Decizia nr. 2055/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 72/2011 a Curții de Apel Iași

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții C.(S.)G.L., F.(P.)M., C.(B.)A. și V.(S.)V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.S.H., obligarea acesteia la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă, ca urmare a studiilor universitare efectuate în perioada 2006 - 2009 finalizate prin susținerea și promovarea examenului de licență organizat de Facultatea de Sociologie Psihologie București, facultate acreditată din cadrul U.S.H.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 72 din 17 februarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C.(S.)G.L., F.(P.)M., C.(B.)A. și V.(S.)V. în contradictoriu cu pârâta U.S.H., în favoarea Tribunalului Vaslui. 3. Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, în speță, competența materială fiind determinată de calitatea persoanei juridice chemate în judecată - U.S.H.

și chiar dacă această entitate nu face parte din sistemul public de învățământ potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004 ea este asimilată unei autorități publice, însă nu poate fi asimilată cu o instituție sau o autoritate publică centrală, pentru că nu deține atributele unei asemenea entități. 4. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: 1. Asupra admisibilității recursului Potrivit art. 158 alin. (3) din C. proc.

civ., modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent". Din interpretarea logico-juridică a acestui text de lege rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nicio cale de atac. În speță, se constată că cererea de chemare în judecată a fost introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Ținând seama de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanții C.(S.)G.L., F.(P.)M., C.(B.)A. și V.(S.)V. împotriva Sentinței nr. 72 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.