ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 373/2012

Asupra recursurilor constată următoarele: Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința nr. 419 din 13 noiembrie 2001 a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții N.G. și H.E.F. împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect constatarea nulității titlului statului și rectificare C.F. A admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de K.R.J. împotriva pârâtului Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, cerere având același obiect. A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de C.G. și C.E., precum și cererea de intervenție formulată de N.V. A constatat nevalabilitatea titlului Statului Român cu privire la imobilele situate în municipiul Cluj-Napoca.

A dispus rectificarea înscrierilor din C.F. și C.F. individuală a dreptului de superficie Cluj, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la apartamente și intabularea dreptului de proprietate al foștilor proprietari, în cotele deținute anterior naționalizării, cu rangul dobândit prin înscrierile inițiale din C.F. A dispus rectificarea înscrierilor din C.F. și C.F. individuală a dreptului de superficie Cluj, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la apartamente și intabularea dreptului de proprietate al foștilor proprietari, în cotele deținute anterior naționalizării, cu rangul dobândit prin înscrierile inițiale din C.F. A respins atât acțiunea principala a reclamanților N.G.

și H.E.F., cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de K.R.J. împotriva pârâților SC C.A. SA Cluj-Napoca, prin lichidator AT P. SA, M.E., G.I.L., S.K., H.K.E., V.A., A.L.G. și A.I., S.A., P.E.E., S.R. și S.A., B.G. și B.V., D.E., C.C.M., T.V. și T.A., T.Z.F., I.P.V. și I.A.L., precum și intervenienților C.G., C.E. și N.V. L-a obligat pe pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca să achite reclamanților N.G. si H.E.F. suma de 3.000.000 lei, iar intervenientei K.R.J., suma de 5.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. I-a obligat pe reclamanții N.G. si H.E.F. sa achite pârâților cheltuieli de judecată, după cum urmează: pârâtei M.E. 2.000.000 lei, pârâtei G.I.L.

2.000.000 lei, pârâtului S.K. 2.000.000 lei, pârâtei H.K.E. 5.500.000 lei, pârâților I.P.V. și I.A.L. 1.000.000 lei, intervenienților C.G. și C.E. 1.000.000 lei, iar intervenientului N.V. 1.000.000 lei. I-a obligat pe reclamantul N.G. și pe intervenienta K.R.J. să achite pârâților cheltuieli de judecată, după cum urmează: pârâtei M.E. 2.000.000 lei, pârâtei G.I.L. 2.000.000 lei, pârâtului S.K. 2.000.000 lei, pârâtei H.K.E. 5.500.000 lei, pârâților I.P.V. și I.A.L. 1.000.000 lei, intervenienților C.G. și C.E. 1.000.000 lei, iar intervenientului N.V. 1.000.000 lei. A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a intervenientei K.R.J. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat, din probele administrate în cauză, că potrivit extrasului C.F.

de la dosar, prin raportare la încheierile de intabulare a dreptului de proprietate al Statului Român, imobilul situat în Cluj Napoca, înscris în C.F., a aparținut în proprietate, anterior naționalizării, numiților N.E., H.l., H.A. și N.G., în cote de 1/4 parte fiecare. Din mențiunile carnetului de muncă a reieșit că succesorul numitului N.E. este reclamantul N.G., în calitate de fiu. Totodată, așa cum a rezultat din extrasele din registrul stării civile al municipiului Cluj Napoca, reclamantul H.E.F. este fiul proprietarilor tabulari H.I. și K.H. Potrivit extrasului C.F. și al copiei C.F. din dosar, apartamentele din imobilul situat in Cluj Napoca, înscrise în C.F., au aparținut in proprietate, anterior naționalizării, reclamantului N.G., în cota de 7/48 parte înscris și numitei R.E., văduva lui R.I., în cota de 41/48 parte.

