ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3217/2011

Asupra cererii

de față;

Din analiza

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, la data de 19 ianuarie 2010,

sub nr. 2090/299/2010, reclamanta I.C. a chemat în judecată pârâtul M.S.P.,

solicitând obligarea acestuia la comunicarea răspunsului legal și remiterea

punctului de vedere referitor la sesizarea depusă, cu indicarea persoanelor

fizice, funcționari publici direct răspunzători de nesoluționarea sesizării

sale și necomunicarea unui răspuns în termenul legal de 30 de zile. A

solicitat, totodată, obligarea pârâtului la plata daunelor morale în valoare de

100.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

cererii, reclamanta a arătat că autoritatea pârâtă a încălcat dispozițiile art.

8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002, în sensul de a nu fi răspuns în termen legal

de 30 de zile sesizării cu nr. 59738 din 09 decembrie 2009. În respectiva

sesizare, reclamanta a arătat că a învederat pârâtului să dispună rezilierea

contractului de management pentru dr. M.P., managerul Spitalului Clinic de

Urgențe Oftalmologice București întrucât împotriva acesteia s-a dispus

continuarea cercetărilor pentru începerea urmăririi penale sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute la art. 193 C. pen., art. 194 C. pen., art.

246 C. pen., art. 257 C. pen., situație care face să fie incompatibilă cu

funcția de manager.

În drept,

acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 27/2002 și art. 998 – art. 999

C. civ.

Prin sentința

civilă nr. 3686 din 05 martie 2010, Judecătoria Sector 1 București și-a

declinat competența în favoarea Curții de Apel București constatând că este

vorba de o cauză de contencios administrativ și pârâta este o autoritate

publică centrală.

Pârâta a formulat

întâmpinare în care a arătat că petiția reclamantei a fost clasată pentru că au

mai existat alte petiții similare.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.

3468 din 21 septembrie 2010, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că reclamanta, prin petiția nr. 59738 din 9

decembrie 2009, a solicitat să se dispună rezilierea contractului de management

pentru managerul Spitalului clinic de urgență oftalmologică București, însă

reclamanta a formulat și petițiile nr. 47810 și 47812 din 12 octombrie 2009 cu

un conținut identic, pârâta comunicând răspuns acestor petiții.

În aceste

condiții, a reținut Curtea, autoritatea publică nu mai avea obligația să

răspundă la petițiile ulterioare, având în vederea prevederile art. 10 alin. (2)

din O.G. nr. 27/2002 potrivit cărora autoritatea pârâtă, sesizată cu o nouă

petiție cu același conținut de la același petiționar, la care anterior a

formulat răspuns, poate proceda la clasarea petiției.

Împotriva

sentinței nr. 3468 din 21 septembrie 2010 reclamanta I.C. a formulat recurs

criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenta

reclamantă a susținut, în esență, că hotărârea recurată a fost dată cu

încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, în sensul

că prima instanța, respectiv Judecătoria sectorului 1 București, la primul

termen de judecată, nu i-a pus în vedere să timbreze legal cererea formulată. A

mai susținut că la primul termen de judecată, fiind în imposibilitate să se

prezinte, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată. Cu toate acestea

instanța a nesocotit solicitările sale și a procedat la judecarea cauzei în

lipsă. A arătat că M.S. nu a făcut dovada că petițiile despre care se face vorbire

au conținut identic cu memorial nr. 59738 din 9 decembrie 2009, astfel că prima

instanță a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal care nu se bazează pe

nici o probă.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și

dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Reclamanta,

prin petiția înregistrată la M.S. sub nr. 59738 din 9 decembrie 2009, a

solicitat autorității pârâte să procedeze la rezilierea contractului de

management încheiat cu dr. M.P. întrucât împotriva acesteia s-a dispus

începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute la art.

193, 194 și 246 C. pen.

Aceiași

petiționară, prin adresele înregistrate la M.S. sub nr. 47810/710/2009 și 47812

din 7 octombrie 2009, a solicitat autorității pârâte destituirea din funcție a

managerului Spitalului clinic de urgență oftalmologie București, dr. M.P.,

autoritatea pârâtă formulând adresă de răspuns la cererea solicitată, comunicat

petiționarei la data de 20 decembrie 2009.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că în mod corect autoritatea pârâtă a considerat incidente

prevederile art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002 și a clasat petiția nr. 59738

din 9 decembrie 2009.

Potrivit acestor dispoziții „Dacă după trimiterea

răspunsului se primește o

nouă

petiție de la același petiționar ori de la o autoritate sau instituție publică

greșit

sesizată, cu același

conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se

mențiune

despre faptul că s-a răspuns”.

În aceste

condiții, autoritatea publică nu mai avea obligația să răspundă la petițiile

ulterioare fiind legală clasarea petiției nr. 59738 din 9 decembrie 2009

efectuată de M.S.

Criticile formulate

de recurenta reclamantă privind necitarea de către Judecătoria sectorului nr. 1

cu mențiunea de a se achita taxa judiciară de timbru și timbru judiciar

judiciar nu pot fi primite, pe de o parte având în vedere că acțiunea

întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 27/2002 este scutită de plata taxei

judiciare de timbru și a timbrului judiciar iar pe de altă parte, instanța de

fond a soluționat cauza pe fond iar nu pe excepția netimbrării.

Deasemenea nu

sunt întemeiate nici criticile referitoare la faptul că autoritatea pârâtă nu a

făcut dovada conținutului identic al celor trei petiții adresate de către

reclamantă. Verificând conținutul răspunsului la petițiile nr. 47810/47812 din

12 octombrie 2009, comunicat petentei la data de 20 octombrie 2009, se constată

că acesta se referă la cererea petiționarei de destituire din funcție a

managerului Spitalului clinic de urgență oftalmologie București, dr. M.P.

Adresa de răspuns a fost anexată dosarului cauzei (dosar Judecătoria sector 1

București).

Prin petiția nr.

59738 din 9 decembrie 2009, petiționara a solicitat rezilierea contractului de

management pentru managerul Spitalului clinic de urgență oftalmologie

București, dr. M.P.

Este evidentă,

așadar, identitatea solicitărilor reclamantei adresate intimatului pârât prin

petițiile nr. 47810/47812 din 12 octombrie 2009 și nr. 59738 din 9 decembrie 2009.

În consecință,

Înalta Curte constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (l) C. proc. civ., va

respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de I.C. împotriva sentinței nr. 3468 din 21 septembrie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefundat. Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 iunie 2011.