ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5237/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată și apărarea pârâtei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, anularea rezultatului de respingere a selecției dosarului său pentru concursul de promovare în gradul profesional, organizat de autoritatea pârâtă în perioada 11 - 12 noiembrie 2010, act administrativ emis la data de 3 noiembrie 2010, anularea deciziei de respingere a contestației administrative împotriva refuzului selectării dosarului de concurs și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de validare a dosarului de concurs al reclamantului, în sensul îndeplinirii condițiilor legale de participare la examenul de promovare în gradul profesional, precum și la plata daunelor morale în sumă de 15.000 lei.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că dosarul său de concurs a fost respins pentru neîndeplinirea condiției legale de vechime în treapta de salarizare, deși îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, inclusiv condiția impusă la lit. b) respectiv „cel puțin 2 ani vechime în treapta de salarizare din care avansează”. A mai susținut că motivarea care a stat la baza celor două acte administrative este generală, având astfel dificultăți în formularea apărării. Ulterior, reclamantul a precizat acțiunea invocând excepția nulității absolute a actelor administrative contestate, întrucât acestea nu sunt motivate în fapt și în drept, instanța calificând această precizare ca fiind o argumentare în fapt și în drept a acțiunii.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, invocând prevederile art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, având în vedere că reclamantul s-a aflat în concediu medical și acea perioadă nu constituie vechime în specialitate sau în funcția publică, deci nici în gradul profesional sau treapta de salarizare respectivă. S-a arătat că într-o astfel de perioadă nu se prestează activitate și raportul de muncă este suspendat, acesta fiind motivul pentru care i-a fost respins dosarul de concurs pentru promovare în gradul profesional. Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale pârâta a apreciat că acestea nu se justifică.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 40/F din 3 martie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, a dispus anularea rezultatului de respingere a selectării dosarului de concurs al reclamantului pentru concursul de promovare în grad profesional organizat de autoritatea pârâtă în perioada 11 - 12 noiembrie 2010 ca și a rezultatului soluționării contestației din data de 5 noiembrie 2010, emise de pârâtă. Prin aceeași sentință instanța a obligat pârâta să reanalizeze dosarul de concurs al reclamantului, constatând că este îndeplinită condiția de vechime în treapta de salarizare, respingând cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale.

Pentru a adopta această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul P.G.C. este funcționar public în cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov din data de 6 noiembrie 2002, ocupând inițial funcția publică de inspector vamal debutant și ulterior de consilier juridic clasa I, grad principal, treapta de salarizare 3. La data de 1 mai 2007 a fost avansat la treapta de salarizare 2, iar la data de 1 august 2008 la treapta 1 de salarizare a funcției de consilier juridic principal. Autoritatea pârâtă a organizat în perioada 11 - 12 noiembrie 2010 un concurs de promovare în grad profesional, la care s-a înscris și reclamantul, însă la data de 3 noiembrie 2010 a aflat că dosarul său a fost respins cu motivarea că îi „lipsește vechimea în treaptă”.

Reclamantul a contestat la data de 4 noiembrie 2010 rezultatul, iar la data de 5 noiembrie 2010 s-a respins contestația acestuia, în temeiul art. 66 lit. a) din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici cu modificările și completările ulterioare. Prima instanță a reținut că art. 94 alin. (1) lit. h) din același act normativ prevede că „Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se află în una dintre următoarele situații: h) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună, în condițiile legii”.

În speță, prima instanță a constatat că perioadele în care reclamantul a beneficiat de concedii medicale, luate în mod separat, nu depășesc o lună, astfel că nu se poate reține că raportul de serviciu al acestuia a fost suspendat în aceste perioade, pentru incapacitate temporară de muncă, apreciind că interpretarea dată de pârâtă în ceea ce privește calcularea vechimii în treaptă a reclamantului este eronată. De la data de 1 august 2008, data promovării în treaptă avută în vedere de instanță, au trecut mai mult de 2 ani, până la data de 11 noiembrie 2010, data organizării concursului, astfel că reclamantul îndeplinește condiția legală privind vechimea pentru a se înscrie la concurs.

În privința obligării pârâtei la emiterea unei decizii de validare a dosarului de concurs, prima instanță a reținut că autoritatea trebuie să verifice și îndeplinirea celorlalte condiții legale pentru selectarea dosarului reclamantului, astfel că nu se poate substitui în atribuțiile pârâtei referitoare la analizarea condițiilor privind participarea la examene și concursuri a funcționarilor publici, instanța având doar atribuția de a analiza, atunci când este sesizată, legalitatea și temeinicia unor decizii luate cu privire la cariera funcționarilor publici. Referitor la cererea de acordare a daunelor morale, prima instanță a reținut că prejudiciul moral reprezintă o atingere adusă onoarei sau demnității unei persoane, or, prin rezultatul comunicat reclamantului, ca urmare a interpretării eronate a unor dispoziții legale, acesta nu a fost prejudiciat moral, nefiindu-i afectat în vreun fel dreptul de a avansa în cariera profesională, onoarea sau demnitatea.

În plus, acesta are deschisă calea participării la concursuri și examene, iar în situația promovării lor are dreptul la încadrarea în treapta sau gradul corespunzător și la acordarea drepturilor salariale aferente. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs atât reclamantul P.G.C., cât și pârâta Autoritatea Națională a Vămilor (ANV). 3.1. Recursul recurentului-reclamant P.G.C. Invocând ca temei legal al căii de atac promovate prevederile art. 304 1 C. proc. civ., recurentul-reclamant a criticat sentința primei instanțe numai cu privire la respingerea petitului referitor la obligarea pârâtei la plata daunelor morale.

