ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3309/2012

Ședința publică de la 11 septembrie 2012

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 4717, pronunțată la data de 01 octombrie 2010, în dosarul nr.

621/84/2009, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a respins, ca nefondată, acțiunea

reclamanților T.G. și T.L., în contradictoriu cu pârâta SC C. SA Zalău și

chemata în garanție SC A.A. SA București, pentru obligarea la despăgubiri în

sumă de 575.100 lei, și a obligat reclamanții la plata sumei de 3.000 lei

cheltuieli de judecată către pârâta SC C. SA Zalău.

Împotriva acestei

sentințe au formulat apel, în termen, reclamanții T.G. și T.L., la data de 12

ianuarie2011, motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la data de

20 ianuarie2011.

Curtea de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

civilă nr. 168/2011, pronunțată la data de 28 septembrie 2011, a admis apelul

declarat de T.G. și T.L. împotriva sentinței civile nr. 4717 din 1 octombrie

2010, pronunțată în dosarul nr. 621/84/2009 al Tribunalului Sălaj, pe care a

schimbat-o, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți

împotriva SC C. SA; a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 229.240

lei, despăgubiri; a admis cererea de chemare în garanție formulată de SC C. SA

împotriva SC A.A. SA și a obligat chemata în garanție la plata în favoarea SC

C. SA, a sumei de 229.240 lei; a obligat pârâta-intimată SC C. SA la plata, în

favoarea reclamanților apelanți, a sumei de 9.006,74 lei cheltuieli de judecată

parțiale la fond și în apel.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termen, chemata în garanție S.A.R.A. SA

București, prin Sucursala Cluj, solicitând admiterea recursului și desființarea

hotărârii atacate, în sensul menținerii sentinței civile nr. 4717/2010

pronunțate de Tribunalul Sălaj, respectiv, de respingere a acțiunii

reclamanților T.G. și T.L. și, pe cale de consecință, respingerea cererii SC C.

SA de chemare în garanție a recurentei.

In recursul său,

întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurenta -

chemată în garanție S.A.R.A. SA București, prin Sucursala Cluj, a relevat

situația de fapt în cauză și a criticat decizia instanței de apel pentru

netemeinicie și nelegalitate, apreciind că în mod netemeinic și nelegal a fost

reținută de către instanța de apel probarea în cauză a elementelor ce atrag

răspunderea civilă delictuală a societății C., întrucât aceasta nu se face

vinovată de nicio faptă prejudiciabilă, nici prejudiciul nu a fost cauzat în

speță prin fapta proprie, respectiv, excavațiile întreprinse de aceștia, astfel

că, neexistând fapta culpabilă a C., nu există nici raport de cauzalitate între

presupusa faptă și producerea prejudiciului.

In acest sens, a

învederat că instanța de apel nu a observat și dezlegat o împrejurare esențială

pentru justa soluționare a cauzei: momentul la care excavațiile au avut loc (1972-

1975), respectiv, existența legăturii de cauzalitate între excavațiile

efectuate de o terță persoană juridică și excavațiile efectuate de C.

In continuare,

arată recurenta - chemată în garanție că, din expertizele judiciare și

extrajudiciare efectuate nu a rezultat că alunecările de teren ce au afectat

imobilul reclamanților s-ar fi datorat în mod cert lucrărilor de excavație

efectuate de pârâtă, ci de un complex de factori, în care se include culpa

reclamanților, prin efectuarea construcției în regie proprie.

Totodată,

instanța de fond în mod temeinic aprecia că, "la instabilitatea zonei au

contribuit, în timp, și alți factori: infiltrațiile apă pluvială și

exfiltrațiile de apă din conducta de alimentare cu apă potabilă a orașului

Zalău", aceasta fiind pe deplin probată cu cercetările și studiile de

specialitate comandate de autoritățile publice locale ale mun. Zalău, dar și cu

cele de mediu de la nivelul județului Sălaj.

Consideră

recurenta - chemată în garanție că nu se poate reține culpa C., atât timp cât

nu se poate face dovada că prejudiciul suferit de proprietarii construcției

este consecința directă, exclusivă și imediată a activității de exploatare a

C., făcând referire, sub acest aspect, la expertiza efectuată de expert A.P. și

expertiza tehnică realizată de inginerul atestat MLPAT - Af, N.P., iar

reclamanții nu au dat dovadă de diligenta necesară privind stabilitatea

terenului prin efectuarea unui studiu geotehnic înainte de începerea

construcției și au executat lucrările fără supraveghere din partea unui

specialist.

