ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 373/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 373/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

constată următoarele:

Tribunalul Cluj,

secția civilă, prin sentința nr. 419 din 13 noiembrie 2001 a admis în parte

acțiunea civilă formulată de reclamanții N.G. și H.E.F. împotriva pârâtului

Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, având ca obiect constatarea

nulității titlului statului și rectificare C.F.

A admis în parte

cererea de intervenție în interes propriu formulată de K.R.J. împotriva

pârâtului Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, cerere având același

obiect.

A admis cererea de

intervenție în interes propriu formulată de C.G. și C.E., precum și cererea de

intervenție formulată de N.V.

A constatat

nevalabilitatea titlului Statului Român cu privire la imobilele situate în

municipiul Cluj-Napoca.

A dispus rectificarea

înscrierilor din C.F. și C.F. individuală a dreptului de superficie Cluj, în

sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la

apartamente și intabularea dreptului de proprietate al foștilor proprietari, în

cotele deținute anterior naționalizării, cu rangul dobândit prin înscrierile

inițiale din C.F.

A dispus rectificarea

înscrierilor din C.F. și C.F. individuală a dreptului de superficie Cluj, în

sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român cu privire la

apartamente și intabularea dreptului de proprietate al foștilor proprietari, în

cotele deținute anterior naționalizării, cu rangul dobândit prin înscrierile

inițiale din C.F.

A respins atât

acțiunea principala a reclamanților N.G. și H.E.F., cât și cererea de

intervenție în interes propriu formulată de K.R.J. împotriva pârâților SC C.A.

SA Cluj-Napoca, prin lichidator AT P. SA, M.E., G.I.L., S.K., H.K.E., V.A.,

A.L.G. și A.I., S.A., P.E.E., S.R. și S.A., B.G. și B.V., D.E., C.C.M., T.V. și

T.A., T.Z.F., I.P.V. și I.A.L., precum și intervenienților C.G., C.E. și N.V.

L-a obligat pe

pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca să achite reclamanților

N.G. si H.E.F. suma de 3.000.000 lei, iar intervenientei K.R.J., suma de

5.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

I-a obligat pe

reclamanții N.G. si H.E.F. sa achite pârâților cheltuieli de judecată, după cum

urmează: pârâtei M.E. 2.000.000 lei, pârâtei G.I.L. 2.000.000 lei, pârâtului

S.K. 2.000.000 lei, pârâtei H.K.E. 5.500.000 lei, pârâților I.P.V. și I.A.L.

1.000.000 lei, intervenienților C.G. și C.E. 1.000.000 lei, iar

intervenientului N.V. 1.000.000 lei.

I-a obligat pe

reclamantul N.G. și pe intervenienta K.R.J. să achite pârâților cheltuieli de

judecată, după cum urmează: pârâtei M.E. 2.000.000 lei, pârâtei G.I.L.

2.000.000 lei, pârâtului S.K. 2.000.000 lei, pârâtei H.K.E. 5.500.000 lei,

pârâților I.P.V. și I.A.L. 1.000.000 lei, intervenienților C.G. și C.E.

1.000.000 lei, iar intervenientului N.V. 1.000.000 lei.

A respins excepția

lipsei calității procesuale active a reclamanților și a intervenientei K.R.J.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a constatat, din probele administrate în cauză, că

potrivit extrasului C.F. de la dosar, prin raportare la încheierile de

intabulare a dreptului de proprietate al Statului Român, imobilul situat în

Cluj Napoca, înscris în C.F., a aparținut în proprietate, anterior naționalizării,

numiților N.E., H.l., H.A. și N.G., în cote de 1/4 parte fiecare.

Din mențiunile

carnetului de muncă a reieșit că succesorul numitului N.E. este reclamantul

N.G., în calitate de fiu.

Totodată, așa cum a

rezultat din extrasele din registrul stării civile al municipiului Cluj Napoca,

reclamantul H.E.F. este fiul proprietarilor tabulari H.I. și K.H.

Potrivit extrasului

C.F. și al copiei C.F. din dosar, apartamentele din imobilul situat in Cluj

Napoca, înscrise în C.F., au aparținut in proprietate, anterior naționalizării,

reclamantului N.G., în cota de 7/48 parte înscris și numitei R.E., văduva lui

R.I., în cota de 41/48 parte.

