ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3309/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3309/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Ședința publică de la 11 septembrie 2012
Asupra recursului
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr. 4717, pronunțată la data de 01 octombrie 2010, în dosarul nr.
621/84/2009, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea
reclamanților T.G. și T.L., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Zalău și
chemata în garanție SC A.A. SA București, pentru obligarea la despăgubiri în
sumă de 575.100 lei, și a obligat reclamanții la plata sumei de 3.000 lei
cheltuieli de judecată către pârâta SC C. SA Zalău.
Împotriva acestei
sentințe au formulat apel, în termen, reclamanții T.G. și T.L., la data de 12
ianuarie2011, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la data de
20 ianuarie2011.
Curtea de Apel
Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia
civilă nr. 168/2011, pronunțată la data de 28 septembrie 2011, a admis apelul
declarat de T.G. și T.L. împotriva sentinței civile nr. 4717 din 1 octombrie
2010, pronunțată în dosarul nr. 621/84/2009 al Tribunalului Sălaj, pe care a
schimbat-o, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți
împotriva SC C. SA; a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 229.240
lei, despăgubiri; a admis cererea de chemare în garanție formulată de SC C. SA
împotriva SC A.A. SA și a obligat chemata în garanție la plata în favoarea SC
C. SA, a sumei de 229.240 lei; a obligat pârâta-intimată SC C. SA la plata, în
favoarea reclamanților apelanți, a sumei de 9.006,74 lei cheltuieli de judecată
parțiale la fond și în apel.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs, în termen, chemata în garanție S.A.R.A. SA
București, prin Sucursala Cluj, solicitând admiterea recursului și desființarea
hotărârii atacate, în sensul menținerii sentinței civile nr. 4717/2010
pronunțate de Tribunalul Sălaj, respectiv, de respingere a acțiunii
reclamanților T.G. și T.L. și, pe cale de consecință, respingerea cererii SC C.
SA de chemare în garanție a recurentei.
In recursul său,
întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta -
chemată în garanție S.A.R.A. SA București, prin Sucursala Cluj, a relevat
situația de fapt în cauză și a criticat decizia instanței de apel pentru
netemeinicie și nelegalitate, apreciind că în mod netemeinic și nelegal a fost
reținută de către instanța de apel probarea în cauză a elementelor ce atrag
răspunderea civilă delictuală a societății C., întrucât aceasta nu se face
vinovată de nicio faptă prejudiciabilă, nici prejudiciul nu a fost cauzat în
speță prin fapta proprie, respectiv, excavațiile întreprinse de aceștia, astfel
că, neexistând fapta culpabilă a C., nu există nici raport de cauzalitate între
presupusa faptă și producerea prejudiciului.
In acest sens, a
învederat că instanța de apel nu a observat și dezlegat o împrejurare esențială
pentru justa soluționare a cauzei: momentul la care excavațiile au avut loc (1972-
1975), respectiv, existența legăturii de cauzalitate între excavațiile
efectuate de o terță persoană juridică și excavațiile efectuate de C.
In continuare,
arată recurenta - chemată în garanție că, din expertizele judiciare și
extrajudiciare efectuate nu a rezultat că alunecările de teren ce au afectat
imobilul reclamanților s-ar fi datorat în mod cert lucrărilor de excavație
efectuate de pârâtă, ci de un complex de factori, în care se include culpa
reclamanților, prin efectuarea construcției în regie proprie.
Totodată,
instanța de fond în mod temeinic aprecia că, "la instabilitatea zonei au
contribuit, în timp, și alți factori: infiltrațiile apă pluvială și
exfiltrațiile de apă din conducta de alimentare cu apă potabilă a orașului
Zalău", aceasta fiind pe deplin probată cu cercetările și studiile de
specialitate comandate de autoritățile publice locale ale mun. Zalău, dar și cu
cele de mediu de la nivelul județului Sălaj.
