ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3665/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la

Curtea de Apel București, la data de 26 iulie 2004, reclamanta S.T. a formulat

contestație împotriva hotărârii nr. 12.540/12.065 din 19 mai 2004 a Casei de

Pensii a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a calității de beneficiară

a Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr.

2007 din 8 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins cererea formulată de reclamanta S.T., reținând, în

esență, următoarele:

Prin hotărârea nr.

12.540/12.065 din 19 mai 2004, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a

respins cererea reclamantei, de recunoaștere a calității de beneficiară a Legii

nr. 189/2000, pe motiv că, potrivit certificatului de naștere, numele de

familie al reclamantei este Ti., iar, potrivit certificatului de căsătorie,

numele de familie al reclamantei este T.

Declarațiile martorilor A.V.

și S.V., depuse de către reclamantă, la dosarul de fond al cauzei, sunt în

sensul că aceasta s-a refugiat din Basarabia, în România, în luna martie a

anului 1944 și s-a stabilit la București. De asemenea, declarațiile martorilor

M.G. și I.M. sunt în sensul că S.T. este una și aceeași persoană cu Ti.T. și cu

T.T.

Instanța de fond a apreciat

că nu sunt suficiente declarațiile martorilor, fiind necesar ca actele de stare

civilă să fie rectificate pe calea unei acțiuni în rectificare promovată în

temeiul Legii nr. 119/1996.

Recursul urmează a fi admis,

pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanța de fond a respins

cererea reclamantei S.T., pe baza documentelor depuse la dosarul cauzei,

respectiv pe baza certificatului de naștere reconstituit în luna octombrie 1950

și înscris în Registrul stării civile al Sfatului Popular al Raionului 23

August, Republica Populară Română, și pe baza certificatului de căsătorie de la

data de 28 iunie 1945, înregistrat în localitatea Tomnatic, Raionului

Sînnicolaul-Mare, Republica Populară Română.

Este adevărat că în certificatul

de naștere reconstituit, numele de familie al reclamantei este Ti., iar în

certificatul de căsătorie, numele de familie al reclamantei este T.

Însă, este de observat

faptul că datele din certificatul de căsătorie al reclamantei din 1945 nu

puteau fi completate pe baza certificatului de naștere care a fost reconstituit

ulterior, în anul 1950. Astfel, la data căsătoriei, reclamanta purta numele de

Ti., potrivit certificatului de naștere, înregistrat la Primăria Kilia,

regiunea Odesa, Republica Ucraina.

Din compararea celor trei

documente de stare civilă - certificatul de naștere înregistrat în 1924, la

Primăria Kilia, regiunea Odesa, Republica Ucraina, certificatul de căsătorie

din anul 1945 și certificatul de naștere reconstituit în anul 1950, rezultă cu

claritate faptul că același proces de modificare a numelui, invocat de

reclamantă prin contestația formulată la fond, a fost realizat și în privința

numelor părinților săi. Astfel, dacă în certificatul de naștere din 1950,

reconstituit în Republica Populară Română, numele tatălui său este T.N., iar al

mamei este T.E., în duplicatul certificatului de naștere înregistrat în 1924 la

Primăria Kilia, regiunea Odesa, Republica Ucraina, numele tatălui său este

Ti.N., iar al mamei sale este Ti.E.

Totodată, numele tatălui

recurentei-reclamante înscris în certificatul de căsătorie din 1945, este T.,

corespunzând, deci, datelor înscrise în certificatul de naștere înregistrat în

1924, în Republica Ucraina.

Aceiași comparație este

necesar să fie realizată și în privința celorlalte mențiuni înscrise în cele

trei acte de stare civilă și care corespund în sensul identității de persoană

invocată de reclamantă. Astfel, se poate constata că data nașterii a

recurentei-reclamante este aceeași, 24 septembrie 1924, iar locul nașterii este

același, Chilia Nouă, U.R.S.S. (înscris în certificatul de căsătorie din 1945

și în certificatul de naștere reconstituit din 1950), respectiv Kilia,

Republica Ucraina (înscris în 1924, în certificatul de naștere din Ucraina).

Toate datele menționate,

coroborate și cu cele din buletinul de identitate al reclamantei, conduc

indubitabil la concluzia că S.T. este una și aceeași persoană cu T.T., precum

și cu Ti.T., astfel încât este neîntemeiat, motivul pentru care Casa de Pensii

a municipiului București - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a

respins cererea reclamantei, de a-i fi recunoscută calitatea de beneficiară a

O.G. nr. 105/1999,

privind

acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din

motive etnice, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările și completările ulterioare

.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

S.T. împotriva sentinței civile nr. 2007 din 8 octombrie 2004 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite acțiunea reclamantei S.T.

Anulează hotărârea nr.

12.540/12.065 din 19 mai 2004, emisă de pârâtă și obligă pe aceasta să emită o

nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a

Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu

data de 1 ianuarie 2004.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2005.