Conform actelor de stare civilă aflate în copie la dosar, succesoarea proprietarei tabulare R.E. este intervenienta K.R.J., în calitate de nepoată de fiu. Cercetând Anexa la Decretul nr. 92/1950, invocată de pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca ca temei al preluării imobilului de către stat, tribunalul a constatat că rezultă, pe de o parte, că în respectiva anexă figurează doar unul din cei patru poprietari tabulari, anume N.E. și nici acesta cu privire la imobilul în litigiu, ci cu privire la un imobil situat pe str. Moților. Verificând lista anexa la decret, instanța de fond a mai constatat că numita R.E., titulara cotei de 41/48 parte din imobilul situat pe str. Molotov figurează menționată în anexă.

În condițiile în care art. 11 din Constituția din 1948, în vigoare la data adoptării Decretului nr. 92/1950, prevedea ca pot deveni proprietate de stat mijloacele de productie, băncile si societățile de asigurare, s-a reținut că apar ca fiind constituționale doar preluările imobilelor care se încadreaza în categoriile sus-menționate, anume doar cele prevăzute la art. I pct. 3 din decret, categorie în care nu se încadrează imobilele în litigiu. S-a reținut, în concluzie, că imobilele în cauză, nefiind preluate de stat în temeiul unor dispoziții legale concordante cu Constituția în vigoare, apar ca fiind preluate de Statul Român fără titlu valabil, soluție consacrată legislativ prin dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică si regimul juridic al acesteia.

Mai mult, în ceea ce-i privește pe proprietarii tabulari H.I., K.I. și reclamantul N.G. (care, născut in 1919, nu era minor la data aplicării decretului, astfel că nu pot fi incidente dispozițiile art. V din Decretul nr. 92/1950), nefiind cuprinși în anexa la decret si având în vedere caracterul in personam al actului de naționalizare, trecerea în proprietatea statului a cotelor de proprietate a acestora s-a făcut fără titlu, raportat la dispozițiile art. I alin. (4) din decret. În ceea ce-l privește pe numitul N.E., singurul care figurează în anexa la decret, aplicarea corectă a acestuia față de el a fost cercetată în raport cu dispozițiile art. II, potrivit cărora nu intră în prevederile decretului și nu se naționalizează imobilele proprietatea muncitorilor, funcționarilor, micilor meseriași, intelectualilor profesioniști si pensionarilor.

Or, reținând statutul socio-profesional, în considerarea căruia trebuia aplicat decretul, al numitului N.E., care avea profesia de medic, tribunalul a constatat că nici acesta nu se încadra în sfera de aplicare a actului normativ, fiind persoană exceptată de la aplicarea acestuia, aspect care se constituie într-un motiv suplimentar de nevalabilitate a actului de preluare. Reținând aceste considerente, tribunalul a apreciat atât acțiunea reclamanților cât și cererea de intervenție în interes propriu formulată de K.R.J. ca fondate în parte, urmând ca, în temeiul art. 480 C. civ. și art. 6 din Legea nr. 213/1998, să constate nevalabilitatea titlului Statului Român cu privire la imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, bd.

Eroilor și respectiv apartamentele din imobilul situat în bd. Eroilor. Ulterior preluării lui de către stat, imobilul din Cluj-Napoca, înscris inițial în C.F., a fost dezmembrat, iar casa cu 17 apartamente a fost transcrisă în C.F. și C.F. individuală a dreptului de superficie. Tribunalul a constatat că parte din cele 17 apartamente au fost vândute chiriașilor, în temeiul Legii nr. 112/1995, care și-au intabulat în cărți funciare individuale dreptul de proprietate astfel dobândit, aceeași situație apărând și în cazul imobilului din bd. Eroilor. Cu toate că nici reclamanții, nici intervenienta K.R.J. nu au formulat petit cu privire la constatarea nulității contractelor de vânzare - cumpărare încheiate între pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, prin SC C.A.

