ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2044/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2044/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2388,

pronunțată de Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului

Brașov, la data de 16 mai 2007, s-a respins excepția lipsei calității de

reprezentant a decanului Baroului Satu Mare, excepția lipsei capacității

procesuale de folosință și de exercițiu a reclamantului, excepția lipsei

calității procesuale active, excepția nulității cererii de chemare în judecată,

excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei de interes; s-a

admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Baroul Satu Mare, în

contradictoriu cu pârâtele SC B. SRL, SC L.C. SRL, SC L.L. SRL, SC A. &

T.C. SRL, SC A.L. SRL, SC E.L. SRL, SC L.P. SRL, SC P.R.L. SRL, SC J.E.D. SRL, SC

L.E.X. SRL, SC L.A.X. SRL, SC M.A. SRL, SC L.G. L. SRL, SC I.J. P. SRL, SC P.C.H.

SRL, SC M.P. SRL, SC A. & M.S.C. SRL, P.F.P.D.B.I., și, în consecință: s-a

declarat nulitatea pârâtelor; s-au numit lichidatorii acestora și s-a stabilit

remunerația în cuantum de câte 500 lei pentru fiecare lichidator; s-a dispus

comunicarea sentinței Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Satu Mare în vederea înregistrării mențiunii privind declararea nulității

entităților pârâte și trimiterea acestei hotărâri Monitorului Oficial al

României spre publicare în Partea a IV-a, în extras; s-a respins, ca

neîntemeiată, cererea reclamantului de declarare a nulității pârâtelor începând

cu data de 23 iunie 2004 – data intrării în vigoare a Legii nr. 51/1995,

modificată prin Legea nr. 255/2004 – întrucât potrivit art. 58 alin. (1) din

Legea nr. 31/1990, numai începând cu data la care hotărârea judecătorească de

declarare a nulității a devenit irevocabilă, societatea încetează fără efect

retroactiv și intră în lichidare; s-a respins acțiunea formulată în

contradictoriu cu pârâta P.F. G.N.; s-au respins cererile reconvenționale

formulate de SC E.L. SRL și SC L.L. SRL, în contradictoriu cu Baroul Satu Mare,

iar pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului suma de 2.839,30 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel,

tribunalul a reținut, cu referire la excepții, că potrivit dispozițiilor art. 55

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 51/1995 decanul reprezintă baroul în

raporturile acestuia cu persoanele fizice și juridice în baza unui mandat

special, acordat, în speță, cu ocazia adunării generale extraordinare din data

de 15 septembrie 2006; că reclamantul a dobândit capacitatea procesuală de

folosință și de exercițiu în conformitate cu prevederile art. 48 din Legea nr. 51/1995;

că acțiunea în declararea nulității dedusă judecății conține elementele

prevăzute de art. 133 alin. (1) C. proc. civ. și este imprescriptibilă, fiind

menită să protejeze un interes general, iar prin promovarea acesteia

reclamantul urmărește protejarea profesiei de avocat.

În ce privește fondul

cauzei, în soluționarea cererii principale și a cererilor reconvenționale,

prima instanță a reținut că orice activitate de consultanță, reprezentare sau

asistență juridică, desfășurată în afara cadrului stabilit de Legea nr. 51/1995

și de Legea nr. 514/2003, este ilegală; că o societate comercială nu poate

acorda asistență juridică decât în cadrul prevăzut de menționatele legi, iar

includerea acestei activități în obiectul de activitate al unei societăți

comerciale este nelegală, reprezentând o modalitate de eludare a dispozițiilor

legale privind acordarea asistenței juridice, aplicând prevederile art. 56 lit.

c) din Legea nr. 31/1990, în conformitate cu care nulitatea unei societăți

înmatriculate în Registrul Comerțului poate fi declarată atunci când obiectul

de activitate al societății este ilicit sau contrar ordinii publice, având în

vedere, deopotrivă, Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006, pronunțată de Secțiile

Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat ca fiind

inadmisibile cererile de autorizare a constituirii și înmatriculării

societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare juridică.

Tribunalul a

considerat că publicarea Statutului Consilierilor Juridici în Monitorul Oficial

al României, cu încălcarea art. 5 din Legea nr. 202/1998, nu îi conferă valoare

de act normativ, nefiind, așadar, necesar ca dispozițiile acestui statut,

referitoare la constituirea de către consilierii juridici a unor societăți

profesionale, în baza Legii nr. 31/1990, care să aibă ca obiect de activitate

exclusiv acordarea consultanței și reprezentării juridice, să fie declarate

nelegale, potrivit procedurii prevăzute de Legea nr. 514/2003, pentru a fi

înlăturate de către instanțele de judecată.

