ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 116/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 212/Fcom din 16 octombrie 2009, Tribunalul Brăila, secția comercială și contencios administrativ, a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta S.C.M.C., a admis acțiunea reclamantei și a anulat Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Ordinare din 8 aprilie 2009, reținând că reclamanta are calitatea de membru cooperator și este îndreptățită să atace hotărârea, calitatea de președinte a consiliului de administrație neînlăturându-i calitatea de membru al cooperativei.

Pe fondul litigiului, instanța a reținut că hotărârea atacată este nelegală deoarece Adunarea Generală Ordinară nu s-a desfășurat conform dispozițiilor legale atunci când s-a ales consiliul de administrație, președintele acestuia și cenzorii, în conformitate cu art. 42 alin. (2) din Legea nr.1/2005 votul secret fiind obligatoriu pentru alegerea președintelui societății cooperative, consiliului de administrație sau administratorului unic, după caz și a cenzorilor pentru revocarea lor sau pentru luarea hotărârii referitoare la răspunderea administratorilor, prin vot deschis putând fi făcută doar propunerea celor care candidează pentru ocuparea posturilor și că în mod nelegal au fost aleși 11 membrii în consiliului de administrație față de dispozițiile art. 28 din Actul constitutiv care prevede alegerea doar a 7 membrii.

Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 20 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, potrivit căreia instanța de apel a constatat nefondate criticile pârâtei apelante întrucât în mod corect instanța de fond a analizat și soluționat cauza constatând nesocotirea de către pârâtă a normelor legale imperative referitoare la votarea în cazul alegerii/convocării președintelui societății cooperatiste, a consiliului de administrație sau a administratorului unic ori, după caz, a cenzorilor, aplicând corect art. 42 alin. (2) din Legea nr. 1/2005 dar și a dispozițiilor art. 28 din actul constitutiv prin alegerea unui număr mai mare de membrii ai consiliului de administrație decât numărul statuat la înființarea cooperativei.

La data de 30 aprilie 2010 pârâta a formulat recurs solicitând ca instanța de recurs să constate că cererea reclamantei M.A. nu mai are obiect la data declanșării acestei căi de atac. Recurenta și-a structurat recursul pe patru motive, conform art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., prezentând situația de fapt și soluțiile celor două instanțe și apreciind decizia instanței de apel ca fiind nelegală, menționând în același timp că adunarea generală la acea dată a fost organizată și condusă de către intimata M.A. care în mod voit nu a folosit votul secret iar de la data adunării generale până la 6 aprilie 2010 unitatea și-a desfășurat activitatea în mod corespunzător, la această ultimă dată 10% din numărul membrilor cooperatori solicitând o nouă adunare generală prin care să fie aleși în mod legal și statutar consiliul de administrație, președintele și cenzorul ceea ce s-a și întâmplat potrivit prevederilor Legii nr. 1/2005.

Conform art. 137 C. proc. civ. Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Raportând textele legale menționate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conține motive de nelegalitate a deciziei atacate și că nemulțumirea recurentei este determinată de faptul că adunarea generală a fost organizată și condusă de către intimată încât în mod nelegal instanța a invocat dispozițiile art. 42 din Legea nr. 1/2005 și că societatea și-a desfășurat activitatea în mod normal până la data de 6 aprilie 2010 când s-a cerut o nouă adunare generală, astfel că în recursul său a dezvoltat numai motive de netemeinicie, care nu permit încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ. Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și va constata nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta S.C.M.C. BRĂILA împotriva deciziei comerciale nr. 20 din 10 martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 13 ianuarie 2011.