ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1036/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1036/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației
în anulare de față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia nr. 4167
din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
comercială, s-a respins cererea petentului I.P. prin care solicită suspendarea
executării deciziei nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de
Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios
administrativ și fiscal, până la soluționarea recursului declarat împotriva
aceleiași decizii.
Împotriva
deciziei nr. 4167 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția comercială, a formulat contestație în anulare I.P. nemulțumit fiind de
obligarea lui la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către T.G.
Contestatorul nu
a motivat în drept cererea, dar a solicitat „respingerea executării deciziei
nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția
comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal,
referitoare la cheltuielile de judecată.
Analizând, cu
precădere excepția invocată, conform art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va
admite excepția lipsei capacității civile a intimatului M.N. și va respinge
față de acesta contestația în anulare, motivat de producerea decesului și
aplicând dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 31/1954 potrivit cărora:
„Capacitatea de
folosința începe de la nașterea persoanei și încetează cu moartea
acesteia."
Analizând
decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a
respinge contestația în anulare pentru următoarele considerente.
Motivele
invocate de contestator nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 317 și
art. 318 pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. In fapt, prin
criticile formulate se reiterează motivele de cererii de suspendare a
executării deciziei nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de
Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ
și fiscal, referitoare la cheltuielile de judecată.
Mai mult decât
atât, motivul prevăzut de art. 318 teza 2 C. proc. civ., are în vedere situația
în care instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din
greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare. Partea
care se poate prevala de acest motiv de contestație nu poate fi decât
recurenta, pentru că numai ea ar putea justifica un interes și reclama un
prejudiciu prin omisiunea instanței de a analiza vreunul din motivele de casare
sau modificare invocate de către aceasta. Analizând decizia a atacată, rezultă
că ea nici măcar nu a fost pronunțată în recurs.
In consecință,
nu se justifică admiterea contestației, deoarece temeiurile invocate de către
contestator nu corespund prevederilor textului citat, nefiind vorba de absența
punctului de vedere al instanței, ca rezultat al omisiunii cercetării unuia
dintre motivele de casare invocate. Contestatoarea nu face decât să repună în
discuție soluția însăși a instanței de apel, ceea ce este inadmisibil pe calea
contestației în anulare.
Dispozițiile
legale ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că
ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a
nu deschide, în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs la recurs.
Fiind o cale de
retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi
exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 318
teza 1 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu
contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau
când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din
greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Primul motiv
prevăzut de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestației în anulare
are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale
judecății recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt. involuntare, iar nu
greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de
apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural, dar în
legătură cu soluționarea recursului. In prezenta contestație în anulare nu este
atacată o decizie pronunțată în recurs.
Astfel, pentru
considerentele reținute și nefiind întrunite cerințele art. 317 și art. 318 C.
proc. civ. se va respinge contestația in anulare formulată de contestatorul
I.P. împotriva deciziei nr. 4167 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția comercială.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E
C I D E
Admite excepția
lipsei capacității civile a intimatului M.N. și respinge față de acesta
contestația în anulare.
Respinge
contestația în anulare formulată de contestatorul I.P. împotriva deciziei nr. 4167
din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.