SA și chiriași, prin invocarea relei credințe, tribunalul a constatat că s-a pus în discuție implicit nevalabilitatea contractelor ca temei al cererii lor de rectificare a înscrierilor din C.F. Cercetând acest aspect, prima instanță a retinut că susținerile reclamanților cu privire la reaua credință a contractanților nu are nicio acoperire sub aspect probator. Simplul fapt al cumpărării de către chiriași a apartamentelor cu privire la care dețineau contracte de închiriere valabile, cu toate că știau că imobilul fusese naționalizat, în condițiile în care nu exista pe rolul instanțelor judecătorești un proces de revendicare și nici nu fuseseră notificați cu privire la o eventuala ințentie în acest sens a foștilor proprietari, s-a considerat de către tribunal că nu poate echivala cu reaua credință.

Având în vedere că o lege în vigoare, anume Legea nr. 112/1995 care, nota bene, avea ca sferă de reglementare exclusiv imobile cu destinația de locuință naționalizate, le conferea chiriașilor dreptul de a cumpăra respectivele apartamente, exercitarea, în limite legale si cu îndeplinirea cerințelor impuse de lege, a acestui drept nu poate apărea ca abuzivă, de natură a induce, de plano, o prezumție de rea credință. În ceea ce privește cererea de rectificare a înscrierilor de carte funciară, tribunalul a constatat că respectiva acțiune este reglementată de dispozițiile art. 36 și art. 37 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicității imobiliare, care stipulează cazurile în care se poate dispune rectificarea cărții funciare, punctul 1, incident în speță, vizând ipoteza nevalabilității actului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, respectiv nevalabilității titlului Statului Român.

Art. 38 din aceeași lege prevede că acțiunea în rectificare întemeiată pe prevederile art. 36 pct. 1-4 își produce efectele și față de terții subdobânditori de bună credință, care au dobândit bunul cu titlu oneros, în termen de 3 ani de la data înregistrării cererii pentru înscrierea a cărei rectificare se cere, în speță dreptul a cărui rectificare se cere, întemeiat pe dispozițiile art. 36 pct. 1 din lege, fiind dreptul de proprietate al Statului Român. Ca atare, termenul de prescripție a cererii de radiere a dreptului de proprietate al terților subdobânditori cu titlu oneros, de bună credință, consecutiv constatării nevalabilității titlului statului, începe să curgă de la data de 5 octombrie 1959 pentru imobilul din bd.

Eroilor și 7 septembrie 1957 pentru al doilea imobil din bd. Eroilor. Dacă cel puțin până în 1990, foștii proprietari nu aveau, practic, posibilitatea de a solicita instanței cenzurarea actului de preluare de către stat, cu consecința restabilirii situației anterioare de C.F., nimic nu jusitifică pasivitatea reclamanților și intervenientei K.R.J. timp de 10 ani. În consecință, tribunalul a reținut că, raportat la dispozițiile art. 38 alin. (1) și (2) din Legea nr. 7/1996, a operat prescripția dreptului de a cere restabilirea situației anterioare de C.F. în raport cu terții subdobânditori, cumpărători în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv pârâții M.E., G.I.L., S.K., H.K.E., T.Z.F., V.A., I.P.V., I.A.L., C.G., C.E., A.L.G., A.I., P.E.E., S.R., S.A., S.B., B.G., B.V.

și D.E. Prin urmare, prima instanță a retinut că, în privința apartamentelor cumpărate de mai sus menționații, repunerea reclamanților si a intervenientei K.R.J. în situația anterioară, consecutiv constatării nevalabilității titlului statului, nu se poate realiza în natură, urmând a-și valorifica dreptul la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001. În privința apartamentului din bd. Eroilor, aflat în proprietatea pârâtei C.C.M., tribunalul a constatat că acesta nu a făcut obiectul naționalizării, asa cum de altfel au arătat si reclamanții, prin reprezentantul lor, când au precizat că nu-și mai susțin acțiunea față de aceasta. În condițiile în care reclamanții și intervenienta K.R.J.