Conform actelor de

stare civilă aflate în copie la dosar, succesoarea proprietarei tabulare R.E.

este intervenienta K.R.J., în calitate de nepoată de fiu.

Cercetând Anexa la

Decretul nr. 92/1950, invocată de pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj

Napoca ca temei al preluării imobilului de către stat, tribunalul a constatat

că rezultă, pe de o parte, că în respectiva anexă figurează doar unul din cei

patru poprietari tabulari, anume N.E. și nici acesta cu privire la imobilul în

litigiu, ci cu privire la un imobil situat pe str. Moților.

Verificând lista

anexa la decret, instanța de fond a mai constatat că numita R.E., titulara

cotei de 41/48 parte din imobilul situat pe str. Molotov figurează menționată

în anexă.

În condițiile în care

art. 11 din Constituția din 1948, în vigoare la data adoptării Decretului nr.

92/1950, prevedea ca pot deveni proprietate de stat mijloacele de productie,

băncile si societățile de asigurare, s-a reținut că apar ca fiind

constituționale doar preluările imobilelor care se încadreaza în categoriile

sus-menționate, anume doar cele prevăzute la art. I pct. 3 din decret,

categorie în care nu se încadrează imobilele în litigiu.

S-a reținut, în

concluzie, că imobilele în cauză, nefiind preluate de stat în temeiul unor

dispoziții legale concordante cu Constituția în vigoare, apar ca fiind preluate

de Statul Român fără titlu valabil, soluție consacrată legislativ prin

dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea

publică si regimul juridic al acesteia.

Mai mult, în ceea

ce-i privește pe proprietarii tabulari H.I., K.I. și reclamantul N.G. (care,

născut in 1919, nu era minor la data aplicării decretului, astfel că nu pot fi

incidente dispozițiile art. V din Decretul nr. 92/1950), nefiind cuprinși în

anexa la decret si având în vedere caracterul in personam al actului de

naționalizare, trecerea în proprietatea statului a cotelor de proprietate a

acestora s-a făcut fără titlu, raportat la dispozițiile art. I alin. (4) din

decret.

În ceea ce-l privește

pe numitul N.E., singurul care figurează în anexa la decret, aplicarea corectă

a acestuia față de el a fost cercetată în raport cu dispozițiile art. II,

potrivit cărora nu intră în prevederile decretului și nu se naționalizează

imobilele proprietatea muncitorilor, funcționarilor, micilor meseriași,

intelectualilor profesioniști si pensionarilor.

Or, reținând statutul

socio-profesional, în considerarea căruia trebuia aplicat decretul, al

numitului N.E., care avea profesia de medic, tribunalul a constatat că nici

acesta nu se încadra în sfera de aplicare a actului normativ, fiind persoană

exceptată de la aplicarea acestuia, aspect care se constituie într-un motiv

suplimentar de nevalabilitate a actului de preluare.

Reținând aceste

considerente, tribunalul a apreciat atât acțiunea reclamanților cât și cererea

de intervenție în interes propriu formulată de K.R.J. ca fondate în parte,

urmând ca, în temeiul art. 480 C. civ. și art. 6 din Legea nr. 213/1998, să

constate nevalabilitatea titlului Statului Român cu privire la imobilul situat

în municipiul Cluj-Napoca, bd. Eroilor și respectiv apartamentele din imobilul

situat în bd. Eroilor.

Ulterior preluării

lui de către stat, imobilul din Cluj-Napoca, înscris inițial în C.F., a fost

dezmembrat, iar casa cu 17 apartamente a fost transcrisă în C.F. și C.F.

individuală a dreptului de superficie.

Tribunalul a

constatat că parte din cele 17 apartamente au fost vândute chiriașilor, în

temeiul Legii nr. 112/1995, care și-au intabulat în cărți funciare individuale

dreptul de proprietate astfel dobândit, aceeași situație apărând și în cazul

imobilului din bd. Eroilor.

Cu toate că nici

reclamanții, nici intervenienta K.R.J. nu au formulat petit cu privire la

constatarea nulității contractelor de vânzare - cumpărare încheiate între

pârâtul Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, prin SC C.A. SA și

chiriași, prin invocarea relei credințe, tribunalul a constatat că s-a pus în

discuție implicit nevalabilitatea contractelor ca temei al cererii lor de

rectificare a înscrierilor din C.F.

Cercetând acest

aspect, prima instanță a retinut că susținerile reclamanților cu privire la

reaua credință a contractanților nu are nicio acoperire sub aspect probator.

