți menționați supra și însușindu-și astfel din gestiunea Agenției C. Bank Z., suma de 25.260 RON, fără ca deponenți să cunoască acest lucru, până la declanșarea cercetărilor penale. Astfel, falsificând semnătura deponentului Cr.M., învinuitul a întocmit un număr de 5 ordine de retragere după cum urmează: din 01 februarie 2008 = 160 RON; din 17 aprilie 2008 = 2.000 RON; din 08 august 2008 = 9.000 RON; din 19 august 2008 = 2.000 RON; din 22 octombrie 2008 = 1.200 RON, însușindu-și din gestiunea Agenției C. Bank Z., în numele deponentului suma de 14.360 RON.

Falsificând semnătura deponentei B.Mar., învinuitul a întocmit un număr de trei ordine de retragere, după cum urmează: din 21 august 2008 = 1.000 RON; din 27 august 2008 = 4.900 RON; din 15 octombrie 2008 = 3.000 RON, însușindu-și din gestiunea respectivă în numele deponentei suma de 8.900 RON. Falsificând semnătura deponentei C.Ec., inculpatul a întocmit ordinul de retragere din 06 august 2008 și și-a însușit din gestiunea agenției în numele deponentei suma de 2.000 RON, sumă ce urmează a fi obligat învinuitul să o achite către Sucursala C. Bank SA A., în calitate de prepus al acesteia.

Fiind audiat în cursul cercetărilor și a urmăririi penale, de organele de cercetare penală de procuror inculpatul V.I.I., a avut o poziție procesuală sinceră, a fost cooperant, a recunoscut și regretat faptele, și a descris în detaliu toată activitatea infracțională, modalitatea de lucru, precizând că toate „contractele de depozit la termen" fictiv încheiate cu părțile vătămate au fost întocmite și semnate personal de el, la ghișeul Agenției C. Bank Z., că a întocmit ordinele de retragere și a falsificat semnăturile deponenților de pe aceste ordine, - Cr.M., B.Mar., C.Ec. - însușindu-și toate sumele de bani pe care le-a cheltuit pentru procurarea de bunuri sau alte nevoi în familie și societate, menționând că depune eforturi și face demersuri pentru achitarea prejudiciului infracțional și că nu solicită probe în apărare cu privire la infracțiunile săvârșite.

Inculpatul V.I.I. a recunoscut fapta așa cum a fost descrisă în actul de sesizare, solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. În aceste condiții, motivat de cele arătate în precedent instanța a analizat admisibilitatea aplicării procedurii prev. de art. 320 1 C. proc.

pen., constatând din economia acestui act normativ că sunt realizate cumulativ condițiile de fond, respectiv: recunoașterea faptei de către inculpat; solicitarea inculpatul de a fi judecat pe baza probelor administrate în cursul urmării penale; declarația inculpatului că probele administrate în cursul urmăririi penale le cunoaște și le însușește; Instanța constată că probele administrate în cursul urmăririi penale au aptitudinea de a conduce la determinarea faptei dedusă judecății, a făptuitorului ca fiind inculpatul și permit aplicarea unei pedepse - tragerea la răspundere penală; Pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta dedusă judecății nu este detențiunea pe viață: Totodată, constată îndeplinite condițiile de formă pentru aplicarea procedurii prev. de art. 320 1 C. proc.

pen. și anume: a. declarația inculpatului de recurgere la procedură este dată în forma autentică; b. declarația inculpatului de recurgere la procedură este dată personal în fața instanței. Așa fiind, instanța constată realizate în cauză atât condițiile de fond, cât și cele de formă, în sensul că există recunoașterea faptei din actul de sesizare de către inculpat, precum și solicitarea expresă a acesteia de a fi judecată pe baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le cunoaște și le însușește, declarația fiind dată la primul termen de judecată în fața instanței, toate acestea rezultă din declarația atașată la dosarul cauzei din 15 decembrie 2009 semnată de inculpat.

De asemenea, instanța constată că la dosarul cauzei există administrate în cursul urmăririi penale probe suficiențe și apte să releve fapta ilicit penală de care este acuzat inculpatul, respectiv: plângerea penală din 22 decembrie 2008, formulată de partea vătămată C.S.; contractele de depozit la termen, fictive întocmite de inculpat deponenților și semnate de ambele părți, îndosariate în volumele I, II și III, două contracte de cont privilegiu întocmite pentru deponenții Cr.M., B.Mar., volumul I, filele 116 și 146 și ordinele de retragere fictive, întocmite și semnate de inculpat, în numele acestor deponenți; contractul la termen cu rată fixă (C.R.F.A.) întocmit pentru deponenta C.Ec., și ordinul de retragere fictiv, întocmit și semnat de inculpat în numele acestei deponente; declarațiile părților vătămate, în număr de 101, și care pe parcursul urmăririi penale s-au constituit părți civile, cu sumele înscrise în situația centralizatoare; declarațiile inculpatului date în diferite faze ale cercetării și urmăririi penale, coroborate cu toate celelalte probatorii ce au fost administrate - au dovedit cu certitudine și fără echivoc vinovăția inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 45/P/2009 din 30 iunie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman.

