ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4309/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 7505 din 24 aprilie 2009 Judecătoria Constanța a admis excepția necompetentei materiale a instanței și a trimis cauza spre competentă soluționare Secției Contencios Administrativ și Fiscal a Curții de Apel Constanța. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut faptul că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 3319/212/2009, reclamantul C.M.

a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, Subsecretariatul de Stat pentru problemele revoluționarilor, pentru ca pe baza probelor ce se vor administra să se dispună obligarea pârâtului la emiterea certificatului de luptător pentru victoria revoluției din 1989. S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel, precum și faptul că Guvernul României este, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si funcționarea Guvernului României și a ministerelor, autoritatea publică a puterii executive, care funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice.

Pentru aceste motive, văzând și prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a trimis cauza spre competentă soluționare secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Constanța. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 100/CA din 11 martie 2010 a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantul C.M., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut că reclamantul a precizat că obiectul cererii sale este stabilirea de către instanță a calității de luptător pentru victoria revoluției. î n speță, reclamantul a solicitat ca instanța să constate calitatea sa de luptător în revoluția din decembrie 1989, în temeiul legii nr. 42/1990, acesta nefăcând nicio referire la prevederile l egii nr. 554/2004. S-a arătat că legea invocată ca temei de drept nu prevede o competență specială a instanței de contencios administrativ. S-a mai reținut de către instanță că reclamantul nu a susținut în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că ar fi adresat Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989 vreo cerere, astfel că nu și-a întemeiat acțiunea pe prevederile legale reținute de către prima instanță și în general pe vreun text al Legii nr. 554/2004, ci numai pe prevederile Legii nr. 42/1990.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel a apreciat că cererea trebuie soluționată de către instanța de drept comun, potrivit art. 1 punctul 1 C. proc. civ. Reținând că, în temeiul art. 20 și urm. C. proc. civ., conflictul negativ de competență se soluționează de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Constanța a înaintat dosarul acestei instanțe în vederea pronunțării regulatorului de competență. Înalta Curte, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei, se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Prin cererea formulată, reclamantul a chemat în judecată Guvernul României, solicitând obligarea acestuia la emiterea certificatului de luptător pentru victoria revoluției din 1989. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, emitentul actului administrativ atacat este o autoritate publică centrală.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe C.M. și pe Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.