ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4623/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față:
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1.Circumstanțele
cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei Sectorului 3 București, sub nr. 15421/301/2011, reclamanta I.C. a
chemat în judecată pe pârâta P.M.D. solicitând instanței ca, pe calea
ordonanței președințiale, să dispună suspendarea pârâtei din funcția de manager
al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologie București, precum și interzicerea
accesului pârâtei în spital ca și măsură de siguranță.
În motivarea cererii
reclamanta a arătat, în esență, că începând cu data de 16 februarie 2011 pârâta
nu mai îndeplinește condițiile legale pentru deținerea și exercitarea funcției
de manager, respectiv împotriva acesteia a fost emisă sentința penală nr. 241/2011
a Judecătoriei Sectorului 1 prin care s-a dispus continuarea cercetărilor în
vederea începerii urmăririi penale, fiind prin urmare incidente dispozițiile
Legii nr. 95/2006, respectiv art. 183
3
alin. (1) lit. n) cu referire
la Ordinul Ministrului Sănătății 1082, anexa 1, cap. 1, art. 1, lit. e).
În drept au fost
invocate prevederile art. 581 C. proc. civ.
Prin întâmpinare
formulată la data de 03 iunie 2011, pârâta a invocat excepțiile
inadmisibilității, a lipsei calității procesuale active a reclamantei, a lipsei
de interes și a necompetenței materiale, iar pe fond a solicitat respingerea
acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.
8435 din 06 iunie 2011 a fost admisă excepția necompetenței materiale și
declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București, secția de contencios administrativ, fiind reținute în esență disp. art.
3 pct. 1 C. proc. civ., dar și art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 10 din Legea nr.
554/2004.
Cauza a fost
înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 15421/301/2011.
La data de 14
septembrie 2011 pârâta a depus la dosar note de ședință prin care a reiterat
excepția inadmisibilității.
La termenul de
judecată din 26 septembrie 2011 Curtea a pus în discuție excepțiile invocate de
pârâtă, reținând cauza în pronunțare asupra acestora, la aceeași dată
reclamanta depunând la dosar și note scrise.
În contextul amânării
pronunțării, ambele părți au formulat concluzii scrise la data de 30 septembrie
2011.
Hotărârea
instanței de fond.
Prin sentința nr. 5560
din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios
administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale
active și a lipsei interesului invocate de pârâtă ca fiind neîntemeiate.
A admis excepția inadmisibilității
invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca
inadmisibilă.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Cu referire la
excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes invocate
de către pârâtă, Curtea a reținut că l
egitimare
procesuală activă și interes în sens de folos practic urmărit, sunt conferite
reclamantei cu caracter general de disp. art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, iar cum în cauză reclamanta a fost angajată a
Spitalului
de Urgențe Oftalmologie București, unitate la care pârâta are calitatea de
manager, reclamantei fiindu-i desfăcut contractul de muncă, context în care
între părți au existat mai multe litigii pe rolul diferitelor instanțe de
judecată
,
reclamanta se încadrează în norma
prevăzută de textul de lege.
Sub
aspectul excepției inadmisibilității de asemenea invocată de pârâtă, Curtea a
constatat că reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 581 și urm.
C. proc. civ. prin care este reglementată procedura ordonanței președințiale,
procedură specială ce permite instanței să ordone măsuri vremelnice în cazuri
grabnice pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru
prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru
înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.
În
speța de față reclamanta a solicitat
suspendarea pârâtei P.M.D. din funcția de
manager al Spitalului de Urgențe Oftalmologie și deci a Ordinului nr. 2884 din 26
noiembrie 2010 până la soluționarea cererii de suspendare ce face obiectul Dosarului
nr. 15441/299/2011 aflat de asemenea pe rolul Curții de Apel București.
Curtea
a reținut că, în cazul de față dispozițiile art.
581 și urm. din C. proc. civ. nu-și
găsesc aplicarea, întrucât, în speță
este
vorba despre un act administrativ, care se suspendă doar în condițiile art. 14
și 15 din Legea nr. 554/2004, iar instanța nu este sesizată să se pronunțe dacă
sunt îndeplinite condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale, cu efect
până la pronunțarea instanței de fond sau până la rămânerea irevocabilă a
hotărârii prin care instanța de contencios administrativ se pronunță asupra
acțiunii în anulare.
3.
Recursul declarat în cauză.
Împotriva
acestei hotărâi a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie.
Recurenta
a reiterat motivele formulate prin acțiunea introductivă de instanță,
prezentând pe larg situația litigioasă cu intimata pârâtă și faptul că
împotriva acesteia a
fost emisă sentința penală nr. 241/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 prin care
s-a dispus continuarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale,
fiind prin urmare incidente dispozițiile Legii nr. 95/2006, respectiv art. 183
3
alin. (1) lit. n) cu referire la Ordinul Ministrului Sănătății 1082, anexa 1, cap. 1, art. 1, lit. e).
A precizat, în
plus că prima instanță a interpretat greșit actul
juridic dedus judecății și în mod incorect a admis excepția inadmisibilității
prezentei cereri raportat la art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și art. 20 alin. (2)
din Legea nr. 554/2004.
A
solicitat admiterea suspendării numitei P.M.D. din funcția de manager la Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice până la soluționarea Dosarului nr. 15441/299/2011.
4.
Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în
raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că
recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În
speța de față reclamanta a solicitat
suspendarea pârâtei P.M.D. din funcția de
manager al Spitalului de Urgențe Oftalmologie și deci a Ordinului nr. 2884 din 26
noiembrie 2010 până la soluționarea cererii de suspendare ce face obiectul Dosarului
nr. 15441/299/2011 aflat de asemenea pe rolul Curții de Apel București.
În raport de obiectul
cererii de ordonanță președințială formulată, Înalta Curte reține că în mod
judicios prima instanța a reținut că este întemeiată excepția de
inadmisibilitate a cererii, invocată de pârât, în raport de caracterul special
al dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, dispoziții cu rang
prioritar de aplicare în raport cu prevederile cu caracter general cuprinse în art.
581 C. proc. civ.
În acest sens,
practica constată a Înaltei Curți a arătat că, în materia contenciosului
administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială ce vizează
cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de
existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (art. 14
și 15 din Legea nr. 554/2004) ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate
prin acest act normativ și nu a celei de drept comun, prevăzută în Codul de
procedură civilă
Într-adevăr, art. 28 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004 prevede că dispozițiile acestei legi se completează
cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt
incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile
publice, pe de o parte, și persoanele vătămate, pe de altă parte, precum și cu
procedura reglementată de această lege.
Dar, în condițiile în
care în cadrul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o
parte, și persoanele vătămate, pe de altă parte legea specială a reglementat
procedura suspendării executării actului administrativ atacat, suspendarea
aceluiași act administrativ pe calea altei proceduri speciale, a ordonanței
președințiale, reglementate de Codul de procedură civilă nu se mai poate
dispune, această din urmă procedură fiind incompatibilă cu procedura
reglementată de Legea nr. 554/2004.
Față de aceste
considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va
respinge recursul declarat de I.C. împotriva Sentinței nr. 5560 din 3 octombrie
2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de I.C. împotriva Sentinței nr. 5560 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 8 noiembrie 2012.