Cu privire la

cererea de chemare în garanție, se învederează că recurenta nu poate fi

obligată la plata despăgubirii, întrucât, prin contractul de asigurare încheiat

cu C., s-a obligat să plătească despăgubiri în situația producerii unui risc

asigurat, un eveniment viitor și incert, iar riscul producerii unei alunecări

de teren, în speță, era preexistent încheierii contractului.

Analizând

recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept

indicat, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de

recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, textul impunând, așadar, ca o

condiție de formă a recursului, menționarea motivelor de nelegalitate.

Rezultă, din

aceste prevederi legale, conjugate cu prevederile art. 304 C. proc. civ.,

privitoare la sfera motivelor de recurs, că, pentru a fi validă juridic,

cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică acele

argumente de natură juridică pentru care recurenta înțelege a critica hotărârea

atacată.

Pentru a conduce

la casarea sau modificarea hotărârii recurate, recursul nu se poate limita doar

la indicarea textului de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor

presupunând încadrarea lor într-unui din motivele limitativ prevăzute de art. 304

pct. 1 - 9 C. proc. civ.

In speță, din

observarea criticilor formulate de recurenta-chemată în garanție S.A.R.A. SA

București - prin Sucursala Cluj, se constată că motivele invocate de către

recurentă în susținerea recursului său nu se subscriu nici unuia dintre

motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., toate

criticile formulate vizând situația de fapt sau aspecte de apreciere a

probelor.

Astfel, deși

recurenta - chemată în garanție a indicat drept motiv de recurs art. 304 pct. 9

C. proc. civ., care se referă la hotărârea pronunțată fără temei legal sau cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, aceasta își exprimă nemulțumirea față

de modul de interpretare a probelor administrate (expertize judiciare și

extrajudiciare), situație care nu se încadrează în acest motiv de nelegalitate,

calea de atac a recursului neavând caracter devolutiv, care să permită

reaprecierea probelor.

Dezvoltarea

criticilor nu face, deci, posibilă încadrarea lor în acest motiv de recurs, dar

nici în restul motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conform art. 306 alin.

(3) C. proc. civ., în realitate recurenta - chemată în garanție reluând

apărările de fond formulate în fazele procesuale anterioare, referitoare la

probarea în cauză a elementelor ce atrag angajarea răspunderii civile

delictuale a societății C., ceea ce constituie o chestiune de fapt, ce nu mai

poate face obiectul cenzurii în recurs, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc.

civ. fiind abrogate, iar simpla indicare a unui text de lege, fără a se arăta

în ce constă nelegalitatea, prin raportare la hotărârea pronunțată, nu este

suficientă, din această perspectivă.

Așadar, recurenta

- chemată în garanție a indicat drept motiv de recurs dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., dar criticile formulate nu pot fi subsumate acestui

motiv, care se referă la interpretarea sau aplicarea greșită a legii, acestea

vizând, așa cum s-a arătat mai sus, doar nemulțumirea recurentei cu privire la

interpretarea probelor.

Or, simpla

indicare a textului de lege prin care se reglementează motivele de recurs în

baza cărora poate fi modificată sau casată o hotărâre, și nemulțumirea părții

față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce

constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea,

astfel, verifica încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 304

pct. 1- 9 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea

recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu

nulitatea cererii.

In cauză,

recurenta - chemată în garanție S.A.R.A. SA București - prin Sucursala Cluj nu

s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 302

1

și art. 304

C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs, nu a dezvoltat vreun motiv

din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi

încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute

de lege.

Așa fiind, cum

casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile

prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., și cum recurenta nu s-a

conformat acestei dispoziții legale imperative;

Pe de altă parte,

recursul nefiind o cale de atac devolutivă, care să permită reanalizarea

situației de fapt și reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici

reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art.

304 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor legale

precitate și, pe cale de consecință, a constata nulitatea cererii de recurs.

Constatând,

deopotrivă, că nu sunt nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate

din oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte, dând eficiență textului de lege invocat, va constata

nulitatea cererii de recurs, conform dispozițiilor art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de recurenta-chemata în garanție S.A.R.A.

SA București - prin SUCURSALA CLUJ împotriva deciziei civile nr. 168/2011 din

28 septembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, conform dispozițiilor art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 11 septembrie

2012.