ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3693/2006

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 17852 din 22

noiembrie 2004, H.I. și H.F. a chemat în judecată pe K.J. solicitând instanței

ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună decăderea din drepturile

părintești ale pârâtului și să le fie încredințat spre creștere și educare a

minorului K.D.D., în calitate de bunici materni precum și stabilirea

domiciliului minorului la reclamanți.

În

motivarea cererii reclamanții au susținut, în esență, că, în calitate de bunici

materni l-au crescut pe minorul K.D.D. de când era mic, fiica lor, mama

minorului, decedând într-un tragic accident de circulație și că tatăl lui nu a

fost preocupat niciodată de copil, neglijându-l.

La

data de 1 februarie 2005 reclamanții, invocând prevederile Legii nr. 272/2004,

prin cererea intitulată „Extindere și completare de acțiune” au solicitat

introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Primăriei municipiului Cluj

Napoca, Serviciul public de asistență socială Cluj Napoca și a D.G.A.S.P.C.

Cluj solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună

și să le încuviințeze să-și exercite drepturile și obligațiile părintești față

de minorul K.D.D. deoarece mama sa a decedat și încuviințarea de măsuri de protecție

specială a minorului prin luarea măsurii de protecție a plasamentului în

familia extinsă, deoarece este neglijat de tatăl său.

Prin

sentința civilă nr. 5378 din 9 martie 2005, Judecătoria Cluj-Napoca

și-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj,

invocând dispozițiile art. 55 și art. 124 alin. (1) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului,

raportat la art. 158 alin. (1) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Cluj, secția

civilă, sub nr. 2886/2005.

Prin încheierea civilă nr. 686 din 4 mai 2005,

Tribunalul Clu, secția civilă, reținând că petitul principal cu care a fost

investită instanța este decăderea pârâtului din exercitarea drepturilor

părintești, aplicarea măsurii de protecție a plasamentului fiind o cerere

accesorie la cererea principală ce nu poate fi luată decât după decăderea din

drepturile părintești a tatălui, conform art. 56 din Legea nr. 272/2004, în

temeiul art. 1 pct. 1 C. proc. civ., și-a declinat, la rândul său, competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj și, constatând ivit

conflictul negativ de competență l-a trimis, spre soluționare, Curții de Apel

Cluj.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, soluționând conflictul negativ de

competență, prin sentința civilă nr. 62 din 14 iunie 2005, a stabilit

competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanți în favoarea

Judecătoriei Cluj-Napoca.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin decizia nr. 8474 din 26 octombrie 2005, în temeiul

unei excepții invocate din oficiu, de ordine publică, a admis recursul declarat

de reclamanții H.I. și H.F. împotriva

sentința civilă

nr. 62 din 14 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de

muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie pe care a casat-o și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând lipsa minutei

hotărârii recurate și făcând aplicarea dispozițiilor art. 258 alin. (1) C.

proc. civ.

Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, rejudecând cauza, prin sentința

civilă nr. 3 din 9 ianuarie 2006, a stabilit competența de soluționare a

acțiunii formulate de reclamanți având ca obiect decăderea din drepturile

părintești, încredințarea spre creștere și educare a minorului, stabilirea

domiciliului minorului, încuviințarea de măsuri de protecție specială față de

minor, prin luarea măsurii de protecție a plasamentului la familia extinsă în

favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, reținând că petitul principal al acțiunii

este decăderea pârâtului K.J. din exercitarea drepturilor părintești, celelalte

cereri fiind accesorii acestui petit.

Împotriva acestei din urmă sentințe reclamanții au

declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs au arătat că

instanța de judecată a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a

schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia în sensul că în

mod eronat a reținut că petitul principal al acțiunii este decăderea din

drepturile părintești întrucât nu aceasta

s-a cerut prin acțiune și nu aceasta se urmărește, în principal.

Reclamanții au mai susținut că petitul principal al acțiunii este acela al

luării măsurii plasamentului în familia extinsă, conform art. 56 lit. a) din

Legea nr. 272/2004, așa încât tribunalul este competent să judece acțiune în

primă instanță.