nu au declarat personal că renunță la judecata față de aceasta, tribunalul a respins atât acțiunea principală cât și cererea de intervenție față de pârâta C.C.M. Într-o situație aparte s-a constatat de către tribunal că se găsește intervenientul N.V., cumpărătorul apartamentului din bd. Eroilor, care nu și-a intabulat în C.F. dreptul de proprietate. În condițiile în care nu s-a putut reține reaua credință a acestuia la încheierea contractului de vânzare - cumpărare si niciun alt motiv de nevalabilitate a acestuia, rectificarea de C.F. și în privința acestui intervenient ar echivala cu nerespectarea unui contract valabil încheiat, în exercitarea unui drept conferit de lege si cu imposibilitatea ulterioară de a-și face opozabil dreptul de proprietate valabil dobândit, prin înscriere în C.F., lipsind de conținut dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 174 din 18 decembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului H.E.F., ridicată de pârâți și a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului N.G.I. și a intervenientei K.R.J., invocată de aceeași pârâți. A admis apelul declarat de pârâții B.G. și B.V., A.L.G. și A.I., S.A. și S.A., S.A., P.E.E. și D.E. împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul H.E.F. împotriva pârâților pentru lipsa calității procesuale active. Au fost obligați reclamanții și intervenienta, în solidar, la plata unor cheltuieli de judecată, în primă instanță.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul N.G.I. și de intervenienta K.R.J. împotriva aceleiași sentințe. A fost respins, ca nefondat, și apelul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj Napoca. A fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de A.P.L. din Cluj Napoca, b-dul Eroilor, în interesul Primăriei municipiului Cluj Napoca (Consiliul local al municipiului Cluj Napoca). A fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de reclamantul H.E.F. împotriva aceleiași sentințe. Au fost obligați reclamanții și intervenienta K.R.J. la cheltuieli de judecată în apel către pârâți. Instanța de apel a reținut, în privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și intervenientei, că H.E.F.

este fiul lui I. și al H., care ar fi putut să solicite, în nume propriu, restituirea cotei-părți de câte 1/4 parte din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul Eroilor, înscris în C.F. S-a constatat însă că respectivul reclamant nu a făcut dovada că părinții săi trăiesc și nici că aceștia ar fi decedat. Din cererea de declarare judecătorească a morții părinților săi H.G. și H.I., născută K., formulată de reclamant și înregistrată la Tribunalul Bistrița Năsăud la 5 noiembrie 2002 a rezultat că cei doi coproprietari tabulari nu au clarificată în prezent starea civilă, astfel încât, în această situație, H.E.F. nu a dovedit că are calitate procesuală activă.

În ceea ce-l privește pe N.G.I., curtea de apel a constatat că acesta are legitimare procesuală să solicite restituirea cotei de 2/4 părți din imobilul situat în b-dul Eroilor și cotei de 7/48 părți din cel situat în b-dul Eroilor, în calitate de moștenitor al reclamantului N.G., decedat la 5 august 2002, care la rândul său a fost fiul lui N.E. și N.S., ambii decedați. S-a constatat totodată că și intervenienta K.R.J. are legitimare procesuală să solicite restituirea cotei 41/48 părți din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul Eroilor. S-a reținut, de asemenea, că prima instanță a constatat în mod corect că imobilele au fost preluate de stat cu nerespectarea dispozițiilor art. 11 din Constituția României din anul 1948 și ale Decretului nr. 92/1950.

Faptul că în Borderoul general al recenzorului din 1 ianuarie 1948, la apartamentul din imobilul situat în Cluj Napoca, str. Molotov (în prezent b-dul Eroilor) a figurat în calitate de chiriaș N., cu privire la o încăpere, nu este de natură să restrângă sau să anihileze dreptul de proprietate al proprietarilor tabulari care erau exceptați de la naționalizare. Referitor la apartamentele aflate în imobilul din b-dul Eroilor și apartamentele din al doilea imobil din b-dul Eroilor, s-a reținut că în mod corect tribunalul a constatat că acestea au fost legal cumpărate de către foștii chiriași, pârâții din dosar. Chiar reclamanții și intervenienta au recunoscut în motivele de apel că nu au solicitat prin acțiune să se constate nulitatea contractelor de vânzare – cumpărare ci rectificarea de carte funciară.

