ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3153/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 august 2011 publicat în M. Of. nr. 832 din 13 decembrie 2010, raportat la dispozițiile Legii nr. 94/1992, republicată, și ale Legii nr. 554/2004, precum și la celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul cererii. Prin sentința nr. 308/CA din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Constanța și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A.P.I.A. - Centru Județean Constanța, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Constanța și Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Constanța a reținut că actul administrativ atacat este decizia emisă de Camera de Conturi a Județului Constanța care este o autoritate publică la nivel local, astfel că tribunalul este competent să soluționeze prezentul litigiu. Sentința Tribunalului Constanța Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 638 din 23 februarie 2012, a admis excepția necompetenței materiale și în conformitate cu dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanta A.P.I.A. - Centru Județean Constanța în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Constanța și Curtea de Conturi a României, spre competentă soluționare în favoarea Curții d Apel Constanța.

S-a constatat conflictul negativ de competență și în temeiul art. 21 C. proc. civ. s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență. Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că potrivit prevederilor pct. 228 din Regulamentul Curții de Conturi, sesizarea instanței specializate de contencios administrativ în raport cu activitatea de audit financiar desfășurată de către Curtea de Conturi se poate face doar cu referire la încheierea emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor, acesta fiind singurul act administrativ de natură a investi o instanță de judecată,respectiv Curtea de Apel. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte examinând conflictul negativ de competență, constată că soluționarea prezentei cauze aparține Tribunalului Constanța.

Este adevărat că Regulamentul Curții de Conturi, așa cum a reținut și Curtea de Apel Constanța, cuprinde procedura de contestare a deciziilor structurilor județene ale Curții de Conturi, prevăzându-se la art. 227 că „împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, conducătorul entității verificate poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă în condițiile Legii contenciosului administrativ”. Potrivit art. 228 din același regulament, „competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, aparține Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul entității verificate în condițiile Legii contenciosului administrativ”.

Dat fiind faptul că dispozițiile din regulament menționate fac trimitere la Legea contenciosului administrativ, se pune problema stabilirii competenței materiale de soluționare a cauzei, referitoare la actul administrativ care constituie obiectul cererii deduse judecății, acesta fiind emis de o structură județeană a Curții de Conturi, respectiv de o autoritate publică județeană. Dispozițiile art. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ.

De la dreptul comun prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004, se poate deroga doar prin dispoziții speciale cuprinse într-o lege organică specială. Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 nu intră în categoria legilor organice speciale, astfel că se va stabili competența materială în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Mai mult decât atât, în ședința plenului secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 20.02.2012, s-a hotărât că actul supus controlului judiciar este decizia de măsuri emisă de Camera Județeană de Conturi, pentru că acesta este actul care dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice.

Trebuie precizat că soluțiile de principiu adoptate la nivelul secției reprezintă un mecanism menit să preîntâmpine pronunțarea unor soluții neunitare, mai ales că rolul Înaltei Curți este acela de unificare a practicii judiciare, iar soluțiile acesteia nu pot constitui sursă de insecuritate a raporturilor juridice. În consecință, în baza art. 20 și urm. C. proc. civ., se va stabili competența de soluționare a prezentei cauze la Tribunalul Constanța .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe privind pe reclamantul orașul T.C. și pârâtele Camera de Conturi Gorj și Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2012.