ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2066/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2066/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data
de 19 decembrie 2009, C.M. a solicitat în contradictoriu cu SC G.I. SA – prin
lichidator judiciar, SC B.L.C.SRL – prin lichidator, SC E. SRL, O.R.C. de pe
lângă Tribunalul Dolj și C.T. revizuirea sentinței comercială nr. 307
pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, la 23 aprilie 2009 în dosarul nr. 799/1259/2007,
sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr. 854/R-C/2008 a Curții de Apel
Pitești.
În motivare s-a arătat că, în cauză
sunt incidente dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 teza a II-a prin aceea
că, instanța a omis să examineze apărările pârâților din cauză, care au invocat
buna-credință la cumpărare și astfel s-a ajuns la o soluție greșită. Astfel,
instanța, deși învestită cu soluționarea a șase capete de cerere, s-a pronunțat
numai asupra a trei dintre acestea, anulând prin dispozitiv doar trei din cele
șase contracte de vânzare-cumpărare cu a căror nulitate fusese învestită.
Prin sentința nr. 822/C/2010,
Tribunalul Comercial Argeș a respins cererea de revizuire și a obligat pe
revizuient să plătească 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata SC G.I.
SA.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul
fondului a reținut că, prin cererea de revizuire se aduc sentinței critici ce
au fost susținute și în alte căi de atac, inclusiv căi extraordinare, când s-a
arătat că, în mod greșit au fost anulate doar facturile, deși transferurile de
proprietate s-au făcut în temeiul contractului, critici care au fost însă
respinse.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel revizuientul, susținând următoarele:
- instanța nu a analizat motivul de
revizuire și nu a amintit temeiul de drept al acesteia. Cererea de revizuire
viza un incident procedural ce ținea de faptul că mai multe capete de cerere au
fost ignorate;
- cererea de revizuire a urmărit îndreptarea
unor erori săvârșite în administrarea actului de justiție, respectiv rezolvarea
unor capete de cerere asupra cărora instanța nu se pronunțase. La această
situație s-a ajuns pentru că, în urma precizării de acțiune s-a solicitat, așa
cum de altfel era și corect, să fie anulate nu numai actele translative de
proprietate subsecvente, dar și actele inițiale, care puteau fi cenzurate în
condițiile art. 45 din Legea nr. 64/1995;
- nu se poate susține lipsa de
interes a revizuientului, deoarece se impune să fie asigurat cadrul în care
instanța să-și facă o imagine completă, care presupunea să se verifice actele
inițiale în temeiul cărora bunul a părăsit patrimoniul debitoarei, în caz
contrar ajungându-se la o scurtcircuitare a traseului juridic al bunurilor.
Prin decizia nr. 90 din 3 noiembrie
2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de control judiciar a reținut, punând în discuție din oficiu excepția
tardivității cererii de revizuire că temeiul juridic al căii de atac de
retractare formulată de reviuzuient este reprezentat de art. 322 alin. (1) pct.
2 teza a II-a C. proc. civ., text ce are în vedere situația în care instanța
„nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut” și pentru care art. 324 alin. (1),
prevede că termenul de este de o lună și curge de la comunicarea hotărârii
definitive.
Cum, în cauză, s-a dovedit că
sentința nr. 307/ F a fost pronunțată la 23 aprilie 2008 (nu la 23 aprilie
2004), iar comunicarea către revizuient s-a făcut la 4 iulie 2008, urmează a se
observa că a trecut mai mult de o lună de la acest moment și până la
introducerea căii extraordinare de atac.
Reținând că cererea de revizuire a
fost tardiv formulată, excepție a cărei incidență în cauză determină
respingerea acestui demers procesual și, pe cale de consecință, menținerea
soluției criticate, fără analiza motivelor invocate în apel.
Împotriva acestei soluții a declarat
recurs C.M. criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate
dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Se susține că decizia criticată este
viciată, prevăzută de greșeli în aprecierea datelor și termenelor, și că nu s-a
pronunțat asupra incidentului procedural intervenit respectiv clarificarea căii
de atac.
Recursul este fondat.
Obiectul cauzei dedus judecății îl
constituie revizuirea sentinței nr. 307 din 23 aprilie 2004 pronunțând în
dosarul nr. 799/1259/2007 prin care judecătorul sindic a admis acțiunea
precizată a SC G.I. SA prin lichidator în contradictoriu cu SC B.L.C. SRL prin
lichidator și SC E. SRL prin care s-a anulat contractul de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 4014 din 3 septembrie 2003, sentința rămasă irevocabilă
prin decizia nr. 854 din 2 octombrie 2008.
Potrivit art. 12 din Legea nr. 85/2006
hotărârile date de Judecătorul sindic în materia insolvenței sunt supuse
recursului.
Potrivit art. 328 alin. (1) C. proc.
civ., „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de
lege pentru hotărârea revizuită”.
În speță, hotărârea pronunțată de
instanța de fond privește o revizuire împotriva unei hotărâri a judecătorului
sindic situație în care calea de atac este recursul.
Or, instanța de apel a judecat calea
de atac ca apel în această compunere fiind încălcate dispozițiile privind
compunerea instanței și a căilor legale de atac.
Față de cele arătate văzând
dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
revizuientul C.M. împotriva deciziei nr. 90/ A-C de la 3 noiembrie 2010
pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, casează decizia recurată și trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 26 mai 2011.