ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5879/2005

Deliberând asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 11940 din 19 decembrie 2003, Judecătoria Cluj Napoca, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC P.F. S.N.C. Cluj-Napoca împotriva chematei în garanție C.C. B.P. Gilău în contradictoriu cu reclamanții F.E., G.V., U.I. și T.E. precum și cererea de chemare în garanție formulată de C.C. B.P. Gilău împotriva chematului în garanție B.L. și drept urmare, chemata în garanție C.C. a fost obligată să plătească pârâtei SC P.F. S.N.C. Cluj Napoca suma de 90.162.897 lei, despăgubire, în baza garanției pentru evicțiune și 15.552.000 lei cheltuieli de judecată.

Chematul în garanție B.L. a fost obligat să plătească C.C. despăgubirile în sumă de 90.162.897 lei și 28.914.000 lei cheltuieli de judecată. Cererea de chemare în garanție formulată de C.C. B.P. Gilău împotriva O.J.C.C. Cluj a fost respinsă. Împotriva sentinței au formulat cale de atac C.C. Gilău și B.L. intitulând-o „apel”, cu toate că în dispozitivul sentinței calea de atac prevăzută de instanță era recursul. Prin decizia civilă nr. 9 din 29 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. 101/2004, a fost declinată competența de soluționare a recursurilor declarate în cauză în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

În motivarea deciziei s-a reținut că în raport de obiectul acțiunii de fond, Tribunalul a pus în discuția părților competența materială a Tribunalului Comercial de a soluționa calea de atac formulată de cei doi chemați în garanție, constatând că este necompetent să exercite controlul hotărârii, întrucât cauza este de natură civilă și nu comercială. Prin decizia civilă nr. 443/A/2004 pronunțată în dosarul nr. 5586/2004 s-a declinat competența soluționării apelului în favoarea Curții de Apel Cluj. În motivarea deciziei s-a reținut că având în vedere prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) și art. 2 pct. 3 C. proc. civ., prevederile și modificările intervenite prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004 s-a recalificat calea de atac, apel.

Întrucât la data înregistrării apelurilor erau aplicabile modificările O.G. nr. 58/2003, competența soluționării aparține Curții de Apel. După declinarea la Curtea de Apel Cluj, s-a format dosarul nr. 441/2005. În ședința publică din 16 februarie 2005 s-a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel în baza art. 158, art. 159 pct. 2 C. proc. civ., apreciindu-se a fi competent tribunalul, instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea. Prin încheierea civilă nr. 540/S/2005 Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a declinat competența de soluționare a recursurilor declarate de chemații în garanție, în favoarea Tribunalului Cluj și a constatat conflict negativ de competență, trimițând dosarul spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La Înalta Curte de Casație și Justiție s-a format dosarul nr. 5045/2005. Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele considerente: Pârâta SC P.F. S.N.C. a solicitat obligarea chematei în garanție la plata despăgubirilor în baza garanției pentru evicțiune, suma solicitată cu acest titlu fiind 90.162.897 lei. Obiectul cererii îl constituie despăgubirea rezultată din evicțiune, care este sub 1 miliard de lei. Litigiul dedus judecății are o valoare de sub 1 miliard lei, iar sentința este pronunțată după data intrării în vigoare a Legii nr. 195/2004 care a modificat textul art. 282 1 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introductive pe cale principală privind litigii civile al căror obiect au o valoare de până la 1 miliard lei, nu sunt supuse apelului.

Art. 299 alin. (3) C. proc. civ., introdus prin art. I din Legea nr. 195/2004 de aprobare a O.U.G. nr. 58/2003 stipulează că judecarea căii de atac a recursului este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea în cauză, în care hotărârea dată în primă instanță este supusă numai recursului. În consecință, sentința pronunțată în cauză poate fi atacată cu recurs și nu apel iar competența materială de soluționare a cauzei aparține tribunalului, instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea, în speță, Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a recursului declarat de chemații în garanție C.C. Gilău și B.L. împotriva sentinței civile nr. 11940 din 10 decembrie 2003 a Judecătoriei Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iulie 2005.