ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8582/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8582/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 17953 din 23 noiembrie 2004, reclamantul K.J. în
contradictoriu cu pârâții H.F. și H.I. a solicitat, pe cale de ordonanță
președințială, ca pârâții să fie obligați a-i încredința pe minorul K.D.D. și
a-i preda pașaportul individual și certificatul de naștere al acestuia,
certificatul de deces al mamei minorului, precum și actele autoturismului Ford
Escort.
Judecătoria a admis excepția
necompetenței materiale de soluționare a cauzei, invocată de pârâți, raportat
la prevederile art. 124 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și drepturile
copilului și a trimis dosarul nr. 17953/2004 și dosarul conexat nr. 18058/2004
Tribunalului Cluj spre soluționare, prin încheierea nr. 1487 din 2 februarie
2005.
A reținut judecătoria, că de
prevederile Legii nr. 272/2004 beneficiază și copiii cetățeni străini aflați pe
teritoriul României în situații de urgență, apreciind aplicabilitatea acesteia
la cazul în speță, iar competența aparține tribunalului în raza căreia își are
domiciliul minorul.
La rândul său, Tribunalul Cluj a
declinat competența soluționării ordonanței președințiale, în favoarea
Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat existența conflictului negativ de
competență și a trimis dosarul Curții de Apel Cluj pentru soluționarea
conflictului.
În temeiul art. 22 alin. (5) C.
proc. civ., prin sentința civilă nr. 47 din 28 aprilie 2005, Curtea de Apel
Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie a
stabilit competența soluționării cererii de ordonanță președințială formulată
de reclamantul K.J., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca reținând că nu sunt
aplicabile prevederile legii menționate, care se referă la cauzele vizând
stabilirea măsurilor de protecție specială a minorilor, ci prevederile Codului
familiei și Codului de procedură civilă.
Pârâții H.F. și H.I. au declarat
recurs împotriva sentinței, solicitând modificarea acesteia în sensul
stabilirii competenței de soluționare a ordonanței președințiale în favoarea
Tribunalului Cluj.
Invocând motivele de recurs
prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. recurenții au susținut, că
Tribunalul Cluj este competent să soluționeze pricina potrivit Legii nr. 272/2004
și nu Judecătoria Cluj-Napoca, așa cum greșit a stabilit instanța prin sentința
criticată, întrucât minorul necesită măsuri de protecție specială, pentru că
tatăl său K.J., singurul părinte în viață reprezintă un pericol pentru copil
prin nenumăratele amenințări și maltratări exercitate asupra sa și că urmărește
doar încasarea alocației de stat și a poliței de asigurare pe viață de 30.000
Euro încheiată de mama copilului (fiica pârâților, decedată).
Recursul este nefondat.
Așa după cum rezultă din actele
dosarului și în mod corect a reținut Curtea de Apel Cluj în decizia criticată,
competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială promovată de
reclamantul K.J., prin care a solicitat ca pârâții (bunici materni ai
minorului) să fie obligați a-i înapoia fiul, pe minorul K.D.D., născut la 13
octombrie în Germania și a-i preda de urgență pașaportul individual al minorului,
certificatul de naștere al acestuia, certificatul de deces al mamei minorului
și actele autoturismului, aparține Judecătoriei Cluj-Napoca.
Cauzele prevăzute de art. 124 din
Legea nr. 272/2004, privesc stabilirea măsurilor de protecție specială și sunt
de competența tribunalului de la domiciliul copilului.
Art. 50 din lege prevede că
protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și
serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit temporar sau
definitiv de ocrotirea părinților săi sau a celui care, în vederea protejării
intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora.
În speța de fală minorul D.D. este
orfan de mamă, dar nu este lipsit de ocrotirea tatălui în viață, care a
promovat cererea de ordonanță președințială, așa încât nu sunt aplicabile
prevederile Legii nr. 272/2004.
Atât cererile promovate de pârâți
(bunici materni) care au solicitat decăderea din puterea părintească a lui K.J.
și stabilirea provizorie a domiciliului minorului până la soluționarea
dosarului (dos. nr. 18058/2004 și dos. nr. 17852/2004 ale Judecătoriei
Cluj-Napoca) cât și cererea formulată de reclamant, sunt întemeiate pe
dispozițiile Codului familiei și ale Codului de procedură civilă și sunt de
competența judecătoriei.
Conform dispozițiilor art. 581 alin.
(2) C. proc. civ. cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța
competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Judecătoria Cluj-Napoca fiind
competentă să soluționeze fondul dreptului, tot aceasta trebuie să soluționeze
și cererea de ordonanță președințială.
Față de cele menționate, motivele
invocate de recurenți sunt neîntemeiate, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel
Cluj în soluționarea conflictului de competență ivit între Tribunalul Cluj și
Judecătoria Cluj-Napoca fiind temeinică și legală.
În consecință, recursul este
nefondat și se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
pârâții H.I. și H.F. împotriva sentinței civile nr. 47 din 28 aprilie 2005 a
Curții de Apel Cluj, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 31 octombrie 2005.