Și cu privire la acest aspect s-a reținut că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, în raport de prevederile art. 38 din Legea nr. 7/1996, potrivit cărora acțiunea în rectificare întemeiată pe prevederile art. 36 pct. 1-4 din lege își va produce efectele față de terțele persoane care și-au înscris vreun drept real, dobândit cu bună credință și prin act juridic oneros. În mod just, tribunalul a reținut că acțiunea în rectificare de carte funciară s-a prescris, în cauză nefăcându-se dovada că ar fi operat întreruperea sau suspendarea cursului prescripției. S-a reținut totodată că reclamanții nu au introdus o acțiune clasică în revendicare imobiliară, pentru ca admisibilitatea ei să fie condiționată de formularea ei de către toți coproprietarii tabulari și că prin dispozitivul sentinței apelate s-a constatat nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilele în litigiu și rectificarea de carte funciară.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, prin încheierea din 5 februarie 2003 a respins ca nefondate cererile de lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului deciziei civile nr. 174/2002, formulate de pârâții T.Z., M.E., G.I., S.K., I.P.V., I.A.L., H.K.E., A.G., A.I., S.A., P.E.E., S.B., S.C., B.G., B.V. și D.E. S-a reținut că întrucât acțiunea reclamantului H.E.F. a fost respinsă pe baza excepției lipsei calității procesuale active a acestuia și nu pe fond, este adevărat că respectiva parte poate intenta o nouă acțiune împotriva pârâților, în momentul în care își va dobândi calitatea procesuală activă, fără a i se putea opune excepția autorității de lucru judecat. Instanța de apel a constatat că acest drept nu poate fi luat reclamantului, pe considerentul că pârâții doresc a fi la adăpost cu privire la un eventual proces.

Referitor la radierea dreptului de proprietate al Statului Român și intabularea dreptului de proprietate al foștilor proprietari, în cotele deținute anterior naționalizării, dispuse de prima instanță, curtea de apel a constatat că nu sunt de natură să producă niciun fel de confuzii. În apel nu s-a modificat sentința cu privire la rectificarea înscrierilor din C.F. colectivă și C.F. individuală, constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia privitor la aceste aspecte. Împotriva deciziei pronunțate în apel și împotriva încheierii s-au declarat recursuri de către reclamanți, o parte dintre pârâții persoane fizice și Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și intervenientele K.R.I. și A.P.

strada Eroilor, Cluj–Napoca. Prin motivele de recurs, reclamanții N.G.I. și H.E.F. și intervenienta K.R.I. au solicitat admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru critica de nelegalitate prevăzută de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Au arătat că instanța de apel în mod eronat a reținut lipsa calității procesuale active a reclamantului H., întrucât din actele de stare civilă reiese fără posibilitate de tăgadă că acesta este succesibil după proprietarii de C.F., în calitate de fiu și au invocat în susținere prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 referitoare la moștenitorul acceptant.

Au precizat că nu au putut depune actele de deces ale părinților respectivului reclamant, dar din înscrisurile dosarului ar rezulta că aceștia, deportați în 1944, ar avea în prezent cel puțin 100 ani în raport de data nașterii reclamantului, ținându-se seama de faptul că nu se puteau căsători mai înainte de a împlini vârsta de 24 de ani. Au făcut cunoscut că au solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., motivat de faptul că au promovat acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 9667/2002, cerere care le-a fost respinsă. Nu s-a luat în considerare că încheierea de suspendare a fost atacată cu apel și nici existența acțiunii reclamantului H. pentru declararea morții prezumate a părinților săi.

