ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1036/2011

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 4167 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a respins cererea petentului I.P. prin care solicită suspendarea executării deciziei nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, până la soluționarea recursului declarat împotriva aceleiași decizii. Împotriva deciziei nr. 4167 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a formulat contestație în anulare I.P. nemulțumit fiind de obligarea lui la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată către T.G.

Contestatorul nu a motivat în drept cererea, dar a solicitat „respingerea executării deciziei nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, referitoare la cheltuielile de judecată. Analizând, cu precădere excepția invocată, conform art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității civile a intimatului M.N. și va respinge față de acesta contestația în anulare, motivat de producerea decesului și aplicând dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 31/1954 potrivit cărora: „Capacitatea de folosința începe de la nașterea persoanei și încetează cu moartea acesteia." Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru următoarele considerente.

Motivele invocate de contestator nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 317 și art. 318 pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. In fapt, prin criticile formulate se reiterează motivele de cererii de suspendare a executării deciziei nr. 12/COM din 25 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, referitoare la cheltuielile de judecată. Mai mult decât atât, motivul prevăzut de art. 318 teza 2 C. proc. civ., are în vedere situația în care instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare. Partea care se poate prevala de acest motiv de contestație nu poate fi decât recurenta, pentru că numai ea ar putea justifica un interes și reclama un prejudiciu prin omisiunea instanței de a analiza vreunul din motivele de casare sau modificare invocate de către aceasta.

Analizând decizia a atacată, rezultă că ea nici măcar nu a fost pronunțată în recurs. In consecință, nu se justifică admiterea contestației, deoarece temeiurile invocate de către contestator nu corespund prevederilor textului citat, nefiind vorba de absența punctului de vedere al instanței, ca rezultat al omisiunii cercetării unuia dintre motivele de casare invocate. Contestatoarea nu face decât să repună în discuție soluția însăși a instanței de apel, ceea ce este inadmisibil pe calea contestației în anulare. Dispozițiile legale ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs la recurs.

Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 318 teza 1 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt. involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural, dar în legătură cu soluționarea recursului.

In prezenta contestație în anulare nu este atacată o decizie pronunțată în recurs. Astfel, pentru considerentele reținute și nefiind întrunite cerințele art. 317 și art. 318 C. proc. civ. se va respinge contestația in anulare formulată de contestatorul I.P. împotriva deciziei nr. 4167 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei capacității civile a intimatului M.N. și respinge față de acesta contestația în anulare. Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul I.P. împotriva deciziei nr. 4167 din 30 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.