ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4809/2005

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la 27 octombrie 2003, contestatoarea SC A. SRL Alba Iulia, a solicitat retractarea deciziei nr. 3810/2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, susținând că aceasta este rezultatul unei erori materiale. Contestatoarea motivează că eronat instanța de recurs a reținut valabilitatea contractului încheiat între părți și a plății prețului pentru lucrul vândut, cât timp se menționează rest de preț 28.060 mărci germane, iar pârâții nu au făcut dovada plății.

Din eroare materială instanța reține că posesia actului de identitate a lucrului vândut face dovada plății prețului și dă putere liberatorie actului sub semnătură privată din 2 decembrie 1999. Instanța greșit a reținut că nu se justifică examinarea recursului reclamantei care viza cheltuielile de judecată și nu a soluționat cel de-al doilea motiv de recurs al recurenților pârâți cu privire la obligarea recurentei B.A.B. la executarea contractului, deși aceasta nu era parte în contract. Din eroare instanța de recurs a apreciat că lipsa unei facturi care să ateste plata prețului nu poate fi considerată motiv de nulitate. Contestația în anulare este nefondată și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune.

Cale extraordinară de atac de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege. Hotărârea instanței de recurs nu se poate ataca pe această cale pe motivul că situația de fapt ar fi fost greșit reținută ori probele au fost greșit interpretate. Omisiunea cercetării unora din motivele de recurs, dă dreptul la exercițiul acestei căi de atac părții care a declarat recursul, aceasta putându-și manifesta interesul față de demersul procesual nesatisfăcut. Obligația recurentei pârâte B.A.B. la executarea contractului, în calea ei de atac, nu deschide dreptul celeilalte părți de a critica omisiunea instanței de a cerceta unul din motivele de recurs ale părții potrivnice.

Greșelile materiale evocate de contestatoare privesc cercetarea fondului litigiului; ele exced condițiilor de exercitare a contestației în anulare, pentru că eventualele greșeli de judecată nu fac obiectul acestei căi de atac. Omisiunea instanței de recurs de a cerceta motivele de recurs ale reclamantei, nu justifică admiterea contestației în anulare. Reclamanta a solicitat prin recursul declarat acordarea cheltuielilor de judecată în totalitate (în sumă de 126.813.895 lei) pe care le-a suportat în fața instanței de apel, unde apelul declarat de aceasta a fost admis, schimbată în tot sentința civilă nr. 897 din 14 noiembrie 2000 a Tribunalului Iași și admisă acțiunea. Decizia atacată prin contestație în anulare de față, (7 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție) a admis recursul pârâtelor, a modificat decizia pronunțată în apel (9 martie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia) în sensul că s-a respins apelul reclamantei.

Respingându-se astfel apelul, apelanta reclamantă nu mai era îndreptățită la cheltuieli de judecată, întrucât acestea sunt suportate de partea care cade în pretenții. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondată contestația în anulare declarată împotriva deciziei nr. 3810 din 7 octombrie 2003, pronunțată de secția comercială a Curții Supreme de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de SC A. SRL Alba Iulia, împotriva deciziei nr. 3810 din 7 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.