Au menționat că în mod eronat le-a fost respinsă cererea prin care au mai chemat în judecată Primăria municipiului Cluj Napoca, în locul Consiliului local, întrucât aceasta nu reprezenta o nouă parte care nu putea a mai fi introdusă în apel, respectiva cerere vizând în fapt o precizare sau o rectificare de eroare materială privind denumirea unei părți și nu o cerere de chemare în judecată a unor alte persoane. Au arătat că instanța a procedat greșit și în ceea ce privește respingerea acțiunii privind constatarea nulității contractelor de vânzare – cumpărare încheiate de chiriași. Astfel, au solicitat rectificarea unei înscrieri în C.F. din anii naționalizării, în condițiile în care potrivit art. 34 și următoarele din Decretul–lege nr. 115/1938 se putea face respectiva rectificare numai dacă titlul de drept real înscris a fost nevalabil, or, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a însuși decretului de naționalizare.

Prin urmare, au considerat că sunt nule de drept toate actele juridice încheiate de Statul Român, în baza unei dispoziții legale neconstituționale neputându-se dobândi drepturi reale nici chiar de dobânditorii de bună credință. Au arătat totodată că și buna credință reținută în favoarea chiriașilor cumpărători este eronată, întrucât era de notorietate că foștii proprietari, în număr mare, doresc redobândirea dreptului lor de proprietate. Au criticat hotărârile fondului și sub aspectul greșitei rețineri a prescripției acțiunii în rectificare C.F., considerând că termenul de prescripție începe să curgă de la data pronunțării de către Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție a deciziei nr. 1 din 28 septembrie 1998, care a deschis calea exercitării acestor acțiuni.

Totodată instanța de fond a refuzat restituirea unor apartamente nevândute, iar curtea de apel nu a clarificat situația respectivelor apartamente, care în realitate au fost partajate dar ulterior înscrise în C.F. În ceea ce privește apartamentele vândute, au solicitat constatarea nulității absolute, aceeași cerere vizând și apartamentele din imobilul situat în b-dul Eroilor. La data de 23 aprilie 2002, reclamanții și intervenienta și-au completat motivele de recurs în sensul că au precizat că imobilul din Cluj, str. Molotov, în prezent b-dul Eroilor, nu a fost naționalizat nefiind trecut ca atare în Anexa la Decretul nr. 92/1950, ci ca str. Moților, potrivit poziției și au invocat în susținere prevederile H.G.

nr. 11/1997. Au arătat că recurentul N.G. și tatăl său erau persoane scutite, în conformitate cu art. II din Decretul nr. 92/1950, de la naționalizare, fiind medici, potrivit carnetelor de muncă depuse la dosar. În ceea ce-l privește pe recurentul coproprietar H. acesta nu figurează în anexa la decretul de naționalizare, ceea ce conduce la concluzia că respectiva cotă de proprietate a acestuia a fost preluată doar faptic. Au sesizat totodată și o serie de alte neconcordanțe și lacune legate de naționalizarea imobilului din b-dul Eroilor (în prezent), fostă str. Molotov, deși acesta figura ca fiind naționalizat de la adresa str. Moților. A.L.P. din Cluj Napoca, str. Eroilor a solicitat, prin motivele recursului declarat împotriva deciziei pronunțate în apel, modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului H.E.F.

A arătat că deși dispozitivul deciziei a reținut lipsa calității procesuale active a respectivului reclamant, sentința nu a fost modificată în ceea ce privește rectificarea înscrierilor în C.F. colectivă și C.F. individuală, în sensul radierii dreptului de proprietate al statului și a reintabulării dreptului de proprietate al foștilor proprietari H.I. și soția K.I., în cotele deținute anterior naționalizării. Același motiv se regăsește și în recursul declarat de pârâții H.K., T.Z., I.A., N.V. și C.E. împotriva deciziei pronunțate în apel. Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, prin motivele recursului declarat împotriva deciziei, a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului pârâtului consiliu și rejudecând fondul, să se respingă acțiunea reclamanților.

