ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3309/2012

Ședința publică de la 11 septembrie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 4717, pronunțată la data de 01 octombrie 2010, în dosarul nr. 621/84/2009, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților T.G. și T.L., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Zalău și chemata în garanție SC A.A. SA București, pentru obligarea la despăgubiri în sumă de 575.100 lei, și a obligat reclamanții la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC C. SA Zalău. Împotriva acestei sentințe au formulat apel, în termen, reclamanții T.G. și T.L., la data de 12 ianuarie2011, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la data de 20 ianuarie2011.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 168/2011, pronunțată la data de 28 septembrie 2011, a admis apelul declarat de T.G. și T.L. împotriva sentinței civile nr. 4717 din 1 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 621/84/2009 al Tribunalului Sălaj, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți împotriva SC C. SA; a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 229.240 lei, despăgubiri; a admis cererea de chemare în garanție formulată de SC C. SA împotriva SC A.A. SA și a obligat chemata în garanție la plata în favoarea SC C. SA, a sumei de 229.240 lei; a obligat pârâta-intimată SC C. SA la plata, în favoarea reclamanților apelanți, a sumei de 9.006,74 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond și în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, chemata în garanție S.A.R.A. SA București, prin Sucursala Cluj, solicitând admiterea recursului și desființarea hotărârii atacate, în sensul menținerii sentinței civile nr. 4717/2010 pronunțate de Tribunalul Sălaj, respectiv, de respingere a acțiunii reclamanților T.G. și T.L. și, pe cale de consecință, respingerea cererii SC C. SA de chemare în garanție a recurentei. In recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta - chemată în garanție S.A.R.A.

SA București, prin Sucursala Cluj, a relevat situația de fapt în cauză și a criticat decizia instanței de apel pentru netemeinicie și nelegalitate, apreciind că în mod netemeinic și nelegal a fost reținută de către instanța de apel probarea în cauză a elementelor ce atrag răspunderea civilă delictuală a societății C., întrucât aceasta nu se face vinovată de nicio faptă prejudiciabilă, nici prejudiciul nu a fost cauzat în speță prin fapta proprie, respectiv, excavațiile întreprinse de aceștia, astfel că, neexistând fapta culpabilă a C., nu există nici raport de cauzalitate între presupusa faptă și producerea prejudiciului.

In acest sens, a învederat că instanța de apel nu a observat și dezlegat o împrejurare esențială pentru justa soluționare a cauzei: momentul la care excavațiile au avut loc (1972- 1975), respectiv, existența legăturii de cauzalitate între excavațiile efectuate de o terță persoană juridică și excavațiile efectuate de C. In continuare, arată recurenta - chemată în garanție că, din expertizele judiciare și extrajudiciare efectuate nu a rezultat că alunecările de teren ce au afectat imobilul reclamanților s-ar fi datorat în mod cert lucrărilor de excavație efectuate de pârâtă, ci de un complex de factori, în care se include culpa reclamanților, prin efectuarea construcției în regie proprie.

Totodată, instanța de fond în mod temeinic aprecia că, "la instabilitatea zonei au contribuit, în timp, și alți factori: infiltrațiile apă pluvială și exfiltrațiile de apă din conducta de alimentare cu apă potabilă a orașului Zalău", aceasta fiind pe deplin probată cu cercetările și studiile de specialitate comandate de autoritățile publice locale ale mun. Zalău, dar și cu cele de mediu de la nivelul județului Sălaj. Consideră recurenta - chemată în garanție că nu se poate reține culpa C., atât timp cât nu se poate face dovada că prejudiciul suferit de proprietarii construcției este consecința directă, exclusivă și imediată a activității de exploatare a C., făcând referire, sub acest aspect, la expertiza efectuată de expert A.P.

și expertiza tehnică realizată de inginerul atestat MLPAT - Af, N.P., iar reclamanții nu au dat dovadă de diligenta necesară privind stabilitatea terenului prin efectuarea unui studiu geotehnic înainte de începerea construcției și au executat lucrările fără supraveghere din partea unui specialist. Cu privire la cererea de chemare în garanție, se învederează că recurenta nu poate fi obligată la plata despăgubirii, întrucât, prin contractul de asigurare încheiat cu C., s-a obligat să plătească despăgubiri în situația producerii unui risc asigurat, un eveniment viitor și incert, iar riscul producerii unei alunecări de teren, în speță, era preexistent încheierii contractului. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate. Rezultă, din aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ., privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele argumente de natură juridică pentru care recurenta înțelege a critica hotărârea atacată. Pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând încadrarea lor într-unui din motivele limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. In speță, din observarea criticilor formulate de recurenta-chemată în garanție S.A.R.A. SA București - prin Sucursala Cluj, se constată că motivele invocate de către recurentă în susținerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., toate criticile formulate vizând situația de fapt sau aspecte de apreciere a probelor. Astfel, deși recurenta - chemată în garanție a indicat drept motiv de recurs art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care se referă la hotărârea pronunțată fără temei legal sau cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, aceasta își exprimă nemulțumirea față de modul de interpretare a probelor administrate (expertize judiciare și extrajudiciare), situație care nu se încadrează în acest motiv de nelegalitate, calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv, care să permită reaprecierea probelor.

Dezvoltarea criticilor nu face, deci, posibilă încadrarea lor în acest motiv de recurs, dar nici în restul motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în realitate recurenta - chemată în garanție reluând apărările de fond formulate în fazele procesuale anterioare, referitoare la probarea în cauză a elementelor ce atrag angajarea răspunderii civile delictuale a societății C., ceea ce constituie o chestiune de fapt, ce nu mai poate face obiectul cenzurii în recurs, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate, iar simpla indicare a unui text de lege, fără a se arăta în ce constă nelegalitatea, prin raportare la hotărârea pronunțată, nu este suficientă, din această perspectivă.

Așadar, recurenta - chemată în garanție a indicat drept motiv de recurs dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar criticile formulate nu pot fi subsumate acestui motiv, care se referă la interpretarea sau aplicarea greșită a legii, acestea vizând, așa cum s-a arătat mai sus, doar nemulțumirea recurentei cu privire la interpretarea probelor. Or, simpla indicare a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în baza cărora poate fi modificată sau casată o hotărâre, și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1- 9 C. proc.

civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii. In cauză, recurenta - chemată în garanție S.A.R.A. SA București - prin Sucursala Cluj nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 302 1 și art. 304 C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., și cum recurenta nu s-a conformat acestei dispoziții legale imperative; Pe de altă parte, recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea situației de fapt și reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale precitate și, pe cale de consecință, a constata nulitatea cererii de recurs. Constatând, deopotrivă, că nu sunt nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textului de lege invocat, va constata nulitatea cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-chemata în garanție S.A.R.A. SA București - prin SUCURSALA CLUJ împotriva deciziei civile nr. 168/2011 din 28 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, conform dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2012.