ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 248/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la Judecătoria sectorului 3 București la data de 27 aprilie 2011, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta I.C. a chemat în judecată Ministerul Sănătății, Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice București prin președintele consiliului de administrație, Ministrul Sănătății, fostul ministru al sănătății C.A.Z. și pe P.M.D., solicitând încetarea de drept a contractului de management din 26 noiembrie 2010 încheiat de ultima pârâtă, numirea unui manager interimar la spitalul menționat, organizarea unui nou concurs pentru ocuparea funcției de manager cu respectarea prevederilor legale, precum și obligarea pârâților la plata daunelor morale în valoare de 20.000 RON.

În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, în raport de prevederile art. 183 3 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 95/2006 și art. 1 alin. (1) lit. e) din Ordinul ministrului sănătății nr. 1082/2010, contractul pârâtei P.M.D. de manager al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București a încetat de drept, urmare a dispozițiilor sentinței penale nr. 2418/2011 a Judecătoriei sectorului 1 prin care s-a dispus continuarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale împotriva pârâtei.

Prin sentința civilă nr. 11548 din 6 septembrie 2011, Judecătoria sectorului 3 a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanță pe rolul căreia la data de 7 octombrie 2011 a fost înregistrată o altă acțiune formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceiași pârâți și având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de management încheiat între Ministerul Sănătății și P.M.D. Prin încheierea din 14 mai 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat incidența prevederilor art. 164 C. proc. civ. și a dispus reunirea celor două cauze.

Aceeași instanță a pronunțat sentința civilă nr. 3894 din 11 iunie 2012 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale active, motiv pentru care a respins acțiunile conexe astfel cum au fost precizate ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamanta nu justifică în cauză calitatea procesuală, întrucât nu este subiect al raportului juridic născut între Ministerul Sănătății și P.M.D., reprezentat de ordinul nr. 2884/2010 și contractul de management, în baza cărora pârâta a devenit manager al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București. S-a constatat de asemenea, că reclamanta nu a dovedit și, de altfel, nici nu a invocat vătămarea vreunui drept al său prin actele juridice menționate, care să-i legitimeze calitatea procesuală.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta I.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, reclamanta a învederat că instanța a procedat în mod nelegal nesoluționând cauza pe fond și ignorând faptul că are legitimare procesuală activă prin calitatea deținută de salariat al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice București, al cărei drept constituțional la muncă a fost încălcat de pârâta P.M.D. prin desfacerea abuzivă a contractului de muncă și refuzul constant de a proceda la reintegrare conform hotărârii judecătorești. Reclamanta a reiterat și în motivele de recurs considerentele pentru care s-ar impune constatarea încetării de drept a contractului de management al pârâtei P.M.D.

și a solicitat despăgubiri și aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, din interpretarea art. 1 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, o terță persoană are calitatea procesuală activă de a contesta un act administrativ cu caracter individual adresat unui alt subiect de drept numai în măsura în care justifică vătămarea unui drept fundamental al său prevăzut de Constituție sau de lege ori vătămarea unui interes legitim privat.

Legea contenciosului administrativ, reglementând dreptul persoanei vătămate în drepturile sale sau într-un interes legitim de a cere anularea actului administrativ, definește noțiunea de „drept vătămat” ca fiind orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce atingere printr-un act administrativ, iar sintagma „interes legitim privat” ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat. Instanța de fond a reținut în mod corect că reclamanta nu are legitimare procesuală activă.

Admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de justificarea vătămării unui drept ori a unui interes legitim, aspectele invocate de reclamantă, constând în lezarea drepturilor sale decurgând din neexecutarea unei hotărâri judecătorești privitoare la contractul său de muncă neputând fi circumscrise nici vreunui drept fundamental prevăzut de Constituție și nici interesului legitim, pretențiile formulate cu referire la litigiul de muncă evocat putând fi valorificate numai în condițiile dreptului comun. În raport de soluția dată cauzei, Curtea nu va analiza și aspectele referitoare la fondul litigiului, expuse în motivele scrise formulate și, reținând că sentința este legală și temeinică, va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.C. împotriva sentinței civile nr. 3894 din 11 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2014.