ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2055/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2055/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții C.(S.)G.L.,
F.(P.)M., C.(B.)A. și V.(S.)V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.S.H.,
obligarea acesteia la eliberarea diplomelor de licență și a suplimentelor la
diplomă, ca urmare a studiilor universitare efectuate în perioada 2006 - 2009
finalizate prin susținerea și promovarea examenului de licență organizat de
Facultatea de Sociologie Psihologie București, facultate acreditată din cadrul
U.S.H.
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința nr. 72
din 17 februarie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și
fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din
oficiu, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei
privind pe reclamanții C.(S.)G.L., F.(P.)M., C.(B.)A. și V.(S.)V. în
contradictoriu cu pârâta U.S.H., în favoarea Tribunalului Vaslui.
Considerentele
reținute de prima instanță în motivarea soluției sale
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că sunt aplicabile
dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, în speță, competența materială
fiind determinată de calitatea persoanei juridice chemate în judecată - U.S.H.
și chiar dacă această entitate nu face parte din sistemul public de învățământ
potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004 ea este asimilată
unei autorități publice, însă nu poate fi asimilată cu o instituție sau o
autoritate publică centrală, pentru că nu deține atributele unei asemenea
entități.
Recursul declarat
în cauză
Împotriva acestei
sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu
prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu,
Înalta Curte reține următoarele:
Asupra
admisibilității recursului
Potrivit art. 158
alin. (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă
instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de
atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui
organ cu activitate jurisdicțională competent".
Din interpretarea
logico-juridică a acestui text de lege rezultă, fără putință de tăgadă, faptul
că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nicio
cale de atac.
În speță, se constată
că cererea de chemare în judecată a fost introdusă după intrarea în vigoare a
Legii nr. 202/2010.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Ținând seama de toate
aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanții C.(S.)G.L., F.(P.)M., C.(B.)A. și V.(S.)V. împotriva
Sentinței nr. 72 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios
administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 6 aprilie 2011.