În cauză nu sunt probe care să pună în evidență existența unor cauze de impunitate, justificative ori de nepedepsire. Din economia art. 215 alin. (2), (3), (5) C. pen., instanța a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta ilicit - penală imputată inculpatului este pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi, ceea ce face ca și această condiție negativă să fie realizată. Instanța constatând realizate condițiile de fond și de formă impuse de art. 320 1 C. proc. pen., reține în sarcina inculpatului săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în expozitivul rechizitorului și recunoscute ca atare de inculpat. Fapta reținută în sarcina inculpatului realizează conținutul constitutiv ale infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., valoarea prejudiciului infracțional circumscriindu-se la suma de 329.595 RON; art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 215 1 alin. (1), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., valoarea prejudiciului infracțional circumscriindu-se la suma de 25.260 RON; art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 291 teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În aceste condiții, instanța va dispune condamnarea inculpatului, cu observarea limitelor de pedeapsă, reduse potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. - adică cu o treime.

Referitor la criticile formulate de Parchet vizând cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va răspunde în raport și de aprecierile pozitive referitoare la aplicarea în cauză a disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. față de inculpatul V.I.I. Individualizarea judiciară a pedepselor principale ce se vor aplica inculpatului prin prezenta decizie se va face prin raportare la criteriile prev. de art. 72 C. pen. și anume criteriile generale de individualizare. Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate în Partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Prin prisma acestor dispoziții legale, Înalta Curte făcând aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen., va aplica inculpatului câte o pedeapsă într-un cuantum suficient și proporțional de natură a-și atinge scopul prev. de art. 52 C. pen., menținând aplicarea art. 74-76 C. pen. Instanța va ține cont de poziția procesuală a inculpatului de recunoaștere și regret a faptelor săvârșite, de conduita bună a acestuia înainte de săvârșirea infracțiunilor de atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunilor rezultă din prezentarea sa în fapta organelor judiciare, comportarea sinceră în cursul procesului, acordul de a despăgubi părțile civile, împrejurări care au fost apreciate ca circumstanțe atenuante și reținute ca atare în cadrul operațiunii de individualizare judiciară efectuată de instanța de control judiciar.

Așa fiind, în raport de natura și gravitatea faptelor săvârșite de inculpat, de împrejurările comiterii faptelor de pericolul social concret al faptelor comise dar și de persoana făptuitorului, Înalta Curte apreciază că aplicarea disp. art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen. corespunde operațiunii concrete de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului V.I.I. Referitor la modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului V.I.I. se apreciază că modalitatea stabilită este de natură a atinge scopul prev. de art. 52 C. pen., fiind o măsură corespunzătoare de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Prin executarea pedepsei în modalitatea dispusă se apreciază că inculpatul va manifesta o atitudinea corectă față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Referitor la criticile formulate de partea responsabilă civilmente Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu cazurilor de casare invocate, respectiv art. 385 9 pct. 9, 17 1 , 17 2 C. proc. pen. Hotărârea recurată cuprinde descrierea faptelor care au făcut obiectul învinuirii, cu arătarea timpului și locului unde au fost săvârșite, precum și încadrarea juridică dată acestora prin actul de sesizare. De asemenea, expunerea hotărârii atacate cuprinde analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, motivarea soluției cu privire la latura civilă a cauzei, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care s-a sprijinit soluția dată în cauză. Așa fiind, criticile referitoare la nemotivarea excepțiilor ridicate de partea responsabilă civilmente în cursul procesului penal sunt neîntemeiate.

Cât privește critica recurentei părți responsabile civilmente C. Bank SA – Teleorman - A. a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor către părțile civile, persoane fizice și că trebuia antrenată răspunderea gestionarilor conform art. 35 din Legea nr. 22/1969 se constată că aceasta este neîntemeiată. Instanța de prim control judiciar, în mod corect a constatat (astfel cum rezultă și din probe) că inculpatul V.I.I. era angajatul acestei părți, în cauză aplicându-se disp. art. 1000 alin. (3) C. civ., întrucât există raportul de prepușenie antrenată fiind răspunderea delictuală și nu cea contractuală, întemeiată pe disp. Legii nr. 22/1969. Pentru considerentele arătate, văzând și disp.

art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de Parchet, a casa decizia atacată și în parte sentința penală nr. 35 din 29 martie 2011, pronunțată de către Tribunalul Teleorman, secția penală, și rejudecând, a proceda la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului V.I.I. ținând seama de incidența în cauză a disp. art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74-art. 76 lit. a), c) C. pen. Văzând disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente împotriva aceleiași decizii. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a obliga recurenta parte responsabilă civilmente C. Bank SA la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, urmează a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 373 din 22 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează, în totalitate, decizia atacată și, în parte, sentința penală nr. 35 din 29 martie 2011 pronunțată de Tribunalului Teleorman și rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. Menține pedeapsa aplicată inculpatului V.I.I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. - art. 76 alin. (2) C. pen., cu reținerea art. 320 1 C. proc.

pen. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. e) C. pen. de la 5 luni închisoare la 3 luni închisoare, cu reținerea art. 320 1 C. proc. pen. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 luni închisoare la 1 lună închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 teza 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen., cu reținerea art. 320 1 C. proc. pen. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 2 ani închisoare la 7 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen., cu reținerea art. 320 1 C. proc.

pen. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. e) C. pen. de la 4 luni închisoare la 3 luni închisoare, cu reținerea art. 320 1 C. proc. pen. Menține pedeapsa de o lună închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 291 teza 1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (2) - art. 76 lit. e) C. pen., cu reținerea art. 320 1 C. proc. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului V.I.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Dispune aplicarea art. 71- 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin sentință penală nr. 35 din 29 martie 2011 a Tribunalului Teleorman, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii. Respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabilă civilmente C. Bank SA împotriva aceleași decizii penale. Obligă recurenta parte responsabilă civilmente C. Bank SA la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.I.I. în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, rămân în sarcina statului.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2012.