ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6683/2010

Asupra cauzei

de față, constată umătoarele:

Constată că prin

decizia civilă nr. 2239 din 25 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, a fost declinată

competența soluționării cererii de revizuire formulată de S.D. împotriva deciziei

nr. 852 din 5 februarie 2010 a aceleiași instanțe, în contradictoriu cu intimata

Casa județeană de Pensii Dolj.

În justificarea

soluției de declinare s-a reținut incidența dispozițiilor art. 323 alin. (2) C.

proc. civ., faptul că, față de temeiul revizuirii reprezentat de art. 322 pct. 7

C. proc. civ., revizuirea se îndreaptă la instanța mai mare în grad.

Legal investită,

având în vedere dispozițiile procedurale menționate anterior, Înalta Curte

constată următoarele:

Potrivit cererii

de revizuire promovate, s-a arătat că prin pronunțarea deciziei nr. 852 din 5

februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, s-a creat o situație de contrarietate

cu alte hotărâri ale aceleiași instanțe.

Astfel, prin

decizia a cărei anulare se cere, admițându-se recursul Casei de Pensii Dolj, a fost

modificată sentința de primă instanță și respinsă acțiunea prin care se

solicitase recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei, prin luarea

în considerare a veniturilor suplimentare (respectiv, a formelor de retribuire

în acord prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) Legea nr. 57/1974).

În felul acesta,

prin soluția adoptată se contravine altor hotărâri ale aceleiași instanțe întrucât

în procese având același obiect și vizând alți pensionari, depunându-se

aceleași documente în susținerea pretențiilor, decizia din recurs a fost

favorabilă petenților.

Analizând

aspectele deduse judecății pe calea revizuirii, Înalta Curte constată că

acestea nu sunt încadrabile în dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

pentru a face admisibilă calea de atac exercitată.

Potrivit

dispozițiilor legale care constituie temei al cererii revizuentei, este

reglementat un remediu procesual pentru situația în care, nesocotindu-se

autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, este pronunțată o hotărâre

contrară.

Pentru ca o

hotărâre să se impună însă, cu efectul autorității de lucru judecatîntr-un al

doilea proces este necesar, potrivit textului de lege menționat, să fie vorba

„de una și aceeși pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Altfel spus,

tripla identitate de elemente - părți, obiect, cauză - la care face referire

art. 1201 C. civ. reglemntând conținutul excepției autorității de lucru

judecat, trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanța să fi

statuat în sens contrar primei judecăți.

În speță

însă, revizuenta nu invocă o asemenea situație, ci aspecte de practică

neunitară (faptul că mai multe instanțe s-au pronunțat diferi în soluționarea

unor pricini similare).

Astfel,

identitatea de parte nu este dată, cum greșit se susține, de împrejurarea că

toți care au acționat în judecată intimata au calitatea de pensionari, foști

salariați ai aceleiași și societăți.

În sensul

legii, identitea de parte vizează prezența juridică a aceleiași persoane (în

nume propriu sau prin mandatar) în același raport juridic dedus judecății în

ambele procese.

Or,

revizuenta nu invocă faptul că în contradictoriu cu aceasta s-a mai desfășurat

o judecată care ar fi ajuns la un rezultat contrar celui pronunțat prin decizia

atacată, ci împrejurarea că în raport de alte persoane, soluția a fost

diferită.

Nefiind vorba

deci, de hotărâri potrivnice care să o vizeze pe reclamantă, aceasta nu poate

pretinde că ar fi fost nesocotită, prin decizia atacată, autoritatea de lucru

judecat al unei hotărâri anterioare.

Faptul că

unor foști salariați ai aceleiași societăți, actualmente pensionari, le-a fost

admisă acțiunea, în timp ce altora (situația revizuentei) pretențiile le-au

fost respinse, se poate constitui - în condiții de identitate a situației

juridice a părților care au acționat separat în valorificarea unor drepturi - într-un

aspect de jurisprudență neunitară, iar nu de neocotire a autorității de lucru

judecat.

Mecanismul

prin intermediul căruia sunt înlăturate situațiile de practică neunitară îl

reprezintă însă, recursul în interesul legii, iar nu revizuirea pe temeiul art.

322 pct. 7 C. proc. civ..

În consecință,

văzând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate reglementate de textul

procedural care a constituit fundamentul căii de atac promovate, Înalta Curte

urmează să respingă revizuirea ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.D. împotriva

deciziei nr. 852 din 05 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a

civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 9 decembrie 2010.