Instanța de fond a

avut în vedere, de asemenea, că pârâta P.F. G.N. și-a modificat activitatea

principală, astfel că neregularitatea invocată de reclamant a fost înlăturată

în conformitate cu art. 57 din Legea nr. 31/1990, republicată și modificată.

Împotriva sentinței

tribunalului au formulat apel pârâtele SC A.L. SRL; SC L.L. SRL; SC E.L. SRL; SC

J.E.D. SRL; SC A.S. SRL.; SC I.J. P. SRL; SC L.C. SRL; SC P.C.H. SRL; SC L.E.X.

SRL; SC M.A. SRL și intervenienta accesorie Asociația Colegiul Consilierilor

Juridici Satu Mare.

Prin decizia nr. 97,

pronunțată la data de 29 octombrie 2010, Secția comercială

a Curții de Apel Brașov a admis

excepția de inadmisibilitate a excepției

de nelegalitate a Deciziei nr. XXII a Înaltei Curți de Casație și Justiție; a

anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta SC A.L. SRL împotriva sentinței

civile nr. 2388/C din 16 mai 2007, pronunțată de Secția comercială și de

contencios administrativ a Tribunalului Brașov; a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de pârâtele SC L.L. SRL, SC J.E.D. SRL, SC L.A.X. SRL, SC

I.J. P. SRL și de intervenienta accesorie Asociația Colegiul Consilierilor Juridici

Satu Mare împotriva aceleiași hotărâri judecătorești; a admis apelurile

declarate de pârâtele SC L.C. SRL, SC A.P.C.H. SRL, SC L.E.X. SRL și SC M.A.

SRL împotriva menționatei sentințe, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul

că a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea pe care reclamantul a formulat-o

împotriva acestor pârâte, menținând neschimbate celelalte dispoziții ale

sentinței și a obligat pe apelantele pârâte SC L.L. SRL, SC E.L. SRL, SC J.E.D.

SRL, SC L.A.X. SRL, SC I.J. P. SRL, SC A.L. SRL și pe apelantul intervenient

Colegiul Consilierilor Juridici să plătească intimatului reclamant suma de

11.342 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de control judiciar a reținut că excepția de nelegalitate

a Deciziei nr. XXII din 12 februarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, Secțiile Unite, este inadmisibilă, întrucât nu constituie act

administrativ unilateral care să fie supus cenzurii contenciosului

administrativ sub aspectul legalității sale; că apelanta pârâtă SC A.L. SRL

Satu Mare nu s-a conformat dispozițiilor instanței din data de 6 noiembrie 2007

privind timbrarea apelului cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 25,5 lei

și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, fiind incidente dispozițiile art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și cele ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995; că

prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. nu sunt incidente, nici din

perspectiva criticii nelegalei citări a O.R.C., întrucât art. 26

1

din Legea nr. 26/1990 nu este aplicabil speței, și nici din perspectiva

criticii nelegalei citări a pârâtelor SC E.L. SRL, SC J.E. SRL, SC L.E.X. SRL

și SC I.J. P. SRL, întrucât procedura de citare a SC J.E. SRL s-a efectuat

conform art. 92

1

C. proc. civ., procedura de citare a SC L.E. s-a

efectuat conform art. 98 C. proc. civ., procedura de citare a SC E.L. SRL s-a

efectuat conform art. 92 alin. (3) C. proc. civ., iar dispoziția de citare a SC

J.E. SRL și SC I.J. P. SRL, potrivit art. 95 C. proc. civ., nu atrage sancțiunea

nulității sentinței apelate, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nefiind

produsă vreo vătămare părților.

Instanța de apel a

apreciat corectă soluționarea excepțiilor de către instanța de fond, întrucât

capacitatea de exercițiu a Baroului Satu Mare este dată de capacitatea de

folosință a acestui subiect de drept, reglementată de Legea nr. 51/1995,

modificată, justificându-se interesul reclamantului, atât față de încălcarea

drepturilor reglementate de menționata lege, cât și față de dispozițiile acesteia,

cuprinse în art. 82 alin. (4), nefiind necesară constituirea sa, conform art. 1

alin. (3) din O.G. nr. 26/2000, având în vedere, de asemenea, că nulitatea

absolută poate fi invocată de orice persoană interesată și că acțiunea în

constatarea nulității absolute, având ca temei art. 111 C. proc. civ., raportat

la art. 56, art. 57 din Legea societăților comerciale, este imprescriptibilă –

termenul de 1 an, prevăzut de art.48 din această lege, fiind aplicabil acțiunii

în regularizare.

