ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.05.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2633/2010

HOTĂRÂRE
19.05.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2633/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 413 din 26

noiembrie 2009, a declinat competența materială de soluționare a acțiunii

formulate de reclamantul T.M.A., în contradictoriu cu pârâtele C.A.S. Timiș și

C.N.A.S., în favoarea J. Timișoara reținând, în esență, că obiectul dedus

judecății este o acțiune în pretenții, constând în solicitarea obligării

pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 12548,10 euro sau echivalentul în lei

la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului

prin neplata contravalorii serviciilor medicale de care a beneficiar în

străinătate, la Spitalul General al Orașului Viena și, prin urmare, în speță,

nu sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, pe care acesta și-a întemeiat acțiunea.

Împotriva sentinței instanței de

fond a declarat recurs reclamantul, invocând motivul de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ.

Recurentul a susținut că intimatele

au calitate procesuală pasivă în cauză, în contextul dispozițiilor art. 236 din

Legea nr. 95/2006, modificată prin Legea nr. 264/2007 și întrucât cererea sa

privind rambursarea cheltuielilor ocazionate de serviciile medicale acordate în

străinătate nu a fost soluționată în termenul prevăzut de art. 8 alin. (7) din

Normele metodologice aprobate prin Ordinul C.N.A.S. nr. 729/2009, în cauză

devin incident prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care-l

îndreptățesc să sesizeze instanța de contencios administrativ.

Recursul este fondat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 236

alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: „Persoanele

asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, aflate pe

teritoriul statelor cu care România a încheiat documente internaționale cu

prevederi în domeniul sănătății, beneficiază de servicii medicale pe teritoriul

acestor state, în condițiile prevăzute de respectivele documente

internaționale”, iar „Rambursarea cheltuielilor ocazionate de acordarea

serviciilor medicale în baza documentelor internaționale cu prevederi în domeniul

sănătății la care România estre parte, este efectuată de casele de asigurări de

sănătate prin intermediul C.N.A.S.”.

De asemenea, în conformitate cu

prevederile art. 8 alin. (1) și (2) din Normele metodologice aprobate prin

Ordinul C.N.A.S. nr. 729/2009: în condițiile în care un asigurat al sistemului

medical din România beneficiază de asistență medicală într-un stat membru UE,

la solicitarea acestuia, C.A.S. rambursează contravaloarea serviciilor medicale

respective în condițiile legii.

Pe de altă parte, potrivit art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege

sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral,

nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorității publice

emitente sau dacă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de art. 7 alin.

(4) poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a

solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și

eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței

de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al

său, recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul

nejustificat de soluționare a cererii”.

Având în vedere dispozițiile legale

mai sus menționate și în raport de obiectul cererii formulate de reclamant,

Curtea constată că aparține instanței de contencios administrativ, respectiv

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal,

competența de soluționare a pricinii, soluția de declinare în favoarea secției

civile a aceleiași curți de apel fiind greșită.

Pe cale de consecință, Înalta Curte,

în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., va admite recursul

declarat în cauză, va casa sentința atacată și va trimite cauza, la aceiași

instanță, pentru continuare judecății.

Admite recursul declarat de T.M.A. împotriva

sentinței civile nr. 413 din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, la aceiași instanță, pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84797)
i Timișoara - Secția civilă. În motivarea soluției pronunțate, instanța a indicat că obiectul dedus judecății este o acțiune în pretenții, ce nu se încadrează la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sit
ÎCCJ 2011-02-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1043/2011
solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale a actelor administrative fiscale atacate, respectiv a deciziei nr. 2.528/258 din 18 noiembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Timiș și a deciziei de impunere nr. 594
ÎCCJ 2013-03-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3320/2013
măsurilor menționate, având posibilitatea de a uza de căile de atac prevăzute de lege împotriva eventualelor decizii de impunere ulterioare. Împotriva Sentinței civile nr. 603 din data de 20 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timiș
ÎCCJ 2010-09-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3833/2011
, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamanta D.O.T., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., ca inadmisibilă. 5. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării co
ÎCCJ 2010-06-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3411/2010
la IML Timișoara. Expertiza nu a putut fi însă efectuată întrucât reclamantul C.A., prezenta în ședința publică de la 14 decembrie 2009 la Curtea de Apel Oradea, a declarat că nu se va deplasa în această localitate pentru efectuarea lucrări
Sursă