ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 757/2011

Asupra cererii de revizuire constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 975 din 10 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj și a modificat sentința civilă nr. 3134 din 16 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, în sensul că a respins cererea de recalculare a drepturilor de pensie formulată de reclamanta G.M. Prin cererea înregistrată la data de 15 februarie 2010, reclamanta G.M. a cerut revizuirea deciziei mai sus arătată, susținând că este contradictorie cu alte hotărâri judecătorești pronunțate de aceeași instanță în pricini similare, asupra unor cereri de chemare în judecată având aceeași cauză juridică, invocând incidența dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Reclamanta susține, totodată, că în mod eronat, prin decizia nr. 30 din 16 noiembrie 2009, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au respins sesizarea pentru recurs în interesul legii formulată de Curtea de Apel Craiova, dată după care completele de judecată nr. 3, nr. 5, nr. 6 și, parțial, nr. 7 și-au schimbat jurisprudența. Prin decizia civilă nr. 2228 din 24 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport de prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând cererea de revizuire dedusă judecății, Înalta Curte constată că nu poate fi primită pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Rațiunea reglementării prevăzută de dispoziția legală menționată o constituie necesitatea de a se înlătura o a doua hotărâre judecătorească pronunțată cu încălcarea autorității de lucrul judecat a unei alte hotărâri pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Calea extraordinară de atac a revizuirii nu deschisă părților litigante pentru a solicita, în funcție de interes, reformarea unei hotărâri judecătorești irevocabile care le este opozabilă, prin înfrângerea principiului puterii lucrului judecat, argumentat de faptul că alte instanțe judecătorești ar fi soluționat diferit procese similare, existând o jurisprudență neunitară relativă la problematica de drept dezlegată prin hotărârea atacată cu revizuire. Aceasta, întrucât un asemenea argument – practica judiciară neunitară - nu constituie un motiv de revizuire în accepțiunea dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ci, reprezintă o cauză ce ar permite fiecăreia dintre părțile litigante să reia la infinit șirul judecăților, împiedicând, astfel, finalizarea unui proces, ceea ce nu este de admis.

În cauza dedusă judecății, se constată că hotărârile judecătorești indicate de revizuentă ca fiind potrivnice cu hotărârea a cărei revizuire se cere: deciziile nr. 9907 din 13 noiembrie 2008, nr. 10444 din 4 decembrie 2008, nr. 3916 din 15 iunie 2009, precum și hotărârile indicate în tabelele anexate cererii au fost pronunțate de Curtea de Apel Craiova în alte procese ce s-au derulat între Casa Județeană de Pensii Dolj și terțe persoane și nu în aceeași pricină. Din punctul de vedere al admisibilității căii de atac extraordinare deduse judecății, nu poate fi primit nici argumentul dezvoltat de revizuentă, relativ la identitatea de cauză juridică a cererii sale și a cererilor soluționate prin hotărârile judecătorești contradictorii, cât timp aceste hotărâri judecătorești nu au fost pronunțate în aceeași pricină și între aceleași persoane, cu aceeași calitate, cerințe impuse de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept arătate, Înalta Curte urmează a constata că solicitarea de revizuire a deciziei nr. 975 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova formulată de reclamantă nu este admisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de G.M. împotriva deciziei nr. 975 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.