Recursul nu este fondat pentru considerentele care

succed.

Analizând actele și lucrările cauzei se constată că

cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții

H.I. și H.F. c

ontradictoriu

cu pârâtul

K.J.

și înregistrată la data de 22

noiembrie 2004 la Judecătoria Cluj Napoca are ca obiect

decăderea din

drepturile părintești ale pârâtului K.J., încredințarea spre creștere și

educare a minorului K.D.D. către aceștia, în calitate de bunici materni precum

și stabilirea domiciliul minorului la reclamanți.

Prin

cererea formulată la data de 1 februarie 2005 la Judecătoria Cluj Napoca,

reclamanții au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți a

PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

CLUJ-NAPOCA și D.G.A.S.P.C. CLUJ solicitând instanței ca, prin hotărârea pe

care o va pronunța, să dispună și să le încuviințeze să-și exercite drepturile

și obligațiile părintești față de minorul K.D.D. precum și încuviințarea de

măsuri de protecție specială a minorului prin luarea măsurii de protecție a

plasamentului în familia extinsă, deoarece este neglijat de tatăl său

(filele 33 – 376 din dosarul nr. 17852/2004 al

Judecătoriei Cluj-Napoca).

Având

în vedere conținutul cererii, pe care, de altfel reclamanții au intitulat-o

„Extindere și completare de acțiune” și în raport cu criticile formulate în

recurs, nu se poate reține că aceștia și-ar fi restrâns petitul acțiunii,

schimbând cadrul procesual stabilit prin cererea introductivă, ba dimpotrivă,

cadrul procesual inițial a fost lărgit, prin chemarea în judecată și a altor

pârâți și prin formularea unor capete de cerere noi.

Este

de reținut de altfel că pe parcursul judecării cauzei reclamanții nu

și-au

manifestat niciodată expres voința în sensul restrângerii petitelor acțiunii

inițiate în justiție și nici nu au solicitat instanței să ia act de renunțarea

la judecarea petitului care viza decăderea din drepturile părintești ale

pârâtului K.J.

Mai

mult chiar, prin cererea de completare a probatoriului formulată de reclamanți

la 18 aprilie 2005, când cauza era pendinte la Tribunalul Cluj aceștia învederează

că litigiul cu K.J. vizează decăderea din drepturile părintești

(fila 7 din dosarul nr. 2886/2005 al Tribunalului

Cluj).

În

soluționarea conflictului negativ de competență Curtea de Apel Cluj era

obligată să constate care sunt limitele pretențiilor determinate prin cererea

de chemare în judecată întrucât acesta reprezintă actul de investire al

instanței competente.

Cum

în speță petitul principal al acțiunii introductive, care nu a făcut obiectul

vreunei renunțări la judecată era decăderea din drepturile părintești și cum

cererea ulterioară de luare a măsurii plasamentului întemeiată pe dispozițiile

art. 56 lit. a) din Legea nr. 272/2004, invocat de reclamanți și în recurs, conform căruia „de măsurile de

protecție specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:

copilul ai cărui părinți sunt (..)

decăzuți din exercițiul drepturilor părintești” capătă, în acest context,

caracterul unei cereri accesorii chiar dacă legea prevede, altfel, competența

de primă instanță a tribunalului în soluționarea ei, se constată că

în

mod legal Curtea de Apel Cluj a stabilit că instanța competentă să judece

acțiunea este Judecătoria Cluj-Napoca, în raport cu art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

coroborat cu

art.17 C. proc. civ.

Astfel fiind, criticile reclamanților în sensul că nu

au solicitat și urmărit ca pârâtul să fie decăzut din drepturile părintești nu

pot fi primite, neputându-i-se reproșa instanței că nu a respectat cadrul

procesual cu privire la obiectul procesului civil astfel cum a fost fixat de

reclamanți prin inițierea demersului judiciar, pentru temeiurile arătate

recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamanții H.I. și H.F. împotriva sentinței civile nr. 3

din 9 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 aprilie

2006.