ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1.Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr. 15421/301/2011, reclamanta I.C. a chemat în judecată pe pârâta P.M.D. solicitând instanței ca, pe calea ordonanței președințiale, să dispună suspendarea pârâtei din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologie București, precum și interzicerea accesului pârâtei în spital ca și măsură de siguranță.

În motivarea cererii reclamanta a arătat, în esență, că începând cu data de 16 februarie 2011 pârâta nu mai îndeplinește condițiile legale pentru deținerea și exercitarea funcției de manager, respectiv împotriva acesteia a fost emisă sentința penală nr. 241/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 prin care s-a dispus continuarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale, fiind prin urmare incidente dispozițiile Legii nr. 95/2006, respectiv art. 183 3 alin. (1) lit. n) cu referire la Ordinul Ministrului Sănătății 1082, anexa 1, cap. 1, art. 1, lit. e). În drept au fost invocate prevederile art. 581 C. proc. civ. Prin întâmpinare formulată la data de 03 iunie 2011, pârâta a invocat excepțiile inadmisibilității, a lipsei calității procesuale active a reclamantei, a lipsei de interes și a necompetenței materiale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 8435 din 06 iunie 2011 a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, fiind reținute în esență disp. art. 3 pct. 1 C. proc. civ., dar și art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 10 din Legea nr. 554/2004. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 15421/301/2011. La data de 14 septembrie 2011 pârâta a depus la dosar note de ședință prin care a reiterat excepția inadmisibilității. La termenul de judecată din 26 septembrie 2011 Curtea a pus în discuție excepțiile invocate de pârâtă, reținând cauza în pronunțare asupra acestora, la aceeași dată reclamanta depunând la dosar și note scrise.

În contextul amânării pronunțării, ambele părți au formulat concluzii scrise la data de 30 septembrie 2011. 2. Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 5560 din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului invocate de pârâtă ca fiind neîntemeiate. A admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Cu referire la excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes invocate de către pârâtă, Curtea a reținut că l egitimare procesuală activă și interes în sens de folos practic urmărit, sunt conferite reclamantei cu caracter general de disp.

art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, iar cum în cauză reclamanta a fost angajată a Spitalului de Urgențe Oftalmologie București, unitate la care pârâta are calitatea de manager, reclamantei fiindu-i desfăcut contractul de muncă, context în care între părți au existat mai multe litigii pe rolul diferitelor instanțe de judecată , reclamanta se încadrează în norma prevăzută de textul de lege. Sub aspectul excepției inadmisibilității de asemenea invocată de pârâtă, Curtea a constatat că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 581 și urm. C. proc. civ. prin care este reglementată procedura ordonanței președințiale, procedură specială ce permite instanței să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.

În speța de față reclamanta a solicitat suspendarea pârâtei P.M.D. din funcția de manager al Spitalului de Urgențe Oftalmologie și deci a Ordinului nr. 2884 din 26 noiembrie 2010 până la soluționarea cererii de suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 15441/299/2011 aflat de asemenea pe rolul Curții de Apel București. Curtea a reținut că, în cazul de față dispozițiile art. 581 și urm. din C. proc. civ. nu-și găsesc aplicarea, întrucât, în speță este vorba despre un act administrativ, care se suspendă doar în condițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, iar instanța nu este sesizată să se pronunțe dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, cu efect până la pronunțarea instanței de fond sau până la rămânerea irevocabilă a hotărârii prin care instanța de contencios administrativ se pronunță asupra acțiunii în anulare.

3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâi a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a reiterat motivele formulate prin acțiunea introductivă de instanță, prezentând pe larg situația litigioasă cu intimata pârâtă și faptul că împotriva acesteia a fost emisă sentința penală nr. 241/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 prin care s-a dispus continuarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale, fiind prin urmare incidente dispozițiile Legii nr. 95/2006, respectiv art. 183 3 alin. (1) lit. n) cu referire la Ordinul Ministrului Sănătății 1082, anexa 1, cap. 1, art. 1, lit. e). A precizat, în plus că prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și în mod incorect a admis excepția inadmisibilității prezentei cereri raportat la art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. A solicitat admiterea suspendării numitei P.M.D. din funcția de manager la Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice până la soluționarea Dosarului nr. 15441/299/2011. 4. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În speța de față reclamanta a solicitat suspendarea pârâtei P.M.D. din funcția de manager al Spitalului de Urgențe Oftalmologie și deci a Ordinului nr. 2884 din 26 noiembrie 2010 până la soluționarea cererii de suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 15441/299/2011 aflat de asemenea pe rolul Curții de Apel București.

În raport de obiectul cererii de ordonanță președințială formulată, Înalta Curte reține că în mod judicios prima instanța a reținut că este întemeiată excepția de inadmisibilitate a cererii, invocată de pârât, în raport de caracterul special al dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, dispoziții cu rang prioritar de aplicare în raport cu prevederile cu caracter general cuprinse în art. 581 C. proc. civ.

În acest sens, practica constată a Înaltei Curți a arătat că, în materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială ce vizează cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004) ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ și nu a celei de drept comun, prevăzută în Codul de procedură civilă Într-adevăr, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de această lege.

Dar, în condițiile în care în cadrul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate, pe de altă parte legea specială a reglementat procedura suspendării executării actului administrativ atacat, suspendarea aceluiași act administrativ pe calea altei proceduri speciale, a ordonanței președințiale, reglementate de Codul de procedură civilă nu se mai poate dispune, această din urmă procedură fiind incompatibilă cu procedura reglementată de Legea nr. 554/2004. Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de I.C. împotriva Sentinței nr. 5560 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.C. împotriva Sentinței nr. 5560 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012.