Instanța de control judiciar

a reținut că, în mod corect, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea

principală, față de prevederile art. 82 din Legea nr. 51/1995, modificată, și

de dispozițiile Legii nr. 514/2003, evocând, deopotrivă, în susținerea acestei

constatări, decizia Curții Constituționale nr. 300 din 6 iulie 2004 – care a

statuat că reglementarea Statutului și formelor de exercitare a profesiei de

consilier juridic, sub incidența normelor imperative ale art. 12, art. 14, art.

21 și art. 23 din Legea nr. 514/2003, trebuie să corespundă prevederilor Legii

nr. 51/1995 și Statutului profesiei de avocat; decizia Curții Constituționale

nr. 200 din 2 martie 2006, care a statuat că prevederile art. 82 alin. (1) și alin.

(2) nu se aplică profesiei de consilier juridic care va fi exercitată potrivit

Legii nr. 514/2003, și Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, Secțiile Unite, considerată obligatorie pentru instanțe și

prin prisma considerentelor sale referitoare la obiectul de activitate al

societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare juridică,

statuat ca fiind contrar ordinii publice și prevederilor legale, cu precizarea

că singura formă de asociere permisă de Legea nr. 514/2003 este cea

reglementată prin art. 5, în conformitate cu care „consilierii juridici pot

constitui asociații profesionale în scopul apărării și promovării intereselor

profesionale în condițiile legii privind asocierea și constituirea persoanelor

juridice”, dar cu respectarea dispozițiilor referitoare la asociații și

fundații, instituite prin O.G. nr. 26/2000, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 246/2005, modificată, confirmând aplicarea art. 56 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, republicată, în cauză.

Constatând că înainte

de a se pune concluzii pe fond, apelantele SC L.C. SRL, SC L.E.X. SRL și SC

M.A. SRL au procedat la asanarea cauzei de nulitate absolută, în sensul că au

modificat, prin act adițional, obiectul de activitate, înlăturând activitățile

juridice COD CAEN – 7411, instanța de apel a făcut aplicarea art. 57 din Legea

societăților comerciale, față de caracterul devolutiv al apelului și momentul

la care s-a produs asanarea: 1 mai 2007; 10 mai 2007 și 14 mai 2007,

considerând însă că nu poate face aplicarea acestor dispoziții legale în ceea

ce privește pe apelantele pârâte SC I.J. P. SRL și SC L.L. SRL, față de

momentul asanării cauzei de nulitate absolută: 25 octombrie 2007 și 26 mai

2007, și că nu operează renunțarea la judecată formulată de pârâtele SC C.H.

SRL și SC L.C. SRL în condițiile art. 246 C. proc. civ., întrucât cererile s-au

formulat după cercetarea fondului, neexistând acordul Baroului Satu Mare,

conform art. 246 alin. (4) C. proc. civ.

Raportându-se la

soluția respingerii cererii de intervenție de către tribunal, cu motivarea că

Asociația Consilierilor Juridici Satu Mare nu justifică interes în raport cu

dreptul invocat, instanța de apel a apreciat ca fiind corect acest raționament,

întrucât prin cererea de intervenție nu se urmărește protejarea drepturilor și

intereselor legitime ale consilierilor juridici, ci ale pârâtelor, nelegal

constituite.

Împotriva menționatei

decizii au formulat recurs apelantele pârâte SC L.L. SRL

Satu Mare și SC E.L. SRL Satu Mare și apelanta intervenientă Asociația

„Colegiul Consilierilor Juridici” Satu Mare.