Simplul fapt al

cumpărării de către chiriași a apartamentelor cu privire la care dețineau

contracte de închiriere valabile, cu toate că știau că imobilul fusese

naționalizat, în condițiile în care nu exista pe rolul instanțelor

judecătorești un proces de revendicare și nici nu fuseseră notificați cu

privire la o eventuala ințentie în acest sens a foștilor proprietari, s-a

considerat de către tribunal că nu poate echivala cu reaua credință.

Având în vedere că o

lege în vigoare, anume Legea nr. 112/1995 care, nota bene, avea ca sferă de

reglementare exclusiv imobile cu destinația de locuință naționalizate, le

conferea chiriașilor dreptul de a cumpăra respectivele apartamente,

exercitarea, în limite legale si cu îndeplinirea cerințelor impuse de lege, a

acestui drept nu poate apărea ca abuzivă, de natură a induce, de plano, o

prezumție de rea credință.

În ceea ce privește

cererea de rectificare a înscrierilor de carte funciară, tribunalul a constatat

că respectiva acțiune este reglementată de dispozițiile art. 36 și art. 37 din

Legea nr. 7/1996 a cadastrului si publicității imobiliare, care stipulează

cazurile în care se poate dispune rectificarea cărții funciare, punctul 1,

incident în speță, vizând ipoteza nevalabilității actului în temeiul căruia s-a

efectuat înscrierea, respectiv nevalabilității titlului Statului Român.

Art. 38 din aceeași

lege prevede că acțiunea în rectificare întemeiată pe prevederile art. 36 pct.

1-4 își produce efectele și față de terții subdobânditori de bună credință,

care au dobândit bunul cu titlu oneros, în termen de 3 ani de la data

înregistrării cererii pentru înscrierea a cărei rectificare se cere, în speță

dreptul a cărui rectificare se cere, întemeiat pe dispozițiile art. 36 pct. 1

din lege, fiind dreptul de proprietate al Statului Român.

Ca atare, termenul de

prescripție a cererii de radiere a dreptului de proprietate al terților

subdobânditori cu titlu oneros, de bună credință, consecutiv constatării

nevalabilității titlului statului, începe să curgă de la data de 5 octombrie

1959 pentru imobilul din bd. Eroilor și 7 septembrie 1957 pentru al doilea

imobil din bd. Eroilor.

Dacă cel puțin până

în 1990, foștii proprietari nu aveau, practic, posibilitatea de a solicita

instanței cenzurarea actului de preluare de către stat, cu consecința

restabilirii situației anterioare de C.F., nimic nu jusitifică pasivitatea

reclamanților și intervenientei K.R.J. timp de 10 ani.

În consecință,

tribunalul a reținut că, raportat la dispozițiile art. 38 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 7/1996, a operat prescripția dreptului de a cere restabilirea

situației anterioare de C.F. în raport cu terții subdobânditori, cumpărători în

temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv pârâții M.E., G.I.L., S.K., H.K.E.,

T.Z.F., V.A., I.P.V., I.A.L., C.G., C.E., A.L.G., A.I., P.E.E., S.R., S.A.,

S.B., B.G., B.V. și D.E.

Prin urmare, prima

instanță a retinut că, în privința apartamentelor cumpărate de mai sus

menționații, repunerea reclamanților si a intervenientei K.R.J. în situația

anterioară, consecutiv constatării nevalabilității titlului statului, nu se

poate realiza în natură, urmând a-și valorifica dreptul la măsuri reparatorii

în condițiile Legii nr. 10/2001.

În privința

apartamentului din bd. Eroilor, aflat în proprietatea pârâtei C.C.M.,

tribunalul a constatat că acesta nu a făcut obiectul naționalizării, asa cum de

altfel au arătat si reclamanții, prin reprezentantul lor, când au precizat că

nu-și mai susțin acțiunea față de aceasta.

În condițiile în care

reclamanții și intervenienta K.R.J. nu au declarat personal că renunță la

judecata față de aceasta, tribunalul a respins atât acțiunea principală cât și

cererea de intervenție față de pârâta C.C.M.

Într-o situație

aparte s-a constatat de către tribunal că se găsește intervenientul N.V.,

cumpărătorul apartamentului din bd. Eroilor, care nu și-a intabulat în C.F.

dreptul de proprietate.

