ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6682/2010

Asupra cauzei de fața, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2455/1 aprilie

2010 a Curții de Apel Craiova a fost

declinată

competența soluționării cererii de revizuire formulată de Z.V. împotriva deciziei

nr. 643 din 29 ianuarie 2010 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimata

Casa județeană de pensii Dolj.

În justificarea soluției de declinare

s-a reținut incidența dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea

se îndreapta la instanța mai mare în grad.

Legal investită având în vedere

dispozițiile procedurale menționate anterior, Înalta Curte constată

următoarele:

Potrivit cererii de revizuire

promovate, s-a arătat ca prin pronunțarea deciziei nr. 643 din 29 ianuarie 2009

a Curții de Apel Craiova s-a creat o situație de contrarietate cu alte hotărâri

ale aceleiași instanțe.

Astfel, prin decizia a cărei anulare

se cere, admițându-se recursul Casei de Pensii Dolj, a fost modificată sentința

de primă instanță și respinsă acțiunea prin care se solicitase recalcularea

drepturilor de pensii ale contestatorului, prin luarea în considerare a

veniturilor suplimentare.

În felul acesta, prin soluția adoptată

se contravine altor hotărâri ale aceleiași instanțe întrucât în procese având

același obiect și vizând alți pensionari, depunându-se aceleași documente în

susținerea pretențiilor, decizia din recurs a fost favorabilă petenților.

Analizând aspectele deduse judecății

pe calea revizuirii, Înalta Curte constată că acestea nu sunt încadrabile în

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru a face admisibilă calea de

atac exercitată.

Potrivit dispozițiilor legale care

constituie temei al cererii revizuentului, este reglementat un remediu

procesual pentru situația în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat

a unei hotărâri, este pronunțată o hotărâre contrară.

Pentru ca o hotărâre să se impună

însă, cu efectul autorității de lucru judecat într-un al doilea proces este

necesar, potrivit textului de lege menționat, să fie vorba „de una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Astfel spus, tripla identitate de

elemente - părți, obiect, cauză - la care face referire art. 1201 C. civ.

reglementând conținutul excepției autorității de lucru judecat, trebuie să se

regăsească în al doilea proces, iar instanța să fi statuat în sens contrar

primei judecăți.

În speță însă revizuentul nu invocă o

asemenea situație, ci aspecte de practică neunitată (faptul că mai multe

instanțe s-au pronunțat diferit în soluționarea unor pricini similare).

Astfel, identitatea de parte nu este

dată, cum greșit se susține, de împrejurarea că toți care au acționat în

judecată intimata au calitatea de pensionari și au fost salariați ai aceleiași

societăți.

În sensul legii, identitatea de parte

vizează prezența juridică a aceleiași persoane (în nume propriu sau prin

mandatar) în același raport juridic dedus judecății în ambele procese.

Or, revizuentul nu invocă faptul că în

contradictoriu cu acesta s-a mai desfășurat o judecată care ar fi ajuns la un

rezultat contrar celui pronunțat prin decizia atacată, ci împrejurarea că în

raport de alte persoane soluția a fost diferită.

Nefiind vorba deci, de hotărâri

potrivnice care să îl vizeze pe reclamant, acesta nu poate pretindecă ar fi

fost nesocotită, prin decizia atacată, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri

anterioare.

Faptul că unor foști salariați și

aceleși societăți, actualmente pensionari, le-a fost admisă acțiunea, în timp

ce altora (situația revizuentului) pretențiile le-au fost respinse, se poate

constitui - în condiții de identitate a situației juridice a părților - într-un

aspect de jurisprudență neunitară, iar nu de nesocotire a autorității de lucru

judecat.

Mecanismul prin intermediul căruia

sunt înlăturate situațiile de practică neunitară îl reprezintă însă, recursulîn

interesul legii, iar nu revizuirea pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ..

În consecință, văzând ca nu sunt

întrunite condițiile de admisibilitate reglementate de textul procedural care

au constituit fundamentul căii de atatc promovate, Înalta Curte urmează să

respingă revizuirea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuentul Z.V. împotriva deciziei nr. 643 din 29

ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

9 decembrie 2010.