ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6682/2010

Asupra cauzei de fața, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 2455/1 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova a fost declinată competența soluționării cererii de revizuire formulată de Z.V. împotriva deciziei nr. 643 din 29 ianuarie 2010 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimata Casa județeană de pensii Dolj. În justificarea soluției de declinare s-a reținut incidența dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se îndreapta la instanța mai mare în grad. Legal investită având în vedere dispozițiile procedurale menționate anterior, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit cererii de revizuire promovate, s-a arătat ca prin pronunțarea deciziei nr. 643 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Craiova s-a creat o situație de contrarietate cu alte hotărâri ale aceleiași instanțe.

Astfel, prin decizia a cărei anulare se cere, admițându-se recursul Casei de Pensii Dolj, a fost modificată sentința de primă instanță și respinsă acțiunea prin care se solicitase recalcularea drepturilor de pensii ale contestatorului, prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare. În felul acesta, prin soluția adoptată se contravine altor hotărâri ale aceleiași instanțe întrucât în procese având același obiect și vizând alți pensionari, depunându-se aceleași documente în susținerea pretențiilor, decizia din recurs a fost favorabilă petenților. Analizând aspectele deduse judecății pe calea revizuirii, Înalta Curte constată că acestea nu sunt încadrabile în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. pentru a face admisibilă calea de atac exercitată. Potrivit dispozițiilor legale care constituie temei al cererii revizuentului, este reglementat un remediu procesual pentru situația în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, este pronunțată o hotărâre contrară. Pentru ca o hotărâre să se impună însă, cu efectul autorității de lucru judecat într-un al doilea proces este necesar, potrivit textului de lege menționat, să fie vorba „de una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”. Astfel spus, tripla identitate de elemente - părți, obiect, cauză - la care face referire art. 1201 C. civ. reglementând conținutul excepției autorității de lucru judecat, trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanța să fi statuat în sens contrar primei judecăți.

În speță însă revizuentul nu invocă o asemenea situație, ci aspecte de practică neunitată (faptul că mai multe instanțe s-au pronunțat diferit în soluționarea unor pricini similare). Astfel, identitatea de parte nu este dată, cum greșit se susține, de împrejurarea că toți care au acționat în judecată intimata au calitatea de pensionari și au fost salariați ai aceleiași societăți. În sensul legii, identitatea de parte vizează prezența juridică a aceleiași persoane (în nume propriu sau prin mandatar) în același raport juridic dedus judecății în ambele procese. Or, revizuentul nu invocă faptul că în contradictoriu cu acesta s-a mai desfășurat o judecată care ar fi ajuns la un rezultat contrar celui pronunțat prin decizia atacată, ci împrejurarea că în raport de alte persoane soluția a fost diferită.

Nefiind vorba deci, de hotărâri potrivnice care să îl vizeze pe reclamant, acesta nu poate pretindecă ar fi fost nesocotită, prin decizia atacată, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare. Faptul că unor foști salariați și aceleși societăți, actualmente pensionari, le-a fost admisă acțiunea, în timp ce altora (situația revizuentului) pretențiile le-au fost respinse, se poate constitui - în condiții de identitate a situației juridice a părților - într-un aspect de jurisprudență neunitară, iar nu de nesocotire a autorității de lucru judecat. Mecanismul prin intermediul căruia sunt înlăturate situațiile de practică neunitară îl reprezintă însă, recursulîn interesul legii, iar nu revizuirea pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc.

civ.. În consecință, văzând ca nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate reglementate de textul procedural care au constituit fundamentul căii de atatc promovate, Înalta Curte urmează să respingă revizuirea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul Z.V. împotriva deciziei nr. 643 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.