În condițiile în care

nu s-a putut reține reaua credință a acestuia la încheierea contractului de

vânzare - cumpărare si niciun alt motiv de nevalabilitate a acestuia,

rectificarea de C.F. și în privința acestui intervenient ar echivala cu

nerespectarea unui contract valabil încheiat, în exercitarea unui drept

conferit de lege si cu imposibilitatea ulterioară de a-și face opozabil dreptul

de proprietate valabil dobândit, prin înscriere în C.F., lipsind de conținut

dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 174

din 18 decembrie 2002, Curtea de Apel Cluj, secția civilă a admis excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului H.E.F., ridicată de pârâți

și a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului N.G.I.

și a intervenientei K.R.J., invocată de aceeași pârâți.

A admis apelul

declarat de pârâții B.G. și B.V., A.L.G. și A.I., S.A. și S.A., S.A., P.E.E. și

D.E. împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul

că a respins acțiunea formulată de reclamantul H.E.F. împotriva pârâților

pentru lipsa calității procesuale active.

Au fost obligați

reclamanții și intervenienta, în solidar, la plata unor cheltuieli de judecată,

în primă instanță.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamantul N.G.I. și de intervenienta K.R.J.

împotriva aceleiași sentințe.

A fost respins, ca

nefondat, și apelul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj

Napoca.

A fost respinsă

cererea de intervenție accesorie formulată de A.P.L. din Cluj Napoca, b-dul

Eroilor, în interesul Primăriei municipiului Cluj Napoca (Consiliul local al

municipiului Cluj Napoca).

A fost respins, ca

inadmisibil, apelul declarat de reclamantul H.E.F. împotriva aceleiași

sentințe.

Au fost obligați

reclamanții și intervenienta K.R.J. la cheltuieli de judecată în apel către

pârâți.

Instanța de apel a reținut,

în privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și

intervenientei, că H.E.F. este fiul lui I. și al H., care ar fi putut să

solicite, în nume propriu, restituirea cotei-părți de câte 1/4 parte din

imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul Eroilor, înscris în C.F. S-a constatat

însă că respectivul reclamant nu a făcut dovada că părinții săi trăiesc și nici

că aceștia ar fi decedat. Din cererea de declarare judecătorească a morții

părinților săi H.G. și H.I., născută K., formulată de reclamant și înregistrată

la Tribunalul Bistrița Năsăud la 5 noiembrie 2002 a rezultat că cei doi

coproprietari tabulari nu au clarificată în prezent starea civilă, astfel

încât, în această situație, H.E.F. nu a dovedit că are calitate procesuală activă.

În ceea ce-l privește

pe N.G.I., curtea de apel a constatat că acesta are legitimare procesuală să

solicite restituirea cotei de 2/4 părți din imobilul situat în b-dul Eroilor și

cotei de 7/48 părți din cel situat în b-dul Eroilor, în calitate de moștenitor

al reclamantului N.G., decedat la 5 august 2002, care la rândul său a fost fiul

lui N.E. și N.S., ambii decedați.

S-a constatat

totodată că și intervenienta K.R.J. are legitimare procesuală să solicite

restituirea cotei 41/48 părți din imobilul situat în Cluj Napoca, b-dul

Eroilor.

S-a reținut, de

asemenea, că prima instanță a constatat în mod corect că imobilele au fost

preluate de stat cu nerespectarea dispozițiilor art. 11 din Constituția

României din anul 1948 și ale Decretului nr. 92/1950.

Faptul că în

Borderoul general al recenzorului din 1 ianuarie 1948, la apartamentul din

imobilul situat în Cluj Napoca, str. Molotov (în prezent b-dul Eroilor) a

figurat în calitate de chiriaș N., cu privire la o încăpere, nu este de natură

să restrângă sau să anihileze dreptul de proprietate al proprietarilor tabulari

care erau exceptați de la naționalizare.

Referitor la

apartamentele aflate în imobilul din b-dul Eroilor și apartamentele din al

doilea imobil din b-dul Eroilor, s-a reținut că în mod corect tribunalul a

constatat că acestea au fost legal cumpărate de către foștii chiriași, pârâții

din dosar.

Chiar reclamanții și

intervenienta au recunoscut în motivele de apel că nu au solicitat prin acțiune

să se constate nulitatea contractelor de vânzare – cumpărare ci rectificarea de

carte funciară.