Recurenta

SC L.L. SRL a invocat, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8

și pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esență, în dezvoltarea acestor motive, că

judecata s-a făcut fără introducerea în cauză și citarea Oficiului Registrului

Comerțului, conform art. 26

1

din Legea nr. 26/1990, coroborat cu

art. 237 din Legea nr. 31/1990; că instanța de apel nu a motivat în ce constă

ilicitul obiectului său de activitate și în ce mod acesta este contrar ordinii

publice; a interpretat greșit adresa

nr. 54993 din 15 iunie 2005 a Ministerului

Justiției, Nota nr. 4131/C din 14 noiembrie 2005 înaintată Camerei Deputaților,

de Procurorul General al României și adresa nr. 51/541 din 15 iulie 2004 a

Camerei Deputaților, schimbând „înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic” al

acestora; a încălcat, prin respingerea excepțiilor, principiul asigurării unei

judecăți echitabile și imparțiale, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului; a interpretat greșit art. 21 din Statutul profesiei de

consilier juridic și a aplicat greșit art. 6 din Legea nr. 514/2003,

neprecizând relevanța afirmațiilor vizând fondul cauzei, față de decizia

atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează

asupra obiectului recursului.

Recurenta

SC E.L. SRL a invocat, în drept, dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., arătând, în esență, în motivarea recursului, că decizia

atacată este nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii, cu referire la art.56

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990 și art. 274 C. proc. civ., criticând,

atât soluția dată excepțiilor, cât și soluția dată fondului cauzei, față de

art. 6 din

Legea nr. 514/2003, raportat la art. 21 din Statutul

profesiei de consilier juridic, art. 11 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și art. 1 din primul protocol adițional la Convenție, precizând,

totodată, că instanța de apel a omis să analizeze criticile pe care le-a

formulat cu privire la modul de soluționare a cererii reconvenționale – motiv

ce poate fi încadrat, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. – și reiterând apărări vizând fondul

cauzei, fără a preciza legătura acestora cu decizia atacată.

Recurenta

Asociația „Colegiul Consilierilor Juridici” Satu Mare a

invocat, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că

hotărârea de menținere a soluției dată de tribunal cererii sale de intervenție

este nelegală, în raport cu art. 51 C. proc. civ. și cu faptul că „a justificat

interesul” în promovarea acestei cereri, formulând critici și cu privire la soluționarea

fondului cauzei.

Intimatul

reclamant Baroul Satu Mare a solicitat prin întâmpinare respingerea

recursurilor și menținerea deciziei recurate ca fiind temeinică și legală.

Recursurile

sunt nefondate.

În

susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

recurenta SC L.L. SRL a reiterat aceleași critici formulate în apel,

referitoare la neintroducerea în cauză și necitarea Oficiului Registrului

Comerțului, argumentate pe dispozițiile art. 237 din Legea nr. 31/1990, corect

înlăturate de instanța de apel, în considerarea obiectului cererii dedusă

judecății și a inaplicabilității art. 26

1

din Legea nr. 26/1990,

republicată.

Art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești atunci când nu se

arată motivele pe care aceasta se sprijină, dar și atunci când hotărârea

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Este de observat că

decizia atacată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină,

conform cerințelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., inclusiv cele

referitoare la faptul că obiectul de activitate al societăților comerciale de

consultanță, asistență și reprezentare juridică este contrar ordinii publice și

prevederilor legale, analizându-se, deopotrivă, și criticile privind

respingerea cererii reconvenționale formulate de

SC

E.L. SRL, conform alineatului ultim ce figurează la pagina 10 a

considerentelor, așa încât precitatul motiv de recurs, nu-și găsește incidența

în speță.

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care,

deși rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecății ori înțelesul

lui, instanța de apel prin interpretarea dată acestora, îi alterează în mod

substanțial natura sau înțelesul lămurit, vădit neîndoielnic, iar critica

greșitei interpretări a adreselor și notei, indicate de recurenta

SC L.L. SRL, ca înscrisuri depuse în probațiune, nu

justifică invocarea acestui motiv de recurs, bazat exclusiv pe denaturarea

actului juridic.

Instanța de apel a

confirmat, cu justețe, soluția respingerii excepțiilor procesuale privitoare la

reclamantul Baroul Satu Mare, justificând, cu argumente legale, capacitatea sa

procesuală de folosință și de exercițiu, legitimarea sa procesuală, raportând

legitimitatea interesului său încălcării drepturilor reglementate de Legea nr. 51/1995,

modificată prin Legea nr. 255/2004 și înlăturând, corect, aplicabilitatea

termenului de prescripție de un an, prevăzut art. 48 din Legea nr. 31/1990

pentru acțiunea în regularizare, în considerarea obiectului acțiunii dedusă

judecății și caracterului său imprescriptibil, iar nemulțumirea recurentei SC

L.L. SRL față de soluția dată excepțiilor invocate în cauză nu justifică, prin

ea însăși, critica, neargumentată, întemeiată pe art. 6 paragraful 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În ce privește

analiza motivelor de apel vizând fondul cauzei, instanța de control judiciar a

făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor legale incidente.

