ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7765/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 28 octombrie 2009, reclamanta P.V.

în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București prin Primarul

General și Municipiul București prin Primarul General a solicitat Tribunalului

București ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că este

îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în

București, în suprafață de 424 m.p. și construcția edificată pe el.

În motivarea acțiunii

sale, reclamanta a arătat că este moștenitoarea defuncților G.V. și G.A. care

au deținut imobilul din litigiu în baza actului de vânzare-cumpărare nr.

1235/1957, imobil expropriat prin Decretul nr. 388/1962, construcția fiind

demolată în anul 1963.

A mai susținut

reclamanta că, deși notificarea a fost formulată în anul 2001, aceasta nu a

fost soluționată până la data promovării prezentei acțiuni.

Prin Sentința civilă

nr. 320 din 9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.V. în

contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul general și

Primăria Municipiului București, fiind obligat pârâtul Municipiul București

prin Primar General să emită o dispoziție prin care să propună acordarea de

măsuri reparatorii în favoarea reclamantei P.V., sub formă de despăgubiri

pentru imobilul compus din teren în suprafață de 424 m.p., și construcția

demolată, descrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1245/1957, imobil

situat în București.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că, reclamanta

și-a dovedit calitatea de moștenitoare a defuncților săi părinți G.A. și G.V.

și dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, imobil ce a fost

expropriat prin Decretul nr. 388/1962, construcția fiind demolată.

Împotriva acestei

sentințe a formulat apel pârâtul Municipiul București prin Primarul General

întrucât reclamanta nu a depus toate înscrisurile pentru dovedirea calității de

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii odată cu notificarea și că a fost

obligată în mod greșit să înainteze dosarul după emiterea dispoziției Primarului

General, dat fiind că este necesar să obțină avizul de legalitate din partea

prefectului.

Prin Decizia civilă

nr. 716 A din 26 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de Primăria

Municipiului București și Municipiul București prin Primarul General împotriva

Sentinței civile nr. 320 din 9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București,

secția a IV-a civilă.

Pentru a decide

astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, actele care au stat la baza

pronunțării sentinței atacate, s-au aflat în dosarul administrativ depus la

Primărie și chiar dacă actele ar fi fost depuse în fața instanței, aceasta avea

obligația să soluționeze notificarea, în caz contrar, ar fi însemnat încălcarea

principiului liberului acces la justiție.

A mai reținut curtea,

că la dosar nu există nicio dovadă că apelantul ar fi solicitat

reclamantei-intimate completarea dosarului.

Referitor la

calitatea de persoană îndreptățită, Curtea a constat că reclamanta a făcut

această dovadă în condițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, preluarea imobilului

din litigiu fiind abuzivă.

Prin pronunțarea

sentinței apelate, prima instanță a respectat și Decizia nr. XX/2007 pronunțată

de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Cu privire la critica

referitoare la obligația apelantului de a înainta dosarul Secretariatului

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, curtea a reținut că acesta

decurge din dispozițiile O.U.G. nr. 81/2007, art. 16 alin. (2).

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Primăria Municipiului București - Municipiul

București prin Primarul general invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. în dezvoltarea căruia a reiterat criticile formulate în apel,

respectiv: nedepunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate și

lipsa calității de persoană îndreptățită.

Că, obligația de a

depune actele doveditoare ale proprietății, precum și în cazul moștenitorilor,

cele care atestă această calitate revine potrivit art. 22 din Normele date în

aplicarea Legii nr. 10/2001 notificatorului, iar acestea trebuiau depuse ca

anexă la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la

data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Față de cele expuse,

recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii

atacate și în rejudecare respingerea cererii formulată de către reclamanta

P.V..

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente,

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de către pârâții Primăria

Municipiului București și Municipiul București prin Primarul general va fi

respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit art. 25

alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, "în termen de 60 de zile de

la înregistrarea notificării sau după caz, de la data depunerii actelor

doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se

pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziția motivată, asupra cererii

de restituire".

Din interpretarea

coroborată cu art. 25 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 10/2001, rezultă că

actele doveditoare pot fi depuse până la data soluționării notificării.

Depunerea sau nu a

actelor este lăsată la libera apreciere a persoanei îndreptățite, astfel putând

da naștere unui abuz din partea celorlalți deținători prin solicitarea a tot

felul de acte.

În speță, notificarea

a fost formulată la 19 octombrie 2001, dată de la care au trecut aproape 10

ani, timp în care recurentul-pârât putea să soluționeze notificarea într-un

sens sau altul, sancțiunea pentru neîndeplinirea eventualelor acte pe care

recurentul le considera necesare putând fi respingerea cererii.

Critica este și

inutilă, având în vedere că prin Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a

stabilit că, în aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de

judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată

împotriva dispoziției/deciziei de respingere a cererilor prin care s-a

solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea

persoanei împotriva refuzului nejustificat al unității deținătoare de a

răspunde la notificarea părții interesate.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

formulat de pârâtul Primăria Municipiului București - Municipiul București prin

Primar General.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâții Primăria Municipiului București, prin Primarul General și

Municipiul București, prin Primarul General împotriva Deciziei civile nr. 716 A

din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 03 noiembrie 2011.