Și cu privire la

acest aspect s-a reținut că prima instanță a pronunțat o soluție legală și

temeinică, în raport de prevederile art. 38 din Legea nr. 7/1996, potrivit

cărora acțiunea în rectificare întemeiată pe prevederile art. 36 pct. 1-4 din

lege își va produce efectele față de terțele persoane care și-au înscris vreun

drept real, dobândit cu bună credință și prin act juridic oneros.

În mod just,

tribunalul a reținut că acțiunea în rectificare de carte funciară s-a prescris,

în cauză nefăcându-se dovada că ar fi operat întreruperea sau suspendarea

cursului prescripției.

S-a reținut totodată

că reclamanții nu au introdus o acțiune clasică în revendicare imobiliară,

pentru ca admisibilitatea ei să fie condiționată de formularea ei de către toți

coproprietarii tabulari și că prin dispozitivul sentinței apelate s-a constatat

nevalabilitatea titlului statului cu privire la imobilele în litigiu și

rectificarea de carte funciară.

Curtea de Apel Cluj,

secția civilă, prin încheierea din 5 februarie 2003 a respins ca nefondate

cererile de lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului

deciziei civile nr. 174/2002, formulate de pârâții T.Z., M.E., G.I., S.K.,

I.P.V., I.A.L., H.K.E., A.G., A.I., S.A., P.E.E., S.B., S.C., B.G., B.V. și

D.E.

S-a reținut că

întrucât acțiunea reclamantului H.E.F. a fost respinsă pe baza excepției lipsei

calității procesuale active a acestuia și nu pe fond, este adevărat că

respectiva parte poate intenta o nouă acțiune împotriva pârâților, în momentul

în care își va dobândi calitatea procesuală activă, fără a i se putea opune

excepția autorității de lucru judecat. Instanța de apel a constatat că acest drept

nu poate fi luat reclamantului, pe considerentul că pârâții doresc a fi la

adăpost cu privire la un eventual proces.

Referitor la radierea

dreptului de proprietate al Statului Român și intabularea dreptului de

proprietate al foștilor proprietari, în cotele deținute anterior

naționalizării, dispuse de prima instanță, curtea de apel a constatat că nu

sunt de natură să producă niciun fel de confuzii. În apel nu s-a modificat

sentința cu privire la rectificarea înscrierilor din C.F. colectivă și C.F.

individuală, constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia privitor la

aceste aspecte.

Împotriva deciziei

pronunțate în apel și împotriva încheierii s-au declarat recursuri de către

reclamanți, o parte dintre pârâții persoane fizice și Consiliul local al municipiului

Cluj Napoca și intervenientele K.R.I. și A.P. strada Eroilor, Cluj–Napoca.

Prin motivele de

recurs, reclamanții N.G.I. și H.E.F. și intervenienta K.R.I. au solicitat

admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei atacate și, în rejudecare,

admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru critica de nelegalitate

prevăzută de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Au arătat că instanța

de apel în mod eronat a reținut lipsa calității procesuale active a

reclamantului H., întrucât din actele de stare civilă reiese fără posibilitate

de tăgadă că acesta este succesibil după proprietarii de C.F., în calitate de

fiu și au invocat în susținere prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 referitoare la moștenitorul acceptant.

Au precizat că nu au

putut depune actele de deces ale părinților respectivului reclamant, dar din

înscrisurile dosarului ar rezulta că aceștia, deportați în 1944, ar avea în

prezent cel puțin 100 ani în raport de data nașterii reclamantului, ținându-se

seama de faptul că nu se puteau căsători mai înainte de a împlini vârsta de 24

de ani.

Au făcut cunoscut că

au solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., motivat de faptul că au promovat acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj

sub nr. 9667/2002, cerere care le-a fost respinsă.

Nu s-a luat în

considerare că încheierea de suspendare a fost atacată cu apel și nici

existența acțiunii reclamantului H. pentru declararea morții prezumate a

părinților săi.

Au menționat că în

mod eronat le-a fost respinsă cererea prin care au mai chemat în judecată

Primăria municipiului Cluj Napoca, în locul Consiliului local, întrucât aceasta

nu reprezenta o nouă parte care nu putea a mai fi introdusă în apel, respectiva

cerere vizând în fapt o precizare sau o rectificare de eroare materială privind

denumirea unei părți și nu o cerere de chemare în judecată a unor alte

persoane.

