ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4169/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura derulată în fața primei instanțe Prin acțiunea înregistrată, inițial, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. 45895/299/2010, reclamanta I.C. a chemat în judecată pe pârâta P.M.D., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate încetarea contractului de management, intrat în vigoare la data de 15 decembrie 2009, prin care pârâta a obținut funcția de manager la S.C.U.O. București. La data de 20 aprilie 2011, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârâți, pe P.M.D., M.S.P., A.V. și C.A.Z. La data de 11 ianuarie 2012, reclamanta a depus la dosarul cauzei „note scrise precizatoare”, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate: - încetarea contractului de manager interimar al pârâtei P.M.D.

începând cu data numirii în funcție, 15 decembrie 2009; - deținerea în fals de către pârâtă a funcției de manager interimar; - exercitarea în mod ilicit și ilegal a funcției de manager interimar în perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010; - nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură semnate de managerul interimar în numele Spitalului. Prin sentința civilă nr. 552 din 18 ianuarie 2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a admis excepția de necompetență materială a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reținându-se că litigiul dedus judecății are ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, în regim de drept public.

La Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată, la data de 09 februarie 2012, sub nr. 45895/299/2010. Pentru termenul de judecată din data de 03 mai 2012, instanța a dispus citarea reclamantei, cu mențiunea de a indica cu claritate obiectul acțiunii, motivele de fapt și de drept ale fiecărui capăt de cerere, precum și de a justifica în privința fiecărui pârât calitatea procesuală pasivă. La data de 03 mai 2012, reclamanta a formulat cerere de modificare, completare și precizare la acțiunea introductivă, în sensul că înțelege să solicite, în contradictoriu cu pârâții P.M.D., M.S.P., A.V. și C.A.Z.: 1. anularea contractului de management interimar (15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010) semnat de pârâții P.M.D.

și M.S.P., la data de 15 decembrie 2009, în principal, pentru constatarea încetării contractului de management interimar (constatarea încetării exercitării funcției de manager interimar) pentru P.M.D., chiar de la data numirii în funcția de manager interimar (15 decembrie 2009), pentru neînlăturarea motivelor de incompatibilitate, nesoluționate exclusiv din vina pârâtei P.M.D., cu complicitatea M.S. și a foștilor miniștri, A.V. și C.A.Z.; 2. constatarea nulității absolute a deținerii și exercitării funcției de manager interimar pentru pârâta P.M.D., pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010, funcție deținută și exercitată prin fraudarea legii; 3. constatarea nulității absolute a tuturor actelor „de procedură”semnate de pârâta P.M.D., în numele Spitalului, în calitate de pretins manager interimar, pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010, acestea fiind realizate prin fraudarea legii.

Prin întâmpinarea formulată la data de 12 iunie 2012, pârâtul M.S. a invocat excepția tardivității cererii de modificare, completare și precizare la acțiunea introductivă, prin raportare la prevederile art. 132 C. proc. civ. și excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată. Pe fondul cauzei, pârâtul M.S. a solicitat respingerea solicitărilor reclamantei ca neîntemeiate, arătând că, în perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010, postul de manager al S.C.U.O. din București, a fost exercitat cu caracter interimar, în baza Ordinului ministrului sănătății nr. R/2481 din 15 decembrie 2009, de către pârâta P.M.D., în conformitate cu art. 179 alin. (5) din Legea nr. 95/2006.

Pârâtul a precizat că pentru această perioadă nu a fost încheiat contract de management, având în vedere că funcția de conducere nu a fost ocupată prin concurs. Referitor la solicitarea reclamantei, în sensul constatării nulității actelor de procedură, pârâtul M.S. a susținut că este inadmisibilă, prin raportare la art. 1 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că nu au fost identificate eventualele „acte de procedură” și nici nu a fost motivată cererea, prin menționarea modului în care reclamanta a fost vătămată prin emiterea acestor acte. În ședința publică din data de 06 decembrie 2012, Curtea a respins excepția tardivității cererii de modificare, completare și precizare a acțiunii introductive, reținând că cererea a fost formulată la data de 03 mai 2012, în termenul prevăzut de art. 132 C. proc.

civ., față de împrejurarea că niciunul dintre termenele de judecată anterioare nu pot fi considerate ca reprezentând prima zi de înfățișare potrivit art. 134 C. proc. civ. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 6977 din 6 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, și a respins acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost modificată, completată și precizată, ca inadmisibilă. A reținut instanța că nu este admisibilă o acțiune în contencios administrativ prin care se solicită anularea unui act administrativ, recunoașterea unui drept ori a unui interes legitim vătămat, precum și repararea pagubei cauzate, în lipsa unei practici administrative vătămătoare.

În cauza dedusă judecății, capătul principal de cerere are ca obiect anularea contractului de management interimar încheiat la data de 15 decembrie 2009, pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2009, între pârâții P.M.D. și M.S. Potrivit susținerilor pârâtului M.S., necontestate de reclamantă, pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010 nu a existat un contract de management încheiat între pârâții P.M.D. și M.S., postul de manager al S.C.U.O. București fiind ocupat, cu caracter interimar, de pârâta P.M.D., în baza Ordinului ministrului sănătății nr. R/2481 din 15 decembrie 2009, conform art. 179 alin. (5) din Legea nr. 95/2006.

