ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1249/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Constanța reclamanta G.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P.I., anularea consemnărilor din livretele militare aparținând lui L.I. și C.G. În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că în livretele militare aparținând lui L.I. și C.G. pârâtul P.I. a înscris în mod fals calitatea de veterani de război a acestora. Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța. La termenul din data de 27 aprilie 2010 instanța a dispus disjungerea capătului de cerere ce face obiectul prezentului litigiu, din Dosarul nr. 5949/212/2010 al Judecătoriei Constanța.

Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța. Pentru a se pronunța astfel Judecătoria Constanța a reținut că potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale, iar în cauză se solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate centrală. Prin Sentința civilă nr. 10/CA din 10 ianuarie 2012 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu de către instanță, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Curtea de Apel Constanța a reținut că reclamanta a depus la dosar precizări prin care a arătat că obiectul acțiunii deduse judecății nu îl constituie stabilirea calității de veteran de război și nici anularea livretelor militare pentru C.G. și L.I. ci consemnările false efectuate de pârâtul P.I. în nume personal și în interes personal. Atât în precizările depuse în fața instanței de fond cât și în cele depuse în dosarul curții reclamanta a arătat că nu înțelege să conteste calitatea de veteran de război și nici legalitatea livretelor militare ci doar consemnările pârâtului deoarece le apreciază ca false și făcute în interes personal. Curtea de Apel a constatat că nu se contestă legalitatea actului administrativ emis de o autoritate centrală ci se pune în discuție răspunderea delictuală a pârâtului, persoană fizică, invocându-se efectuarea în mod abuziv, în interes personal a unor mențiuni.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Judecătoriei Constanța pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Înalta Curte reține că, astfel cum a fost precizată acțiunea, în cauză, nu se contestă legalitatea actului administrativ emis de o autoritate centrală ci se pune în discuție răspunderea delictuală a pârâtului persoană fizică invocându-se efectuarea în mod abuziv, în interes personal a unor mențiuni. Incontestabil, legalitatea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală este analizată de curtea de apel dar, în cauză, prin acțiunea formulată reclamanta nu contestă legalitatea emiterii livretelor militare ci, sancționarea faptei personale a pârâtului, apreciată ca abuzivă, de către reclamantă. Față de cele arătate, Înalta Curte constată că soluționarea în fond a cauzei privind pe G.M.

și I.P. este de competența Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe G.M. și I.P. în favoarea Judecătoriei Constanța. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 martie 2012. Procesat de GGC - AA