Au arătat că instanța

a procedat greșit și în ceea ce privește respingerea acțiunii privind

constatarea nulității contractelor de vânzare – cumpărare încheiate de

chiriași.

Astfel, au solicitat

rectificarea unei înscrieri în C.F. din anii naționalizării, în condițiile în

care potrivit art. 34 și următoarele din Decretul–lege nr. 115/1938 se putea

face respectiva rectificare numai dacă titlul de drept real înscris a fost

nevalabil, or, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a însuși

decretului de naționalizare.

Prin urmare, au

considerat că sunt nule de drept toate actele juridice încheiate de Statul

Român, în baza unei dispoziții legale neconstituționale neputându-se dobândi

drepturi reale nici chiar de dobânditorii de bună credință.

Au arătat totodată că

și buna credință reținută în favoarea chiriașilor cumpărători este eronată,

întrucât era de notorietate că foștii proprietari, în număr mare, doresc

redobândirea dreptului lor de proprietate.

Au criticat

hotărârile fondului și sub aspectul greșitei rețineri a prescripției acțiunii

în rectificare C.F., considerând că termenul de prescripție începe să curgă de

la data pronunțării de către Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție a

deciziei nr. 1 din 28 septembrie 1998, care a deschis calea exercitării acestor

acțiuni.

Totodată instanța de

fond a refuzat restituirea unor apartamente nevândute, iar curtea de apel nu a

clarificat situația respectivelor apartamente, care în realitate au fost

partajate dar ulterior înscrise în C.F.

În ceea ce privește

apartamentele vândute, au solicitat constatarea nulității absolute, aceeași

cerere vizând și apartamentele din imobilul situat în b-dul Eroilor.

La data de 23 aprilie

2002, reclamanții și intervenienta și-au completat motivele de recurs în sensul

că au precizat că imobilul din Cluj, str. Molotov, în prezent b-dul Eroilor, nu

a fost naționalizat nefiind trecut ca atare în Anexa la Decretul nr. 92/1950,

ci ca str. Moților, potrivit poziției și au invocat în susținere prevederile

H.G. nr. 11/1997.

Au arătat că

recurentul N.G. și tatăl său erau persoane scutite, în conformitate cu art. II

din Decretul nr. 92/1950, de la naționalizare, fiind medici, potrivit

carnetelor de muncă depuse la dosar.

În ceea ce-l privește

pe recurentul coproprietar H. acesta nu figurează în anexa la decretul de

naționalizare, ceea ce conduce la concluzia că respectiva cotă de proprietate a

acestuia a fost preluată doar faptic.

Au sesizat totodată

și o serie de alte neconcordanțe și lacune legate de naționalizarea imobilului

din b-dul Eroilor (în prezent), fostă str. Molotov, deși acesta figura ca fiind

naționalizat de la adresa str. Moților.

A.L.P. din Cluj

Napoca, str. Eroilor a solicitat, prin motivele recursului declarat împotriva

deciziei pronunțate în apel, modificarea acesteia în sensul respingerii

acțiunii reclamantului H.E.F.

A arătat că deși

dispozitivul deciziei a reținut lipsa calității procesuale active a

respectivului reclamant, sentința nu a fost modificată în ceea ce privește

rectificarea înscrierilor în C.F. colectivă și C.F. individuală, în sensul

radierii dreptului de proprietate al statului și a reintabulării dreptului de

proprietate al foștilor proprietari H.I. și soția K.I., în cotele deținute

anterior naționalizării.

Același motiv se

regăsește și în recursul declarat de pârâții H.K., T.Z., I.A., N.V. și C.E.

împotriva deciziei pronunțate în apel.

Consiliul local al

municipiului Cluj Napoca, prin motivele recursului declarat împotriva deciziei,

a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate, în

sensul admiterii apelului pârâtului consiliu și rejudecând fondul, să se

respingă acțiunea reclamanților.

A arătat că în mod cu

totul nejustificat instanța de apel a constatat că imobilele situate

administrativ în Cluj Napoca, b-dul Eroilor au trecut în proprietatea statului

în mod nelegal, în condițiile în care acestea s-au naționalizat cu titlu în

baza Decretului nr. 92/1950.

