ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3665/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Curtea de Apel București, la data de 26 iulie 2004, reclamanta S.T. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 12.540/12.065 din 19 mai 2004 a Casei de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 2007 din 8 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins cererea formulată de reclamanta S.T., reținând, în esență, următoarele: Prin hotărârea nr. 12.540/12.065 din 19 mai 2004, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a respins cererea reclamantei, de recunoaștere a calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pe motiv că, potrivit certificatului de naștere, numele de familie al reclamantei este Ti., iar, potrivit certificatului de căsătorie, numele de familie al reclamantei este T. Declarațiile martorilor A.V. și S.V., depuse de către reclamantă, la dosarul de fond al cauzei, sunt în sensul că aceasta s-a refugiat din Basarabia, în România, în luna martie a anului 1944 și s-a stabilit la București.

De asemenea, declarațiile martorilor M.G. și I.M. sunt în sensul că S.T. este una și aceeași persoană cu Ti.T. și cu T.T. Instanța de fond a apreciat că nu sunt suficiente declarațiile martorilor, fiind necesar ca actele de stare civilă să fie rectificate pe calea unei acțiuni în rectificare promovată în temeiul Legii nr. 119/1996. Recursul urmează a fi admis, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Instanța de fond a respins cererea reclamantei S.T., pe baza documentelor depuse la dosarul cauzei, respectiv pe baza certificatului de naștere reconstituit în luna octombrie 1950 și înscris în Registrul stării civile al Sfatului Popular al Raionului 23 August, Republica Populară Română, și pe baza certificatului de căsătorie de la data de 28 iunie 1945, înregistrat în localitatea Tomnatic, Raionului Sînnicolaul-Mare, Republica Populară Română.

Este adevărat că în certificatul de naștere reconstituit, numele de familie al reclamantei este Ti., iar în certificatul de căsătorie, numele de familie al reclamantei este T. Însă, este de observat faptul că datele din certificatul de căsătorie al reclamantei din 1945 nu puteau fi completate pe baza certificatului de naștere care a fost reconstituit ulterior, în anul 1950. Astfel, la data căsătoriei, reclamanta purta numele de Ti., potrivit certificatului de naștere, înregistrat la Primăria Kilia, regiunea Odesa, Republica Ucraina. Din compararea celor trei documente de stare civilă - certificatul de naștere înregistrat în 1924, la Primăria Kilia, regiunea Odesa, Republica Ucraina, certificatul de căsătorie din anul 1945 și certificatul de naștere reconstituit în anul 1950, rezultă cu claritate faptul că același proces de modificare a numelui, invocat de reclamantă prin contestația formulată la fond, a fost realizat și în privința numelor părinților săi.

Astfel, dacă în certificatul de naștere din 1950, reconstituit în Republica Populară Română, numele tatălui său este T.N., iar al mamei este T.E., în duplicatul certificatului de naștere înregistrat în 1924 la Primăria Kilia, regiunea Odesa, Republica Ucraina, numele tatălui său este Ti.N., iar al mamei sale este Ti.E. Totodată, numele tatălui recurentei-reclamante înscris în certificatul de căsătorie din 1945, este T., corespunzând, deci, datelor înscrise în certificatul de naștere înregistrat în 1924, în Republica Ucraina. Aceiași comparație este necesar să fie realizată și în privința celorlalte mențiuni înscrise în cele trei acte de stare civilă și care corespund în sensul identității de persoană invocată de reclamantă.

Astfel, se poate constata că data nașterii a recurentei-reclamante este aceeași, 24 septembrie 1924, iar locul nașterii este același, Chilia Nouă, U.R.S.S. (înscris în certificatul de căsătorie din 1945 și în certificatul de naștere reconstituit din 1950), respectiv Kilia, Republica Ucraina (înscris în 1924, în certificatul de naștere din Ucraina). Toate datele menționate, coroborate și cu cele din buletinul de identitate al reclamantei, conduc indubitabil la concluzia că S.T. este una și aceeași persoană cu T.T., precum și cu Ti.T., astfel încât este neîntemeiat, motivul pentru care Casa de Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a respins cererea reclamantei, de a-i fi recunoscută calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de S.T. împotriva sentinței civile nr. 2007 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea reclamantei S.T. Anulează hotărârea nr. 12.540/12.065 din 19 mai 2004, emisă de pârâtă și obligă pe aceasta să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2005.