Recurentul-reclamant a susținut că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea sa de acordare a daunelor morale întrucât art. 63 și următoarele din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici consacră în mod expres dreptul funcționarului la promovarea în clasă, treaptă și grad profesional, or în ceea ce-l privește, prin respingerea nelegală a selectării dosarului său de concurs de promovare organizat în perioada 11 - 12 noiembrie 2010, i-au fost aduse grave prejudicii, fiindu-i afectată onoarea și demnitatea personală. 3.2. Recursul pârâtei-recurente Autoritatea Națională a Vămilor Și autoritatea pârâtă a criticat sentința primei instanțe apreciind că în mod nelegal a fost admisă în parte acțiunea reclamantului.

În esență, recurenta a susținut că soluția a fost adoptată pe baza unei eronate interpretări a prevederilor ar. 65 alin. (2) lit. b) și respectiv art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999 referitoare la condițiile în care raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă de drept în cazul în care acesta se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioadă mai mare de o lună. În cauză, raportat și la declarația pe proprie răspundere a reclamantului intimat, a rezultat că în perioada 1 mai 2008 - 3 noiembrie 2010, acesta a avut cumulat 143 de zile de concediu medical ceea ce atrage neîndeplinirea condiției stipulate de lege, de minim doi ani vechime în treaptă de salarizare, chiar dacă, în adevăr, durata fiecărui concediu medical nu depășește 30 de zile.

În fine, recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea instanței de fond în ceea ce privește respingerea daunelor morale este legală și întemeiată, astfel că a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamant pe acest aspect. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursurile nu sunt fondate. Înalta Curte, analizând criticile aduse de cei doi recurenți hotărârii instanței, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la probele administrate și la prevederile legale incidente, apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate de natură a atrage fie casarea, fie modificarea sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Întrucât motivele de recurs înfățișate de recurenta-pârâtă ANV vizează practic fondul cauzei, cererea de acordare a daunelor morale având caracter subsidiar, Înalta Curte le va examina cu prioritate, mai cu seamă că argumentele înfățișate susțin, cel puțin în manieră indirectă, și soluția adoptată cu privire la recursul reclamantului-recurent. Instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamatului și a apreciat ca nelegală decizia recurentei-pârâte de respingere a selectării dosarului de concurs al reclamantului în vederea promovării în grad profesional, corespunzător concursului organizat în perioada 11 - 12 noiembrie 2010 și implicit modalitatea de soluționare a contestației din data de 5 noiembrie 2010, pe considerentul că autoritatea pârâtă a calculat eronat perioada de doi ani ce reprezintă una dintre condițiile legale de vechime în treaptă pentru înscrierea la concurs.

Problema de drept ce se impune a fi dezlegată, astfel după cum a arătat și recurenta-pârâtă este de a determina, în interpretarea prevederilor art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999, republicată, în ce măsură concediile medicale de care o persoană a beneficiat în intervalul de minim 2 ani vechime în treaptă de salarizare din care avansează, se calculează cumulat sau individual, în raport de durata de „maxim o lună de zile” stipulată de textul de lege arătat.

Înalta Curte, în acord cu cele reținute și de prima instanță, și în absența definirii exprese în cuprinsul Legii nr. 188/1999 a conținutului noțiunilor de „vechime în muncă”, „vechime în grad” și „vechime în treaptă” apreciază că legiuitorul, prin sintagma „raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcționarul public se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pentru o perioadă mai mare de o lună, în condițiile legii” (art. 94 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999), nu a avut în vedere durata cumulativă a concediilor medicale pe care funcționarul le poate avea într-un interval de timp determinat. Interpretarea rațională a normei sus-arătate conduce la concluzia că raportul de serviciu al unui funcționar public nu se va suspenda dacă acesta cumulează, la un anume moment, urmare a mai multor concedii pentru incapacitate temporară de muncă, o perioadă mai mare de o lună, ci de îndată ce unul dintre aceste concedii are o astfel de durată.

Cum recurentul-reclamant, în intervalul de timp luat în calcul pentru concursul de promovare în grad profesional a avut, necontestat, mai multe concedii medicale, dar niciunul nu a depășit o lună, interpretarea dată și de judecătorul fondului în sensul că raportul său de serviciu nu a fost suspendat în respectivele perioade de incapacitate temporară este corectă și urmează a fi menținută. Așa fiind, criticile recurentei-pârâte pe acest aspect urmează a fi respinse ca nefondate. Înalta Curte, în completarea celor deja arătate în susținerea temeiniciei soluției primei instanțe, de admitere numai în parte a acțiunii recurentului-reclamant, în sensul arătat și în expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii de mai sus, reține că nefondate sunt și criticile recurentului-reclamant vizând acordarea daunelor morale.

Și din această perspectivă Înalta Curte apreciază că prima instanță a stabilit cu justețe că prin simpla interpretare dată de autoritatea pârâtă unor texte de lege incidente nu se poate susține afectarea dreptului de avansare în carieră și nici lezarea onoarei și a demnității. În plus, Înalta Curte, în acord cu cele statuate și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, pe aspecte similare (a se vedea cauza Cumpănă și Mazăre c. României, publicată în M. Of. nr. 501 din 14 iunie 2005) arată că, având în vedere circumstanțele cauzei, se apreciază că modalitatea de soluționare a cauzei de față reprezintă, în sine, o reparație echitabilă suficientă pentru repararea oricărui prejudiciu moral ce ar fi fost, eventual, suferit de reclamantul-recurent.

Față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se vor respinge așadar ca nefondate ambele recursuri promovate în cauză, cu consecința menținerii sentinței legale pronunțate de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de P.G.C. împotriva sentinței nr. 40/F din 3 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov, împotriva sentinței nr. 40/F din 3 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2011.