În ceea ce privește

motivarea instanței de apel referitoare la preluarea imobilelor cu

nerespectarea dispozițiilor art. 11 din Constituția României din 1948 și ale

Decretului nr. 92/1950, pârâtul a considerat că în acord cu reținerile

Hotărârii nr. 1/1995 a Secțiilor Unite ale Curții Supreme de Justiție, decretul

de naționalizare și anexele sale nu pot fi considerate ca neconstituționale.

Invocând prevederile

H.G. nr. 20/1996 și nr. 11/1997, pârâtul a arătat că și în situația în care

foștii proprietari tabulari, antecesorii reclamanților și intervenientei au

fost intelectuali (categorie exceptată de la naționalizare în temeiul art. II

din Decretul nr. 92/1950), numărul imobilelor deținute în proprietate în

centrul orașului, evident pentru exploatarea acestora prin închiriere, îi incadra

în prevederile art. 1 pct. 2 din decret.

A concluzionat că

trecerea imobilelor în proprietatea statului s-a realizat în conformitate cu

prevederile Decretului nr. 92/1950, statul dobândind legal, cu titlu,

respectivele imobile în patrimoniul său și intabulându-și dreptul de

proprietate în cartea funciară.

A arătat că în mod

corect a fost admisă de către instanța de apel excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului H., însă în ceea ce privește legitimarea

procesuală a celuilalt reclamant N. precum și a interveninentei K.R.J., curtea

a pronunțat o soluție greșită, întrucât pe baza copiei după cartea de muncă

depusă la dosarul cauzei nu se putea stabili cu certitudine calitatea de

moștenitor, fiind absolut necesare acte de stare civilă și certificat de

moștenitor.

Prin motivele

recursului declarat împotriva încheierii pronunțată de curtea de apel la 5

februarie 2003, pârâții T.Z., M.E., G.I.L. și S.C. au arătat că nu a fost

lămurit aspectul, pe de o parte, a constatării lipsei calității procesuale

active a reclamantului H.E.F., iar pe de altă parte, a menținerii

dispozitivului sentinței, care admițând acțiunea reclamantului a dispus

rectificarea cărții funciare, în sensul de a fi radiat dreptul de proprietate

al statului cu titlu de naționalizare cu restabilirea situației anterioare prin

reintabularea foștilor proprietari.

Au precizat că este

cunoscut că o persoană lipsită de calitate procesuală activă (cum a stabilit

curtea de apel pentru reclamantul H.) nu poate învesti instanța de judecată cu

o acțiune, iar aceasta nu poate dispune reintabularea respectivului reclamant.

Au mai făcut

mențiunea că restul cotelor de proprietate au aparținut și au fost preluate de

stat de la coproprietarul N.E. și N.G., fiind situații de fapt și de drept

total diferite.

Același motiv se

regăsește și în recursul declarat de pârâții I.A.L., I.P.V. și H.K. împotriva

încheierii pronunțate de curtea de apel.

Criticile comune

regăsite în recursurile declarate de pârâții H.K., T.Z., N.V., C.E., M.E.,

G.I.L., S.C., I.A.L., I.P.V. și de A.L.P. din Cluj Napoca, str. Eroilor

împotriva deciziei și încheierii, referitoare la greșita menținere de către

instanța de apel a soluției tribunalului, în condițiile admiterii excepției

lipsei calității procesuale active a reclamantului H.E.F., sunt fondate.

Astfel, există o

contradicție strecurată în dispozitivul deciziei atacate, în condițiile în

care, curtea de apel, admițând excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului H.E.F., a menținut totodată și soluția pronunțată de prima

instanță referitoare la rectificarea înscrierilor din C.F. și C.F. individuală

a dreptului de superficie, în sensul radierii dreptului de proprietate al

Statului Român cu privire la apartamente și intabularea dreptului de

proprietate al foștilor proprietari, în cotele deținute anterior

naționalizării, cu rangul dobandit prin înscrierile inițiale din C.F., precum

și rectificarea înscrierilor din C.F. și C.F. individuală a dreptului de

superficie, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român cu

privire la apartamentele din imobilul situat pe bd. Eroilor, și intabularea

dreptului de proprietate al foștilor proprietari, în cotele deținute anterior

naționalizării, cu rangul dobândit prin înscrierile inițiale din C.F.

Prin urmare, s-a menținut

de către curtea de apel măsura dispusă de tribunal de reintabulare a dreptului

de proprietate inclusiv al părții pentru care se constatase că nu are calitate

procesuală activă.

