ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8582/2005

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 17953 din 23 noiembrie 2004, reclamantul K.J. în contradictoriu cu pârâții H.F. și H.I. a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, ca pârâții să fie obligați a-i încredința pe minorul K.D.D. și a-i preda pașaportul individual și certificatul de naștere al acestuia, certificatul de deces al mamei minorului, precum și actele autoturismului Ford Escort.

Judecătoria a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocată de pârâți, raportat la prevederile art. 124 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și drepturile copilului și a trimis dosarul nr. 17953/2004 și dosarul conexat nr. 18058/2004 Tribunalului Cluj spre soluționare, prin încheierea nr. 1487 din 2 februarie 2005. A reținut judecătoria, că de prevederile Legii nr. 272/2004 beneficiază și copiii cetățeni străini aflați pe teritoriul României în situații de urgență, apreciind aplicabilitatea acesteia la cazul în speță, iar competența aparține tribunalului în raza căreia își are domiciliul minorul. La rândul său, Tribunalul Cluj a declinat competența soluționării ordonanței președințiale, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat existența conflictului negativ de competență și a trimis dosarul Curții de Apel Cluj pentru soluționarea conflictului.

În temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., prin sentința civilă nr. 47 din 28 aprilie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie a stabilit competența soluționării cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul K.J., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca reținând că nu sunt aplicabile prevederile legii menționate, care se referă la cauzele vizând stabilirea măsurilor de protecție specială a minorilor, ci prevederile Codului familiei și Codului de procedură civilă. Pârâții H.F. și H.I. au declarat recurs împotriva sentinței, solicitând modificarea acesteia în sensul stabilirii competenței de soluționare a ordonanței președințiale în favoarea Tribunalului Cluj.

Invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. recurenții au susținut, că Tribunalul Cluj este competent să soluționeze pricina potrivit Legii nr. 272/2004 și nu Judecătoria Cluj-Napoca, așa cum greșit a stabilit instanța prin sentința criticată, întrucât minorul necesită măsuri de protecție specială, pentru că tatăl său K.J., singurul părinte în viață reprezintă un pericol pentru copil prin nenumăratele amenințări și maltratări exercitate asupra sa și că urmărește doar încasarea alocației de stat și a poliței de asigurare pe viață de 30.000 Euro încheiată de mama copilului (fiica pârâților, decedată). Recursul este nefondat.

Așa după cum rezultă din actele dosarului și în mod corect a reținut Curtea de Apel Cluj în decizia criticată, competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială promovată de reclamantul K.J., prin care a solicitat ca pârâții (bunici materni ai minorului) să fie obligați a-i înapoia fiul, pe minorul K.D.D., născut la 13 octombrie în Germania și a-i preda de urgență pașaportul individual al minorului, certificatul de naștere al acestuia, certificatul de deces al mamei minorului și actele autoturismului, aparține Judecătoriei Cluj-Napoca. Cauzele prevăzute de art. 124 din Legea nr. 272/2004, privesc stabilirea măsurilor de protecție specială și sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului.

Art. 50 din lege prevede că protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi sau a celui care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora. În speța de fală minorul D.D. este orfan de mamă, dar nu este lipsit de ocrotirea tatălui în viață, care a promovat cererea de ordonanță președințială, așa încât nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 272/2004. Atât cererile promovate de pârâți (bunici materni) care au solicitat decăderea din puterea părintească a lui K.J. și stabilirea provizorie a domiciliului minorului până la soluționarea dosarului (dos.

nr. 18058/2004 și dos. nr. 17852/2004 ale Judecătoriei Cluj-Napoca) cât și cererea formulată de reclamant, sunt întemeiate pe dispozițiile Codului familiei și ale Codului de procedură civilă și sunt de competența judecătoriei. Conform dispozițiilor art. 581 alin. (2) C. proc. civ. cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului. Judecătoria Cluj-Napoca fiind competentă să soluționeze fondul dreptului, tot aceasta trebuie să soluționeze și cererea de ordonanță președințială. Față de cele menționate, motivele invocate de recurenți sunt neîntemeiate, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Cluj în soluționarea conflictului de competență ivit între Tribunalul Cluj și Judecătoria Cluj-Napoca fiind temeinică și legală.

În consecință, recursul este nefondat și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâții H.I. și H.F. împotriva sentinței civile nr. 47 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2005.