ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7399/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 19 mai 2004, D.J.P.D.C. a

chemat-o în judecată pe pârâta T.E. și a solicitat să se constate abandonat și

să se dispună exercitarea drepturilor părintești de către Comisia pentru

drepturile copilului Călărași pentru minora T.A.

Au fost invocate în drept

prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1993.

Tribunalul Călărași, prin sentința

civilă nr. 859 din 30 iunie 2004 a admis acțiunea reclamantei așa cum a fost

formulată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași prin care a solicitat

respingerea acțiunii, deoarece Legea nr. 47/1993 a fost abrogată prin art. 75

alin. (4) lit. a) din Legea nr. 273 din 21 iunie 2004.

Curtea de Apel București, prin

încheierea din 8 decembrie 2004 a constatat necompetența materială și a

declinat competența în favoarea Tribunalului Călărași.

Instanța a apreciat ca fiind

aplicabile prevederile art. II alin. (2) lit. c) din O.U.G. nr. 65/2004

aprobată prin Legea nr. 493/2004.

Tribunalul Călărași, prin decizia

civilă nr. 47 din 1 martie 2005 a declinat, la rândul său, competența de

soluționare a apelului în favoarea Curții de Apel București.

A reținut această instanță că

hotărârea atacată cu apel nu a fost pronunțată de judecătorie în primă instanță

și că tribunalul nu poate soluționa apelul într-o cauză pe care a soluționat-o

pe fond. A fost constatat conflictul negativ de competență și a înaintat

dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului

de competență.

Examinând conflictul negativ de

competență se constată:

Potrivit prevederilor legale în

vigoare la data introducerii acțiunii tribunalele erau competente să

soluționeze cererile în materia dedusă judecății [Legea nr. 47/1993 art. 2

alin. (1)]. Hotărârile pronunțate de tribunale erau supuse apelului și

recursului.

Prevederile Codului de procedură

civilă au suferit numeroase modificări, inclusiv în materia instanțelor

competente să soluționeze căile de atac (apel și recurs, ori numai recurs).

Ultima modificare a codului citat

s-a produs prin Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru

modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Aceste prevederi

procedurale sunt de imediată aplicare.

Conform art. II alin. (1) din legea

citată, procesele în curs de judecată, precum și căile de atac se judecă de

instanțele competente, potrivit legii.

Potrivit legii, astfel modificate,

curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva

hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță (art. 3 pct. 2 C. proc. civ.

modificat).

Astfel că, indiferent de competențele

stabilite prin norme procedurale anterioare, Curtea de Apel București este

competentă să judece apelul declarat împotriva hotărârii Tribunalului Călărași.

În consecință, se va stabili în

favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a apelului în cauza

de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Curții de

Apel București competența soluționării apelului declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Călărași împotriva sentinței nr. 859 din 30 iunie 2004 a

Tribunalului Călărași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2005.