A arătat că în mod cu totul nejustificat instanța de apel a constatat că imobilele situate administrativ în Cluj Napoca, b-dul Eroilor au trecut în proprietatea statului în mod nelegal, în condițiile în care acestea s-au naționalizat cu titlu în baza Decretului nr. 92/1950. În ceea ce privește motivarea instanței de apel referitoare la preluarea imobilelor cu nerespectarea dispozițiilor art. 11 din Constituția României din 1948 și ale Decretului nr. 92/1950, pârâtul a considerat că în acord cu reținerile Hotărârii nr. 1/1995 a Secțiilor Unite ale Curții Supreme de Justiție, decretul de naționalizare și anexele sale nu pot fi considerate ca neconstituționale. Invocând prevederile H.G.

nr. 20/1996 și nr. 11/1997, pârâtul a arătat că și în situația în care foștii proprietari tabulari, antecesorii reclamanților și intervenientei au fost intelectuali (categorie exceptată de la naționalizare în temeiul art. II din Decretul nr. 92/1950), numărul imobilelor deținute în proprietate în centrul orașului, evident pentru exploatarea acestora prin închiriere, îi incadra în prevederile art. 1 pct. 2 din decret. A concluzionat că trecerea imobilelor în proprietatea statului s-a realizat în conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/1950, statul dobândind legal, cu titlu, respectivele imobile în patrimoniul său și intabulându-și dreptul de proprietate în cartea funciară.

A arătat că în mod corect a fost admisă de către instanța de apel excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului H., însă în ceea ce privește legitimarea procesuală a celuilalt reclamant N. precum și a interveninentei K.R.J., curtea a pronunțat o soluție greșită, întrucât pe baza copiei după cartea de muncă depusă la dosarul cauzei nu se putea stabili cu certitudine calitatea de moștenitor, fiind absolut necesare acte de stare civilă și certificat de moștenitor. Prin motivele recursului declarat împotriva încheierii pronunțată de curtea de apel la 5 februarie 2003, pârâții T.Z., M.E., G.I.L. și S.C.

au arătat că nu a fost lămurit aspectul, pe de o parte, a constatării lipsei calității procesuale active a reclamantului H.E.F., iar pe de altă parte, a menținerii dispozitivului sentinței, care admițând acțiunea reclamantului a dispus rectificarea cărții funciare, în sensul de a fi radiat dreptul de proprietate al statului cu titlu de naționalizare cu restabilirea situației anterioare prin reintabularea foștilor proprietari. Au precizat că este cunoscut că o persoană lipsită de calitate procesuală activă (cum a stabilit curtea de apel pentru reclamantul H.) nu poate învesti instanța de judecată cu o acțiune, iar aceasta nu poate dispune reintabularea respectivului reclamant. Au mai făcut mențiunea că restul cotelor de proprietate au aparținut și au fost preluate de stat de la coproprietarul N.E.

și N.G., fiind situații de fapt și de drept total diferite. Același motiv se regăsește și în recursul declarat de pârâții I.A.L., I.P.V. și H.K. împotriva încheierii pronunțate de curtea de apel. Criticile comune regăsite în recursurile declarate de pârâții H.K., T.Z., N.V., C.E., M.E., G.I.L., S.C., I.A.L., I.P.V. și de A.L.P. din Cluj Napoca, str. Eroilor împotriva deciziei și încheierii, referitoare la greșita menținere de către instanța de apel a soluției tribunalului, în condițiile admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului H.E.F., sunt fondate. Astfel, există o contradicție strecurată în dispozitivul deciziei atacate, în condițiile în care, curtea de apel, admițând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului H.E.F., a menținut totodată și soluția pronunțată de prima instanță referitoare la rectificarea înscrierilor din C.F.

și C.F. individuală a dreptului de superficie, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la apartamente și intabularea dreptului de proprietate al foștilor proprietari, în cotele deținute anterior naționalizării, cu rangul dobandit prin înscrierile inițiale din C.F., precum și rectificarea înscrierilor din C.F. și C.F. individuală a dreptului de superficie, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la apartamentele din imobilul situat pe bd. Eroilor, și intabularea dreptului de proprietate al foștilor proprietari, în cotele deținute anterior naționalizării, cu rangul dobândit prin înscrierile inițiale din C.F. Prin urmare, s-a menținut de către curtea de apel măsura dispusă de tribunal de reintabulare a dreptului de proprietate inclusiv al părții pentru care se constatase că nu are calitate procesuală activă.