În aceste condiții, având în vedere inexistența contractului de management interimar pretins a fi fost încheiat la data de 15 decembrie 2009, pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010, Curtea a constatat că demersul judiciar al reclamantei este inadmisibil, neexistând o vătămare în drepturile ori interesele sale legitime, care să poată fi examinată pe calea unei acțiuni în contencios administrativ.

Prima instanță a apreciat că aceeași soluție se impune și în privința capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a deținerii și exercitării funcției de manager interimar pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010, precum și constatarea nulității absolute a tuturor actelor „de procedură” semnate de pârâta P.M.D., în considerarea raportului de accesorialitate cu capătul principal de cerere și având în vedere lipsa oricăror elemente de identificare a actelor a căror anulare se solicită, ca o consecință a anulării contractului de management. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 6977 din 6 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs, în termen legal, reclamanta I.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul d eclarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția civilă. Recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, întrucât contractul de management interimar încheiat între pârâții M.S. și P.M.D. este un act juridic civil, aspect ce atrage competența Curții de Apel București, secția civilă, care urmează să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere ale acțiunii deduse judecății. În subsidiar, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției de inadmisibilitate și admiterii acțiunii, astfel cum a fost modificată, completată și precizată.

Recurenta a susținut că în lipsa contractului de management interimar ce trebuia încheiat între pârâții M.S. și P.M.D., urmează a se constata nulitatea absolută a deținerii și exercitării funcției de manager interimar de către pârâta P.M.D., pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010, precum și nulitatea absolută a tuturor actelor de procedură semnate de pârâta P.M.D. în numele S.C.U.O., în calitate de pretins manager interimar, în perioada menționată. Recurenta a învederat, în esență, că deținerea ilicită și nelegală a funcției de manager interimar de către pârâtă i-a vătămat dreptul său constituțional la muncă, prin concedierea în mod nelegal de către o persoană care nu deținea funcția respectivă.

În subsidiar, recurenta a solicitat să se constate netemeinicia și nelegalitatea exercitării funcției de manager interimar fără încheierea unui contract de management, deținerea în fals a funcției de manager interimar și exercitarea în mod nelegal a acestei funcții de către pârâtă, prin încălcarea prevederilor Legii nr. 95/2006. 4. Apărarea formulată de intimata P.M.D. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă P.M.D. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Intimata a solicitat respingerea motivului de recurs vizând necompetența secției de contencios administrativ a curții de apel, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, contractul de management este asimilat actului administrativ, iar procesele și cererile privind actele autorităților și instituțiilor centrale, sunt de competența curții de apel.

Intimata a arătat, în esență, că în mod legal instanța de fond a reținut că recunoașterea sau realizarea uni drept sau a unui interes legitim vătămat în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ este condiționată de existența unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat, în condițiile art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Intimata a susținut că inadmisibilitatea acțiunii este dată și de împrejurarea că reclamanta a invocat pe cale principală lezarea unui interes legitim public, fără ca aceasta să formuleze un capăt de cerere în subsidiar, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe cale principală să invoce lezarea unui interes legitim privat. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Critica recurentei privind necompetența instanței de contencios administrativ care a soluționat cauza în primă instanță, este neîntemeiată. Contractul de management încheiat în temeiul art. 178 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, contestat în cauză, întrunește caracterele juridice ale actului administrativ, definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 ca fiind manifestarea unilaterală de voință a unei autorități publice, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Natura juridică de act administrativ a contractului de management este dată de raportul juridic de drept administrativ existent între spital și autoritățile publice din domeniul sanitar, pe de o parte și organele sale de conducere, pe de altă parte, context în care, actul respectiv reprezintă un act administrativ, care este supus cenzurii instanței de contencios administrativ. Pentru motivele arătate, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că prin hotărârea pronunțată, prima instanță a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. De asemenea, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este nefondat. Hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cu prezentarea în mod coerent a argumentelor reținute în fundamentarea soluției pronunțate. În ceea ce privește criticile subsumate motivelor de recurs prevăzute la art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate. Prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Capătul principal de cerere al acțiunii deduse judecății, astfel cum a fost modificată, completată și precizată de către reclamantă la data de 03 mai 2012, îl constituie anularea contractului de management interimar încheiat între pârâții P.M.D.

și M.S. la 15 decembrie 2009, pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010. Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței competente orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

Persoana vătămată este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din legea menționată drept „orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate”. Instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, constată că admisibilitatea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de justificarea vătămării unui drept ori a unui interes legitim.

Cum în cauză nu a fost încheiat un contract de management interimar între pârâții M.S. și P.M.D., pentru perioada 15 decembrie 2009 – 26 noiembrie 2010, nu se poate reține că există o vătămare în drepturile sau interesele legitime ale recurentei-reclamante, care să poată face obiectul analizei pe calea unei acțiuni în contencios administrativ. Pe de altă parte, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004, persoanele fizice pot formula capete de cerere în cadrul acțiunii în contencios administrativ, prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

În speță, se constată că, deși reclamanta a solicitat pe cale accesorie și constatarea nulității absolute a tuturor actelor „de procedură” semnate de pârâta P.M., nu au fost identificate aceste acte, care să fi produs efecte directe asupra drepturilor și intereselor legitime ale reclamantei. În raport de soluția dată în prezenta cauză, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune a fi analizate celelalte critici formulate de reclamantă referitoare la fondul litigiului. Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta I.C., ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta I.C. împotriva sentinței civile nr. 6977 din 6 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2014.