ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4373/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin referatul Biroului de Executări Penale din cadrul Tribunalului Suceava s-a contestat executarea sentinței penale nr. 29 din 12 februarie 2004 a Tribunalului Suceava, prin care inculpatul C.I. a fost condamnat la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și obligat la despăgubiri și daune morale, motivându-se că hotărârea a fost modificată prin decizia penală nr. 4706 din 22 septembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în sensul majorării pedepsei închisorii la 10 ani, cât și a obligației de despăgubiri, iar mandatul de executare s-a emis anterior rămânerii definitive a sentinței, numai pentru 8 ani închisoare.

Tribunalul Suceava, secția penală, găsind că este dat cazul prevăzut de art. 461 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 72 din 9 martie 2005 a admis contestația B.E.P., a anulat mandatul de executare nr. 31 din 30 aprilie 2004 și a dispus emiterea unui nou mandat pe numele condamnatului C.I. în conformitate cu decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Împotriva sentinței, în termen legal, condamnatul C.I. a acționat cu apel, motivând că despăgubirile materiale și morale sunt prea mari și de asemenea, că s-ar fi impus menținerea pedepsei în cuantumul stabilit prin sentință. Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 149 din 25 aprilie 2005, a respins apelul condamnatului, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate în apel.

Recursul declarat este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar se constată că instanța de apel în mod corect a respins apelul declarat de condamnat. Potrivit art. 461 C. proc. pen., cazurile în care se poate face contestație la executare sunt limitativ prevăzute. Cum cererea formulată de condamnat vizează reducerea pedepsei aplicate, nu se încadrează în nici unul din cele 4 cazuri prevăzute de textul mai sus citat, urmează ca recursul declarat să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, condamnatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 149 din 25 aprilie 2005 a Curții de Apel Suceava. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2005.