ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1466/2008

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată

Curții de Apel Cluj, reclamanta

R.O.

a chemat în judecată Casa Județeană

de Pensii Cluj pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă

și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr.

189/2000.

În

motivarea cererii a arătat faptul că, împreună cu părinții săi, a fost obligată

să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice și ca atare

beneficiază de prevederile actului normativ invocat.

Prin

sentința civilă nr. 626 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj a fost

respinsă acțiunea reclamantei.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, din probele

administrate, nu rezultă faptul strămutării și nici persecuția etnică suferită

de reclamantă, astfel încât cererea reclamantei de recunoaștere a statutului de

refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de lege nu poate fi admisă.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R.O., criticând hotărârea

instanței de fond ca nelegală și netemeinică și a invocat motivele prevăzute de

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta

a criticat motivele pentru care instanța de fond a înlăturat declarațiile

martorilor din dosar, apreciind nejustificată aprecierea instanței de fond, în

sensul că declarațiile martorilor sunt nesincere și neveridice, întrucât

martorii au dat declarații cu bună-credință și fără a încerca să deformeze

realitatea.

A precizat

faptul că a dovedit existența perioadei de refugiu din motive etnice a familiei

sale, astfel încât este beneficiară a dispozițiilor legale invocate.

A mai

arătat și faptul că instanța nu a dat dovadă de rol activ întrucât nu a pus în

vedere completarea probatoriului administrat în vederea dovedirii situației

reclamate.

Recursul

este nefondat.

Înalta

Curte de Casație și Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința

atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va

respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit

prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care

în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6

martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din

situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

De

asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr.

105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată

în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate

din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost

expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca

urmare a unui tratat bilateral.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, din coroborarea

probelor administrate, nu se poate trage concluzia certă a faptului pretins de

reclamantă, întrucât declarațiile martorilor audiați de instanța de fond sunt

echivoce și nu relevă situația de fapt a strămutării familiei reclamantei,

astfel încât critica formulată de reclamantă cu privire la faptul că a făcut

dovada îndeplinirii condițiilor legii nu poate fi primită.

Înalta

Curte nu poate reține nici critica privind neexercitarea rolului activ al

judecătorului în solicitarea de completare a probatoriului, întrucât instanța

de fond a dat dovadă de rol activ, în considerarea dispozițiilor art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., astfel încât instanța, pentru prevenirea oricărei greșeli

privind aflarea adevărului în cauză și pentru aplicarea corectă a legii, a

solicitat chemarea și audierea directă a martorilor.

Din

materialul probator existent la dosar nu rezultă faptul strămutării și nici

persecuția etnică suferită de reclamantă motiv pentru care, în temeiul art. 312

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat și pe cale de

consecință, hotărârea instanței de fond urmează a fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta R.O. împotriva sentinței civile

nr. 626 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pro

nunțată în ședință

publică, astăzi 4 aprilie 2008.