Astfel,

nefiind o profesiune liberală, asemenea celei de avocat, profesia de consilier

juridic nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului

de serviciu sau al raportului juridic de muncă, nefiind compatibilă cu profesia

de comerciant în sensul art. 7 C. com., iar activitățile de asistență, de

consultanță și de reprezentare juridică nu se includ între faptele de comerț

enumerate la art. 3 C. com. și nu sunt susceptibile de a fi considerate a avea

caracter comercial din perspectiva art. 4, același cod.

Întrucât

Legea nr. 514/2003 nu conține nicio prevedere care să îngăduie organizarea și

asocierea consilierilor juridici în societăți comerciale având ca obiect

desfășurarea de activități juridice de tipul celor sus-arătate, în mod corect

s-a reținut că art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic contravine

prevederilor precitatei legi, precum și celor ale Legii nr. 31/1990,

republicată cu modificările și completările ulterioare, știut fiind că potrivit

dispozițiilor sale, cuprinse în art. 1, persoanele fizice și persoanele

juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale, doar în scopul

efectuării de acte de comerț, așa încât, raportându-se la prevederile art. 82

din Legea nr. 51/1992, modificată prin Legea nr. 255/2004, instanța de apel a

confirmat judicios soluția primei instanțe, întemeiată pe dispozițiile art. 56

lit. c) din menționata lege privind societățile comerciale.

Având în

vedere că instanțele și-au fondat judecata pe interpretarea rolului ce revine

avocatului în organizarea sistemului judiciar și pe necesitatea de a preserva

calitatea asistenței judiciare, ingerința litigioasă poate fi considerată ca

vizând un scop legitim, respectiv, apărarea ordinii publice și protejarea

drepturilor și libertăților celor care fac apel la avocați pentru apărarea

intereselor lor, fiind „necesară într-o societate democratică”, iar ordinele

profesiunilor liberale sunt instituții de drept public, reglementate de lege,

care urmăresc realizarea unor scopuri de interes general, neintrând în domeniul

de aplicare al art. 11 din Convenție, fiind de remarcat că Uniunea Națională a

Barourilor din România - succesoare de drept a Uniunii Avocaților din România,

instituită prin Legea nr. 51/1995 - urmărește asigurarea unei asistențe

juridice adecvate și, implicit, promovarea justiției, prin exercitarea

profesiei de avocat în conformitate cu exigențele precitatei legi, astfel cum a

fost modificată.

Cum

„reputația” invocată de recurenta SC E.L. SRL în susținerea nelegalității

deciziei atacate din perspectiva art. 1 din Protocolul adițional la

Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale nr. 1, nu constituie

„bun” în sensul Convenției, și cum lichidarea acestei entități, ca o consecință

a declarării nulității sale, nu constituie o încălcare a art. 1 al

Protocolului nr. 1, nu se justifică critica de nelegalitate

în raport cu aceste prevederi.

Reținând

că intervenienta

Asociația

Colegiul Consilierilor Juridici nu justifică interes în raport cu dreptul

invocat, întrucât nu urmărește drepturile și interesele legitime ale

consilierilor juridici, ci ale pârâtelor nelegal constituite, instanța de apel

nu a încălcat dispozițiile art. 51 C. proc. civ., întrucât

intervenția pentru apărarea drepturilor uneia dintre părți

presupune condiția ca intervenientul să justifice un interes legitim, născut și

actual, iar, față de soluția respingerii cererii sale de intervenție pe motiv

că nu justifică un interes legitim, recurenta intervenientă nu poate formula

critici privind soluționarea fondului pricinii.

Nici

critica greșitei aplicări a art. 274 alin. (1) C. proc. civ. de către instanța

de apel nu poate fi primită, față de culpa procesuală a apelantelor și de

cererea intimatului – reclamant de obligare a acestora la plata cheltuielilor

de judecată efectuate în apel, conform înscrisurilor doveditoare depuse la

dosar.

Pentru

aceste considerente în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursurile formulate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile formulate de pârâtele SC E.L. SRL Satu Mare și SC L.L. SRL Satu

Mare și de intervenienta ASOCIAȚIA COLEGIUL CONSILIERILOR JURIDICI Satu Mare,

împotriva deciziei Curții de Apel Brașov nr. 97 din 29 octombrie 2010

, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi,

25 mai 2011.