ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7399/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 19 mai 2004, D.J.P.D.C. a chemat-o în judecată pe pârâta T.E. și a solicitat să se constate abandonat și să se dispună exercitarea drepturilor părintești de către Comisia pentru drepturile copilului Călărași pentru minora T.A. Au fost invocate în drept prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1993. Tribunalul Călărași, prin sentința civilă nr. 859 din 30 iunie 2004 a admis acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași prin care a solicitat respingerea acțiunii, deoarece Legea nr. 47/1993 a fost abrogată prin art. 75 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004. Curtea de Apel București, prin încheierea din 8 decembrie 2004 a constatat necompetența materială și a declinat competența în favoarea Tribunalului Călărași.

Instanța a apreciat ca fiind aplicabile prevederile art. II alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493/2004. Tribunalul Călărași, prin decizia civilă nr. 47 din 1 martie 2005 a declinat, la rândul său, competența de soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel București. A reținut această instanță că hotărârea atacată cu apel nu a fost pronunțată de judecătorie în primă instanță și că tribunalul nu poate soluționa apelul într-o cauză pe care a soluționat-o pe fond. A fost constatat conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență. Examinând conflictul negativ de competență se constată: Potrivit prevederilor legale în vigoare la data introducerii acțiunii tribunalele erau competente să soluționeze cererile în materia dedusă judecății [Legea nr. 47/1993 art. 2 alin. (1)]. Hotărârile pronunțate de tribunale erau supuse apelului și recursului.

Prevederile Codului de procedură civilă au suferit numeroase modificări, inclusiv în materia instanțelor competente să soluționeze căile de atac (apel și recurs, ori numai recurs). Ultima modificare a codului citat s-a produs prin Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Aceste prevederi procedurale sunt de imediată aplicare. Conform art. II alin. (1) din legea citată, procesele în curs de judecată, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente, potrivit legii. Potrivit legii, astfel modificate, curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță (art. 3 pct. 2 C. proc.

civ. modificat). Astfel că, indiferent de competențele stabilite prin norme procedurale anterioare, Curtea de Apel București este competentă să judece apelul declarat împotriva hotărârii Tribunalului Călărași. În consecință, se va stabili în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a apelului în cauza de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește în favoarea Curții de Apel București competența soluționării apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva sentinței nr. 859 din 30 iunie 2004 a Tribunalului Călărași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2005.