Or, una din condițiile pentru a fi parte în procesul civil sau pentru exercitarea acțiunii civile este, alături de capacitatea procesuală și existența interesului judiciar, calitatea procesuală care constă în identitatea între persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului. Deci, admiterea de către instanța de apel a excepției lipsei calității procesuale active, care este o exceptie de fond, absolută și peremptorie, ar fi trebuit să conducă la respingerea acțiunii formulată de reclamantul H.E.F. În raport de neconcordanța deciziei pronunțată în apel cu privire la menționata excepție, în vederea concilierii acesteia, se impune casarea hotărârii, urmând ca în rejudecarea cauzei sub aspectul calității procesuale active a reclamantului H., curtea să aibă în vedere și procedura de declarare a morții părinților respectivului reclamant.

Cu privire la acest aspect, se rețin ca fondate criticile din recursul reclamanților și intervenientei K.R.I. potrivit cărora trebuia suspendată judecata până la soluționarea acțiunii având ca obiect declararea judecătorească a morții autorilor reclamantului H.E.F.,reținându-se că esențial pentru cauza dedusă judecății este soluționarea respectivei cereri. Astfel, H.I. și soția (autorii reclamantului H.E.F.) ar fi putut să solicite, în nume propriu, restituirea cotei-părți de câte 1/4 parte din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul Eroilor, înscris în C.F. (potrivit extrasului de carte funciară aflat la dosar recurs). Prin urmare, în funcție de soluționarea cererii de declarare a morții autorilor săi depinde și individualizarea cotei de proprietate a reclamantului H. și, pe cale de consecință, stabilirea cotei - părți care trebuie radiată din titlul statului.

Nu pot fi primite însă motivele recursului reclamanților și intervenientei K. privitoare la anularea contractelor de vânzare – cumpărare și la acțiunea în rectificare a cărții funciare. Se reține astfel că reclamanții nu au formulat prin cererea introductivă de instanță un petit special prin care să solicite anularea contractelor de vânzare – cumpărare, încheiate de foștii chiriași în baza Legii nr. 112/1995. În lipsa unei hotărâri care să constate nulitatea respectivelor contracte de vânzare - cumpărare, titlul pârâților s-a consolidat, îndreptățindu-i pe aceștia la păstrarea posesiei asupra imobilelor achiziționate în baza Legii nr. 112/1995 și cu bună – credință. În aceste condiții, pârâții persoane fizice, cumpărători ai apartamentelor în temeiul Legii nr. 112/1995 justifică un titlu de proprietate, consolidat prin neatacarea contractelor de vânzare – cumpărare încheiate, titluri și drepturi ce pot fi astfel opuse oricărei persoane, inclusiv fostului proprietar.

Se reține totodată că aceasta corespunde nevoii de securitate și stabilitate a raporturilor juridice, imperativ ce se degajă și din jurisprudența C.E.D.O. Cât privește acțiunea în rectificare a cărții funciare, se constată ca fiind corecte reținerile instanțelor fondului referitoare la aceasta. Pentru aceste motive, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se vor admite recursurile declarate în cauză împotriva deciziei și încheierii pronunțate de curtea de apel, care se vor casa și se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, urmând a fi analizate sub formă de apărări și celelalte motive ale recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanții N.G.I. și H.E.F., de pârâții H.K.E., T.Z.F., C.E., I.A.L., I.P.V., N.V. (în prezent decedat, moștenitor N.I.), Consiliul Local al municipiului Cluj–Napoca și de intervenientele K.R.I. și A.L.P. din strada Eroilor, Cluj–Napoca împotriva deciziei nr. 174 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă și recursurile declarate de pârâții T.Z.F., M.E., S.C. (în prezent decedat, moștenitori L.C.Z. și L.C.G.), G.I.L., H.K.E., I.A.L. și I.P.V. împotriva încheierii din 5 februarie 2003 pronunțată de aceeași curte de apel. Casează decizia și încheierea și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2012.