Or, una din

condițiile pentru a fi parte în procesul civil sau pentru exercitarea acțiunii

civile este, alături de capacitatea procesuală și existența interesului

judiciar, calitatea procesuală care constă în identitatea între persoana

reclamantului și cel care este titular al dreptului.

Deci, admiterea de

către instanța de apel a excepției lipsei calității procesuale active, care

este o exceptie de fond, absolută și peremptorie, ar fi trebuit să conducă la

respingerea acțiunii formulată de reclamantul H.E.F.

În raport de

neconcordanța deciziei pronunțată în apel cu privire la menționata excepție, în

vederea concilierii acesteia, se impune casarea hotărârii, urmând ca în

rejudecarea cauzei sub aspectul calității procesuale active a reclamantului H.,

curtea să aibă în vedere și procedura de declarare a morții părinților respectivului

reclamant.

Cu privire la acest

aspect, se rețin ca fondate criticile din recursul reclamanților și

intervenientei K.R.I. potrivit cărora trebuia suspendată judecata până la

soluționarea acțiunii având ca obiect declararea judecătorească a morții autorilor

reclamantului H.E.F.,reținându-se că esențial pentru cauza dedusă judecății

este soluționarea respectivei cereri.

Astfel, H.I. și soția

(autorii reclamantului H.E.F.) ar fi putut să solicite, în nume propriu,

restituirea cotei-părți de câte 1/4 parte din imobilul situat în Cluj Napoca,

b-dul Eroilor, înscris în C.F. (potrivit extrasului de carte funciară aflat la

dosar recurs).

Prin urmare, în

funcție de soluționarea cererii de declarare a morții autorilor săi depinde și

individualizarea cotei de proprietate a reclamantului H. și, pe cale de

consecință, stabilirea cotei - părți care trebuie radiată din titlul statului.

Nu pot fi primite

însă motivele recursului reclamanților și intervenientei K. privitoare la

anularea contractelor de vânzare – cumpărare și la acțiunea în rectificare a

cărții funciare.

Se reține astfel că

reclamanții nu au formulat prin cererea introductivă de instanță un petit

special prin care să solicite anularea contractelor de vânzare – cumpărare,

încheiate de foștii chiriași în baza Legii nr. 112/1995.

În lipsa unei

hotărâri care să constate nulitatea respectivelor contracte de vânzare -

cumpărare, titlul pârâților s-a consolidat, îndreptățindu-i pe aceștia la

păstrarea posesiei asupra imobilelor achiziționate în baza Legii nr. 112/1995

și cu bună – credință.

În aceste condiții,

pârâții persoane fizice, cumpărători ai apartamentelor în temeiul Legii nr.

112/1995 justifică un titlu de proprietate, consolidat prin neatacarea

contractelor de vânzare – cumpărare încheiate, titluri și drepturi ce pot fi

astfel opuse oricărei persoane, inclusiv fostului proprietar.

Se reține totodată că

aceasta corespunde nevoii de securitate și stabilitate a raporturilor juridice,

imperativ ce se degajă și din jurisprudența C.E.D.O.

Cât privește acțiunea

în rectificare a cărții funciare, se constată ca fiind corecte reținerile

instanțelor fondului referitoare la aceasta.

Pentru aceste motive,

în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., se vor admite

recursurile declarate în cauză împotriva deciziei și încheierii pronunțate de

curtea de apel, care se vor casa și se va trimite cauza, spre rejudecare, la

aceeași instanță de apel, urmând a fi analizate sub formă de apărări și

celelalte motive ale recursurilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanții N.G.I. și H.E.F., de pârâții H.K.E., T.Z.F., C.E.,

I.A.L., I.P.V., N.V. (în prezent decedat, moștenitor N.I.), Consiliul Local al

municipiului Cluj–Napoca și de intervenientele K.R.I. și A.L.P. din strada

Eroilor, Cluj–Napoca împotriva deciziei nr. 174 din 18 decembrie 2002 a Curții

de Apel Cluj, secția civilă și recursurile declarate de pârâții T.Z.F., M.E.,

S.C. (în prezent decedat, moștenitori L.C.Z. și L.C.G.), G.I.L., H.K.E., I.A.L.

și I.P.V. împotriva încheierii din 5 februarie 2003 pronunțată de aceeași curte

de apel.

Casează decizia și

încheierea și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2012.