ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5735/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta A.V.A.S. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. anularea Hotărârii nr. 129 din 24 mai 2007

emisă de C.N.C.D. și suspendarea executării acesteia până la soluționarea definitivă

și irevocabilă a cauzei.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că prin hotărârea a cărei anulare o solicită, s-a considerat că

aspectele sesizate de S.S. Gherla constituie faptă de discriminare conform art.

2 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea

faptelor de discriminare și a recomandat A.V.A.S. să dispună măsurile necesare

eliminării efectelor deciziei de neacordare a salariilor compensatorii

salariaților S. Gherla SA, disponibilizați în iunie 2006.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4274 din 2

decembrie 2009 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, referitor

la procedura de citare în fața C.N.C.D., este neîntemeiat, fapt reținut și prin

decizia instanței de recurs.

Referitor la împrejurarea constând în

deschiderea procedurii de insolvență față de SC S.V. Gherla SA și desemnarea

unui lichidator provizoriu, Curtea a reținut că nu este relevantă sub aspectul

legalității hotărârii contestate.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs A.V.A.S. , susținând, în

esență, următoarele critici:

- În mod nejustificat instanța de

fond a reținut că nu este relevant sub aspectul legalității hotărârii contestate

faptul că față de SC S.V. Gherla SA a fost deschisă procedura de insolvență.

Astfel, consideră reclamanta că C.N.C.D.

nu poate să emită o hotărâre în sarcina A.V.A.S., chiar dacă este sub forma unei

recomandări deoarece nu se mai poate dispune nici o măsură față de SC S.V. Gherla

SA.

Hotărârea C.N.C.D. nr. 129 din 24

mai 2007 a fost dată cu încălcarea art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000.

În mod greșit instanța de fond a

reținut că reclamanta A.V.A.S. nu a avut calitatea de parte în cauză

soluționată de C.N.C.D. astfel că în sarcina autorității pârâte nu exista

obligația citării acesteia.

Prin sentința atacată nici nu s-a

analizat susținerea A.V.A.S. că nu există nici un fapt care să constituie

discriminare, nu s-a făcut dovada că la SC S.V. S.A. va fi disponibilizat

personal în iunie 2006 și nu sa analizat situația concretă a societății.

În mod nelegal Hotărârea C.N.C.D.

nr. 129 din 24 mai 2007 nu a menționat vreun aspect invocat de A.V.A.S. care a fost

doar consultată și nu citată în dosarul 315/2006 al C.N.C.D.

Instanța de fond nu a analizat că

Hotărârea C.N.C.D. nr. 129 este nelegală deoarece nu a sesizat că nu se pot

compara cele două disponibilizări de personal din cei doi ani, respectiv din

anul 2004 și din anul 2006, deoarece ele au fost făcute în situații distincții.

În anul 2006 salariații au fost

disponibilizați în baza altui act normativ (Legea nr. 76/2002 și nu O.U.G. nr.

8/2003) care permitea acordarea de salarii compensatorii și deci nu a avut loc nici

o discriminare.

În drept cererea de recurs se

întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă în data de

21 decembrie 2010 Cabinetul Individual de Practician de Insolvență C.S., a

invocat excepția lipsei capacității de folosință a SC S.V. și a făcut trimitere

la sentința comercială nr. 5133 din 5 octombrie 2010 definitivă și executorie.

Analizând cererea de recurs, normele

legale incidente și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele

considerente:

În ceea ce privește faptul că SC

S.V. S.A. se află în procedura insolvenței și instanța fondului a considerat această

chestiune nerelevantă, Înalta Curte reține că într-adevăr din înscrisurile depuse

la dosar rezultă că prin sentința comercială nr. 5133/2010 s-a dispus

închiderea procedurii falimentului în forma generală a SC S.V. SA și radierea

acesteia din evidențele ORC.

Înalta Curte consideră că la data

pronunțării Hotărârii C.N.C.D. nr. 129 din 24 mai 2007 era doar deschisă

procedura generală de insolvență (prin sentința comercială nr. 3974/C din 3

octombrie 2006) și acest fapt nu împiedica analizarea existenței sau nu a

faptelor de discriminare. Această chestiune implică eventual probleme de punere

în executare a Hotărârii C.N.C.D. în cadrul procedurii generale de insolvență, S.S.V.

având calitatea de creditor.

În ceea ce privește nerespectarea

dispozițiilor art. 20 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, se reține că acest motiv

este nefondat întrucât așa cum a reținut și instanța de fond, părți în cadrul

procedurii în fața C.N.C.D. - în dosarul nr. 315/2006 au fost petentul S.S. și

reclamantul SC S.V. Gherla.

Prin urmare, A.V.A.S. nu a fost

citat în cadrul procedurii prevăzute de art. 20 alin. (4) din O.G. nr.

137/2000, fiind însă consultat, i s-a solicitat un punct de vedere privind

petiția – având în vedere faptul că acesta era acționar majoritar la SC S.V. Gherla

(fila 73 dosar 5967/2/2007 al Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Referitor la netemeinicia sentinței

de fond prin neanalizarea susținerilor A.V.A.S. se reține că recurenta se

contrazice în afirmații. Pe de o parte arată că nu s-au făcut disponibilizări

în anul 2006 iar pe de altă parte susține că disponibilizările din anul 2006 au

fost diferite față de cele din 2004 având la bază un alt act normativ.

În realitate aceste disponibilizări

din anul 2006 au avut loc și trebuiau să aibă regimul prevăzut în Hotărârea nr.

1529 din 18 decembrie 2003 privind aprobarea listei societăților comerciale din

portofoliul APAPS - care efectuează concedieri colective – în sensul art. 6 din

O.U.G. nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, deoarece SC

S.V. S.A. Gherla – se află înscrisă la poziția 7 pe listă.

Această situație de fapt a fost

analizată corect de C.N.C.D. care a concluzionat ă personalul SC S.V. disponibilizat

în anul 2006 – sub aspectul aplicării măsurilor de protecție socială se găsește

în situația de comparabilitate cu personalul disponibilizat în anul 2004, având

același temei juridic.

Excepția lipsei capacității de

folosință a SC S.V. S.A. a fost analizată în contextul motivelor de recurs

având în vedere că aptitudinea acestei societăți de a avea drepturi și

obligații civile a fost tranșată cu ocazia închiderii procedurii de insolvență

– 5 octombrie 2010 după pronunțarea sentinței civile recurate în cauză – 4274

din 2 decembrie 2009, respectiv după pronunțarea Hotărârii C.N.C.D. nr. 129 din

24 mai 2007.

Față de cele reținute mai sus,

Înalta Curte în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.V.A.S. împotriva

sentinței civile nr. 4274 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

decembrie 2010.