ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4809/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4809/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2001)
Asupra contestației în anulare de
față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin contestația în anulare
înregistrată la 27 octombrie 2003, contestatoarea SC A. SRL Alba Iulia, a
solicitat retractarea deciziei nr. 3810/2003, pronunțată de Curtea Supremă de
Justiție, secția comercială, susținând că aceasta este rezultatul unei erori
materiale.
Contestatoarea motivează că eronat
instanța de recurs a reținut valabilitatea contractului încheiat între părți și
a plății prețului pentru lucrul vândut, cât timp se menționează rest de preț
28.060 mărci germane, iar pârâții nu au făcut dovada plății.
Din eroare materială instanța reține
că posesia actului de identitate a lucrului vândut face dovada plății prețului
și dă putere liberatorie actului sub semnătură privată din 2 decembrie 1999.
Instanța greșit a reținut că nu se
justifică examinarea recursului reclamantei care viza cheltuielile de judecată
și nu a soluționat cel de-al doilea motiv de recurs al recurenților pârâți cu
privire la obligarea recurentei B.A.B. la executarea contractului, deși aceasta
nu era parte în contract.
Din eroare instanța de recurs a
apreciat că lipsa unei facturi care să ateste plata prețului nu poate fi
considerată motiv de nulitate.
Contestația în anulare este
nefondată și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune.
Cale extraordinară de atac de retractare,
contestația în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres și
limitativ prevăzute de lege.
Hotărârea instanței de recurs nu se
poate ataca pe această cale pe motivul că situația de fapt ar fi fost greșit
reținută ori probele au fost greșit interpretate.
Omisiunea cercetării unora din
motivele de recurs, dă dreptul la exercițiul acestei căi de atac părții care a
declarat recursul, aceasta putându-și manifesta interesul față de demersul
procesual nesatisfăcut.
Obligația recurentei pârâte B.A.B.
la executarea contractului, în calea ei de atac, nu deschide dreptul celeilalte
părți de a critica omisiunea instanței de a cerceta unul din motivele de recurs
ale părții potrivnice.
Greșelile materiale evocate de
contestatoare privesc cercetarea fondului litigiului; ele exced condițiilor de
exercitare a contestației în anulare, pentru că eventualele greșeli de judecată
nu fac obiectul acestei căi de atac.
Omisiunea instanței de recurs de a
cerceta motivele de recurs ale reclamantei, nu justifică admiterea contestației
în anulare.
Reclamanta a solicitat prin recursul
declarat acordarea cheltuielilor de judecată în totalitate (în sumă de
126.813.895 lei) pe care le-a suportat în fața instanței de apel, unde apelul
declarat de aceasta a fost admis, schimbată în tot sentința civilă nr. 897 din 14
noiembrie 2000 a Tribunalului Iași și admisă acțiunea.
Decizia atacată prin contestație în
anulare de față, (7 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție) a admis
recursul pârâtelor, a modificat decizia pronunțată în apel (9 martie 2001 a
Curții de Apel Alba Iulia) în sensul că s-a respins apelul reclamantei.
Respingându-se astfel apelul,
apelanta reclamantă nu mai era îndreptățită la cheltuieli de judecată, întrucât
acestea sunt suportate de partea care cade în pretenții.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.
318 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondată
contestația în anulare declarată împotriva deciziei nr. 3810 din 7 octombrie
2003, pronunțată de secția comercială a Curții Supreme de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația
în anulare formulată de SC A. SRL Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 3810 din 7
octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 18 octombrie 2005.