ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 116/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 116/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 212/Fcom din 16

octombrie 2009, Tribunalul Brăila, secția comercială și contencios administrativ,

a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta S.C.M.C.,

a admis acțiunea reclamantei și a anulat Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale

Ordinare din 8 aprilie 2009, reținând că reclamanta are calitatea de membru

cooperator și este îndreptățită să atace hotărârea, calitatea de președinte a

consiliului de administrație neînlăturându-i calitatea de membru al

cooperativei.

Pe fondul litigiului, instanța a

reținut că hotărârea atacată este nelegală deoarece Adunarea Generală Ordinară

nu s-a desfășurat conform dispozițiilor legale atunci când s-a ales consiliul

de administrație, președintele acestuia și cenzorii, în conformitate cu art. 42

alin. (2) din Legea nr.1/2005 votul secret fiind obligatoriu pentru alegerea

președintelui societății cooperative, consiliului de administrație sau

administratorului unic, după caz și a cenzorilor pentru revocarea lor sau

pentru luarea hotărârii referitoare la răspunderea administratorilor, prin vot

deschis putând fi făcută doar propunerea celor care candidează pentru ocuparea

posturilor și că în mod nelegal au fost aleși 11 membrii în consiliului de

administrație față de dispozițiile art. 28 din Actul constitutiv care prevede

alegerea doar a 7 membrii.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia comercială

nr. 20 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă

și fluvială, potrivit căreia instanța de apel a constatat nefondate criticile

pârâtei apelante întrucât în mod corect instanța de fond a analizat și

soluționat cauza constatând nesocotirea de către pârâtă a normelor legale

imperative referitoare la votarea în cazul alegerii/convocării președintelui

societății cooperatiste, a consiliului de administrație sau a administratorului

unic ori, după caz, a cenzorilor, aplicând corect art. 42 alin. (2) din Legea

nr. 1/2005 dar și a dispozițiilor art. 28 din actul constitutiv prin alegerea

unui număr mai mare de membrii ai consiliului de administrație decât numărul

statuat la înființarea cooperativei.

La data de 30 aprilie 2010 pârâta a

formulat recurs solicitând ca instanța de recurs să constate că cererea

reclamantei M.A. nu mai are obiect la data declanșării acestei căi de atac.

Recurenta și-a structurat recursul

pe patru motive, conform art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., prezentând

situația de fapt și soluțiile celor două instanțe și apreciind decizia

instanței de apel ca fiind nelegală, menționând în același timp că adunarea

generală la acea dată a fost organizată și condusă de către intimata M.A. care

în mod voit nu a folosit votul secret iar de la data adunării generale până la

6 aprilie 2010 unitatea și-a desfășurat activitatea în mod corespunzător, la

această ultimă dată 10% din numărul membrilor cooperatori solicitând o nouă

adunare generală prin care să fie aleși în mod legal și statutar consiliul de

administrație, președintele și cenzorul ceea ce s-a și întâmplat potrivit

prevederilor Legii nr. 1/2005.

Conform art. 137 C. proc. civ.

Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din oficiu, privind

nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc.

civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de

către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu

atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând textele legale menționate

mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conține motive de

nelegalitate a deciziei atacate și că nemulțumirea recurentei este determinată

de faptul că adunarea generală a fost organizată și condusă de către intimată

încât în mod nelegal instanța a invocat dispozițiile art. 42 din Legea nr. 1/2005

și că societatea și-a desfășurat activitatea în mod normal până la data de 6

aprilie 2010 când s-a cerut o nouă adunare generală, astfel că în recursul său

a dezvoltat numai motive de netemeinicie, care nu permit încadrarea acestora în

vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.

Cum casarea sau modificarea deciziei

atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

iar conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) același cod, cererea de

recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate

și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale,

având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care

să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate

de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304

C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306

alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și va constata

nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de pârâta S.C.M.C. BRĂILA împotriva deciziei comerciale nr. 20 din 10

martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13

ianuarie 2011.