ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7354/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 29 ianuarie 2004,

reclamanții R.E.I. și R.A. au investit Judecătoria Turda cu o cerere de chemare

în judecată, prin care au solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.O., să se

constate că acesta a înstrăinat valabil autoutilitara marca „Saviem”, să se

dispună radierea autoturismului de pe numele său și să fie obligat pârâtul la

plata sumei de 4.000.000 lei, despăgubiri reprezentând impozit aferent

autovehiculului începând cu data înstrăinării, precum și la plata cheltuielilor

de judecată ocazionate de proces.

Prin sentința civilă nr. 2110 de la

11 iunie 2004, Judecătoria Turda a admis acțiunea, a constatat că reclamantul a

înstrăinat pârâtului dreptul de proprietate asupra autoutilitarei „Saviem”, l-a

obligat pe acesta să efectueze toate demersurile necesare pentru radierea

autovehiculului de pe numele reclamantului din evidențele poliției.

A dispus obligarea pârâtului la

4.000.000 lei, despăgubiri reprezentând impozit și la 2.616.000 lei cheltuieli

de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâtul C.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Tribunalul Cluj, prin încheierea nr.

247/A din 24 septembrie 2004 a admis excepția necompetenței sale materiale și a

declinat în favoarea Curții de Apel Cluj competența de soluționare a apelului

declarat în cauză.

Pentru a se dezinvesti, Tribunalul a

reținut că la data pronunțării sentința Judecătoriei Turda (11 iunie 2004) erau

în vigoare dispozițiile Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea O.U.G. nr. 58/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, dar că obiectul

litigiului este obligația de a face, așa încât nu sunt aplicabile în speță

prevederile art. 282

1

, din legea menționată.

Ca atare, s-a apreciat incidența

normelor de competență materială prevăzute de art. 3 pct. 2 C. proc. civ., potrivit

cu care „curțile de apel judecă ca instanțe de apel, apelurile declarate

împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță,

și cu această motivare, cauza a fost declinată Curții de Apel Cluj.

Pe rolul acestei din urmă instanțe,

cauza a fost înregistrată sub nr. 12379/2004, iar prin încheierea civilă din 15

decembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie, s-a dezinvestit, la rându-i.

Ca atare, a reținut în

considerentele încheierii că hotărârea atacată este supusă recursului, nu

apelului și că sunt aplicabile prevederile art. 299 alin. (3) C. proc. civ.,

astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 195/2004.

Ca atare, în temeiul alin. (3) al

art. 299, mai sus evocat „în situațiile în care, potrivit dispozițiilor

prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri

pronunțate de instanțele judecătorești sunt supuse numai recursului, judecarea

acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care

a pronunțat hotărârea în cauză, sau, după caz, de competența instanței expres

prevăzută de lege”.

Înalta Curte de Casație și Justiție

a fost sesizată a pronunța regulatorul de competența și va stabili în favoarea

Tribunalului Cluj, competența soluționării apelului declarat de pârâtul C.O.

împotriva sentinței civile nr. 2110 din 11 iunie 2004 a Judecătoriei Turda,

pentru considerentele ce succed:

La data de 29 ianuarie 2004,

reclamanții au investit Judecătoria Turda cu o acțiune având ca obiect:

obligația de a face, așa încât în raport de „pretenția” dedusă judecății este

de precizat că cererea de chemare în judecată nu are caracter patrimonial, deci

nu poate fi susceptibilă de a-i fi aplicabile prevederile art. 282

1

C.

proc. civ.

Ca atare, calea de atac este apelul

care este de competența tribunalului, potrivit dispozițiilor Legii nr. 219/2005

de imediată aplicare.

Astfel, în temeiul art. 2 pct. 2 C.

proc. civ. cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 219/2005

privind aplicarea O.U.G. nr. 138/2000 „tribunalele judecă ca instanțe de apel,

apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță”.

În consecință apelul va fi judecat

de Tribunalul Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului

Cluj competența soluționării apelului declarat de pârâtul C.O. împotriva

sentinței civile nr. 2110 din 11 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Turda.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2005.