ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3153/2012

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 august

2011 publicat în M. Of. nr. 832 din 13 decembrie 2010, raportat la dispozițiile

Legii nr. 94/1992, republicată, și ale Legii nr. 554/2004, precum și la celelalte

dispoziții legale menționate în cuprinsul cererii.

Prin sentința nr. 308/CA

din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Constanța

și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta

A.P.I.A. - Centru Județean Constanța, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi

a României - Camera de Conturi a Județului Constanța și Curtea de Conturi a României,

în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

sentință, Curtea de Apel Constanța a reținut că actul administrativ atacat este

decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Constanța care este o autoritate

publică la nivel local, astfel că tribunalul este competent să soluționeze prezentul

litigiu.

Sentința Tribunalului

Constanța

Tribunalul Constanța,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 638 din 23 februarie

2012, a admis excepția necompetenței materiale și în conformitate cu dispozițiile

art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a acțiunii

promovată de reclamanta A.P.I.A. - Centru Județean Constanța în contradictoriu cu

pârâții Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Constanța și

Curtea de Conturi a României, spre competentă soluționare în favoarea Curții d Apel

Constanța. S-a constatat conflictul negativ de competență și în temeiul art. 21

C. proc. civ. s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție,

în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această

sentință s-a reținut că potrivit prevederilor pct. 228 din Regulamentul Curții de

Conturi, sesizarea instanței specializate de contencios administrativ în raport

cu activitatea de audit financiar desfășurată de către Curtea de Conturi se poate

face doar cu referire la încheierea emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor,

acesta fiind singurul act administrativ de natură a investi o instanță de judecată,respectiv

Curtea de Apel.

Soluția Înaltei Curți

de Casație și Justiție

Înalta Curte examinând

conflictul negativ de competență, constată că soluționarea prezentei cauze aparține

Tribunalului Constanța.

Este adevărat că Regulamentul

Curții de Conturi, așa cum a reținut și Curtea de Apel Constanța, cuprinde procedura

de contestare a deciziilor structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se

la art. 227 că „împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ

competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ”.

Potrivit art. 228 din

același regulament, „competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul

entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor,

aparține Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel

în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate în condițiile Legii

contenciosului administrativ”.

Dat fiind faptul că dispozițiile

din regulament menționate fac trimitere la Legea contenciosului administrativ, se

pune problema stabilirii competenței materiale de soluționare a cauzei, referitoare

la actul administrativ care constituie obiectul cererii deduse judecății, acesta

fiind emis de o structură județeană a Curții de Conturi, respectiv de o autoritate

publică județeană.

Dispozițiile art. 228

din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010,

sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă

dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce privește

competența instanțelor de contencios administrativ.

De la dreptul comun prevăzut

de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004, se poate deroga doar prin dispoziții

speciale cuprinse într-o lege organică specială.

Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria legilor

organice speciale, astfel că se va stabili competența materială în raport de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Mai mult decât atât, în

ședința plenului secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din

data de 20.02.2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia

de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul care

dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice.

Trebuie precizat că soluțiile

de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine

pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de

unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de

insecuritate a raporturilor juridice.

În consecință, în baza

art. 20 și urm. C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a prezentei

cauze la Tribunalul Constanța .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe privind pe reclamantul orașul T.C. și pârâtele Camera de Conturi Gorj

și Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios

administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie

2012.