ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1267/2006

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 160 din 21

noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 3574/2005, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii

formulate de petiționarul D.C. împotriva rezoluției din 20 septembrie 2005 dată

în dosarul nr. 2496/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

A fost obligat petiționarul la plata

sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Petiționarul D.C. a formulat

plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând tragerea

la răspundere penală a numiților G.E. și A.R.Șt. (subcomisari în cadrul secției

8 poliție) pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., reținere sau distrugere

de înscrisuri prevăzută de art. 272 C. pen., și favorizarea infractorului

prevăzută de art. 264 C. pen., constând în aceea că, cei doi lucrători de poliție,

au distrus mai multe procese-verbale de sancționare contravențională a unor

persoane în scopul de a le ajuta, pe acestea, să fie exonerate de răspundere

penală.

Instanța de fond reține, de

asemenea, că petiționarul D.C., a sesizat în cursul anului 1999, Judecătoria

sectorului 2 București cu o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de

amenințare, insultă și lovire de către un grup de 7 persoane.

Prin sentința penală nr. 1091 din 15

octombrie 2002 pronunțată în dosarul nr. 3071/2001 al Judecătoriei sectorului 2

București s-a dispus achitarea inculpaților în conformitate cu dispozițiile art.

11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen.

Petiționarul a învederat instanței

că poate să probeze infracțiunile prin procesele-verbale de contravenție,

instanța solicitând comunicarea acestora de către Secția 8 Poliție. Prin adresa

nr. 1085400 din 18 august 2004, semnată de subcomisarul A.R.Șt., s-a comunicat

că în perioada indicată de petiționar nu figurează în evidențe, sancționarea

contravențională a celor șapte persoane nominalizate.

Prin adresa nr. 1076116 din 14

decembrie 2004, subcomisarul G.E., în calitate de șef al Secției 8 Poliție,

comunică aceluiași petiționar, să nu mai revină cu alte petiții întrucât vor fi

clasate în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 207/2000.

În raport de aceste elemente,

instanța de fond a apreciat că soluția dispusă de procuror este legală.

Împotriva hotărârii pronunțate, a

declarat recurs, petiționarul D.C., fără a indica motivele de nelegalitate sau

netemeinicie ale acesteia.

Înalta Curte, examinând recursul în

conformitate cu dispozițiile art. 385

14

C. proc. pen., constată că

acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Făptuitorii A.R.Șt. și G.E., subcomisari

ai Secției 8 Poliție, au comunicat instanței [(investită cu soluționarea

plângerii formulată de D.C., împotriva unui număr de 9 persoane reclamate

pentru săvârșirea, la data de 23 august 1999, a infracțiunilor prevăzute de art.

205 C. pen., 180 alin. (2) C. pen. și art. 193 C. pen.)] că în perioada la care

a făcut referire petiționarul, nu figurează în evidențe, cele 9 persoane

nominalizate ca fiind sancționate contravențional.

În același timp, s-a comunicat

faptul că, în conformitate cu Dispoziția nr. S/28031 din 15 decembrie 1993

emisă de Ministerul Administrației și Internelor, procesele-verbale de

contravenție întocmite anterior anului 2001 au fost clasate.

În atare condiții, Judecătoria sectorului

2 București, în baza probelor administrate direct și nemijlocit a dispus, în

temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), C. proc. pen., raportat la art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpaților pentru săvârșirea, la

data de 24 august 1999, a infracțiunilor prevăzute de art. 205, 180 alin. (2)

și art. 193 C. pen.

Hotărârea a rămas definitivă prin

respingerea recursului declarat de partea vătămată.

De asemenea, au fost respinse

contestația în anulare, respectiv cererea de revizuire formulate de același

petiționar.

Infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., reținută în plângerea

formulată de petiționar, constă în fapta funcționarului public care, în

exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act

ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare

intereselor legale ale unei persoane.

Ca atare, pentru existența

infracțiunii este necesar ca funcționarul public să-și exercite abuziv

atribuțiile de serviciu, fie printr-o inacțiune, neîndeplinirea unui act, fie

printr-o acțiune, îndeplinirea defectuoasă a unui act, care trebuie să aibă ca

urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

În cauză însă, făptuitorii A.R.Șt. și

G.E., în mod corect, au comunicat instanței de judecată datele solicitate,

îndeplinindu-și în mod corespunzător atribuțiile de serviciu.

Nu se pot reține nici infracțiunile

prevăzute de art. 264 C. pen. și art. 272 C. pen., întrucât, din datele

existente la dosarul cauzei, nu rezultă indicii care să contureze săvârșirea de

către făptuitori a vreunei fapte penale.

În aceste condiții, în mod corect

parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, apreciind că cei doi

subcomisari de poliție și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea

dispozițiilor legale.

Pe cale de consecință, în cauză,

nefiind motive care să justifice desființarea rezoluției procurorului și

casarea sentinței instanței de fond, Înalta Curte, în conformitate cu

prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul D.C. împotriva sentinței penale nr.

160 din 21 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 80 RON

(800.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul D.C. împotriva sentinței penale nr. 160 din 21

noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 3574/2005.

Obligă petiționarul la plata sumei

de 80 RON (800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 februarie 2006.