Consideră
recurenta - chemată în garanție că nu se poate reține culpa C., atât timp cât
nu se poate face dovada că prejudiciul suferit de proprietarii construcției
este consecința directă, exclusivă și imediată a activității de exploatare a
C., făcând referire, sub acest aspect, la expertiza efectuată de expert A.P. și
expertiza tehnică realizată de inginerul atestat MLPAT - Af, N.P., iar
reclamanții nu au dat dovadă de diligenta necesară privind stabilitatea
terenului prin efectuarea unui studiu geotehnic înainte de începerea
construcției și au executat lucrările fără supraveghere din partea unui
specialist.
Cu privire la
cererea de chemare în garanție, se învederează că recurenta nu poate fi
obligată la plata despăgubirii, întrucât, prin contractul de asigurare încheiat
cu C., s-a obligat să plătească despăgubiri în situația producerii unui risc
asigurat, un eveniment viitor și incert, iar riscul producerii unei alunecări
de teren, în speță, era preexistent încheierii contractului.
Analizând
recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept
indicat, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de
recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care
se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o
condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.
Rezultă, din
aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ.,
privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic,
cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele
argumente de natură juridică pentru care recurenta înțelege a critica hotărârea
atacată.
Pentru a conduce
la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar
la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor
presupunând încadrarea lor într-unui din motivele limitativ prevăzute de art. 304
pct. 1 - 9 C. proc. civ.
In speță, din
observarea criticilor formulate de recurenta-chemată în garanție S.A.R.A. SA
București - prin Sucursala Cluj, se constată că motivele invocate de către
recurentă în susținerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre
motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., toate
criticile formulate vizând situația de fapt sau aspecte de apreciere a
probelor.
Astfel, deși
recurenta - chemată în garanție a indicat drept motiv de recurs art. 304 pct. 9
C. proc. civ., care se referă la hotărârea pronunțată fără temei legal sau cu
încălcarea sau aplicarea greșită a legii, aceasta își exprimă nemulțumirea față
de modul de interpretare a probelor administrate (expertize judiciare și
extrajudiciare), situație care nu se încadrează în acest motiv de nelegalitate,
calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv, care să permită
reaprecierea probelor.
Dezvoltarea
criticilor nu face, deci, posibilă încadrarea lor în acest motiv de recurs, dar
nici în restul motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform art. 306 alin.
(3) C. proc. civ., în realitate recurenta - chemată în garanție reluând
apărările de fond formulate în fazele procesuale anterioare, referitoare la
probarea în cauză a elementelor ce atrag angajarea răspunderii civile
delictuale a societății C., ceea ce constituie o chestiune de fapt, ce nu mai
poate face obiectul cenzurii în recurs, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc.
civ. fiind abrogate, iar simpla indicare a unui text de lege, fără a se arăta
în ce constă nelegalitatea, prin raportare la hotărârea pronunțată, nu este
suficientă, din această perspectivă.
Așadar, recurenta
- chemată în garanție a indicat drept motiv de recurs dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ., dar criticile formulate nu pot fi subsumate acestui
motiv, care se referă la interpretarea sau aplicarea greșită a legii, acestea
vizând, așa cum s-a arătat mai sus, doar nemulțumirea recurentei cu privire la
interpretarea probelor.
Or, simpla
indicare a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în
baza cărora poate fi modificată sau casată o hotărâre, și nemulțumirea părții
față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce
constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea,
astfel, verifica încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 304
pct. 1- 9 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea
recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu
nulitatea cererii.
In cauză,
recurenta - chemată în garanție S.A.R.A. SA București - prin Sucursala Cluj nu
s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 302
1
și art. 304
C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv
din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi
încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute
de lege.
Așa fiind, cum
casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile
prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., și cum recurenta nu s-a
conformat acestei dispoziții legale imperative;
Pe de altă parte,
recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea
situației de fapt și reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici
reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art.
304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale
precitate și, pe cale de consecință, a constata nulitatea cererii de recurs.
Constatând,
deopotrivă, că nu sunt nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate
din oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc.
civ., Înalta Curte, dând eficiență textului de lege invocat, va constata
nulitatea cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 302
1
alin.
(1) lit. c) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată
nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-chemata în garanție S.A.R.A.
SA București - prin SUCURSALA CLUJ împotriva deciziei civile nr. 168/2011 din
28 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, conform dispozițiilor art. 302
1
alin. (1)
lit. c) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 septembrie
2012.