ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 248/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la Judecătoria sectorului

3 București la data de 27 aprilie 2011, astfel cum a fost precizată ulterior,

reclamanta I.C. a chemat în judecată Ministerul Sănătății, Spitalul Clinic de

Urgențe Oftalmologice București prin președintele consiliului de administrație,

Ministrul Sănătății, fostul ministru al sănătății C.A.Z. și pe P.M.D.,

solicitând încetarea de drept a contractului de management din 26 noiembrie

2010 încheiat de ultima pârâtă, numirea unui manager interimar la spitalul

menționat, organizarea unui nou concurs pentru ocuparea funcției de manager cu

respectarea prevederilor legale, precum și obligarea pârâților la plata

daunelor morale în valoare de 20.000 RON.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că, în raport de prevederile art. 183

3

alin.

(1) lit. n) din Legea nr. 95/2006 și art. 1 alin. (1) lit. e) din Ordinul ministrului

sănătății nr. 1082/2010, contractul pârâtei P.M.D. de manager al Spitalului Clinic

de Urgențe Oftalmologice București a încetat de drept, urmare a dispozițiilor sentinței

penale nr. 2418/2011 a Judecătoriei sectorului 1 prin care s-a dispus continuarea

cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale împotriva pârâtei.

Prin sentința civilă nr.

11548 din 6 septembrie 2011, Judecătoria sectorului 3 a dispus declinarea competenței

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, instanță pe rolul căreia la data de 7 octombrie 2011 a

fost înregistrată o altă acțiune formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceiași

pârâți și având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de management

încheiat între Ministerul Sănătății și P.M.D.

Prin încheierea din 14

mai 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

a constatat incidența prevederilor art. 164 C. proc. civ. și a dispus reunirea celor

două cauze.

Aceeași instanță a pronunțat

sentința civilă nr. 3894 din 11 iunie 2012 prin care a admis excepția lipsei calității

procesuale active, motiv pentru care a respins acțiunile conexe astfel cum au fost

precizate ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu justifică în cauză calitatea procesuală,

întrucât nu este subiect al raportului juridic născut între Ministerul Sănătății

și P.M.D., reprezentat de ordinul nr. 2884/2010 și contractul de management, în

baza cărora pârâta a devenit manager al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice

București.

S-a constatat de asemenea,

că reclamanta nu a dovedit și, de altfel, nici nu a invocat vătămarea vreunui drept

al său prin actele juridice menționate, care să-i legitimeze calitatea procesuală.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamanta I.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat

că instanța a procedat în mod nelegal nesoluționând cauza pe fond și ignorând faptul

că are legitimare procesuală activă prin calitatea deținută de salariat al Spitalului

Clinic de Urgențe Oftalmologice București, al cărei drept constituțional la muncă

a fost încălcat de pârâta P.M.D. prin desfacerea abuzivă a contractului de muncă

și refuzul constant de a proceda la reintegrare conform hotărârii judecătorești.

Reclamanta a reiterat

și în motivele de recurs considerentele pentru care s-ar impune constatarea încetării

de drept a contractului de management al pârâtei P.M.D. și a solicitat despăgubiri

și aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, din interpretarea

art. 1 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, o terță persoană are calitatea

procesuală activă de a contesta un act administrativ cu caracter individual adresat

unui alt subiect de drept numai în măsura în care justifică vătămarea unui drept

fundamental al său prevăzut de Constituție sau de lege ori vătămarea unui interes

legitim privat.

Legea contenciosului administrativ,

reglementând dreptul persoanei vătămate în drepturile sale sau într-un interes legitim

de a cere anularea actului administrativ, definește noțiunea de „drept vătămat”

ca fiind orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia

i se aduce atingere printr-un act administrativ, iar sintagma „interes legitim privat”

ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării

unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat.

Instanța de fond a reținut

în mod corect că reclamanta nu are legitimare procesuală activă.

Admisibilitatea acțiunii

în contencios administrativ este condiționată de justificarea vătămării unui drept

ori a unui interes legitim, aspectele invocate de reclamantă, constând în lezarea

drepturilor sale decurgând din neexecutarea unei hotărâri judecătorești privitoare

la contractul său de muncă neputând fi circumscrise nici vreunui drept fundamental

prevăzut de Constituție și nici interesului legitim, pretențiile formulate cu referire

la litigiul de muncă evocat putând fi valorificate numai în condițiile dreptului

comun.

În raport de soluția dată

cauzei, Curtea nu va analiza și aspectele referitoare la fondul litigiului, expuse

în motivele scrise formulate și, reținând că sentința este legală și temeinică,

va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.C. împotriva sentinței civile nr. 3894 din 11 iunie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 ianuarie 2014.