ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4425/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 71 din 22

iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea, s-a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta, SC B.C.R. A.V.I.G.

SA.

S-a dispus obligarea pârâtei SC B.C.R.

A.V.I.G. SA București să plătească reclamantului suma de 414.706 lei inclusiv

TVA, cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală conform art.

3

alin. (1)

din O.G. nr. 9/2000 de la

data de 12 aprilie 2010 și până la achitarea efectivă a debitului.

S-a dispus obligarea pârâtei să

plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 3.610,80 lei

reprezentând cost expertiză efectuată în cauză.

Curtea de Apel Galați - secția a II-a

civila, maritimă și fluvială prin decizia nr. 106/a din data de 09 decembrie 2011

a admis apelul

declarat

de pârâta SC B.C.R. A.V.I.G. SA, și în consecință a schimbat în parte sentința

apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.G.

A fost obligată

pârâta către reclamant la plata sumele de 282.893

lei, cu titlu de

despăgubiri. Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței apelate, referitoare la

plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.

S-a dispus întoarcerea executării în

sensul că a fost obligat

intimatul reclamant

să restituie apelantei pârâte suma de

131.813

lei, plătită nedatorat.

A fost obligat

reclamantul către apelanta pârâtă la plata sumei de 3.387,50 lei, cheltuieli de

judecată în apel și la plata sumei de 9.439 lei

taxă judiciară de timbru și s-a dispus darea în debit.

Împotriva acestei decizii reclamantul

C.G. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivelor de recurs indicate recurentul, după

prezentarea situației de fapt, a

susținut, în esență, că deși a precizat că

lucrările au fost efectuate în regie proprie dar cu

angajați de la societatea reclamantului, instanța de apel a reținut în

considerente exclusiv caracterul lucrărilor de a fi fost efectuate în regie

proprie.

Totodată,

recurentul susține că instanța de apel a schimbat natura

actului juridic dedus judecății,

întrucât nu a analizat aspectul esențial

respectiv

dacă era despăgubit cu contra-valoarea imobilului distrus în

întregime

în incendiu ce reprezenta risc asigurat în contractul de asigurare, ci în

schimb, a tăcut o abordare analitică a cheltuielilor pe

care le-a presupus reconstrucția imobilului, începând să distingă între

tipurile de cheltuieli și să elimine parte din aceste costuri.

Recurentul susține că instanța de apel

a omis să observe că materialele care au fost folosite la reconstrucție erau

ele însele

purtătoare de TVA (sau alte

cheltuieli directe) pe care reclamantul le

suporta la momentul

achiziționării acestor materiale, indiferent dacă

ele erau folosite pentru lucrări în regie proprie sau lucrări în antrepriză

cu angajații propriei societăți.

Pentru aceste

motive recurentul a solicitat admiterea recursului,

modificarea deciziei în sensul

respingerii apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca legală și

temeinică.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC O.

V.I.G. SA (fosta B.C.R. A.V.I.

G. SA) răspunzând punctual criticilor

formulate de recurent, a solicitat respingerea recursului formulat de

recurentul reclamant C.G.

Înalta Curte în conformitate cu art. 137

C. proc. civ., raportat la art. 302

1

lit. c) C. proc. civ. a luat în

examinare excepția nulității recursului.

În calea extraordinară de atac a

recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în

care argumentele părții prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția

adoptată în apel se circumscriu motivelor de recurs prevăzute, astfel cum s-a

menționat, în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Din interpretarea acestor norme,

rezultă că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea

hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte,

indicarea motivelor de recurs ca întemeindu-se pe cel puțin unul dintre cele

prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar, pe de altă parte,

dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei

ce formează obiectul recursului.

În speță, din expunerea criticilor

aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa

deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații fără a formula

critici concrete împotriva deciziei din apel, reclamantul limitându-se la a

arăta că instanța de apel nu a menționat că lucrările au fost efectuate de

angajații societății, că materialele folosite la lucrări erau purtătoare de TVA

și alte cheltuieli pe care le-a presupus reconstrucția imobilului.

Prin criticile invocate în cererea de

recurs reclamantul, și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al

probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul

dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea

lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și

critici de nelegalitate.

Astfel, în calea extraordinară de atac

a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei,

ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii

pronunțate în apel.

De aceea, eventualele critici

susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit

să dezvolte

argumente

prin care să se tindă a se demonstra motivele pentru care este eronat și

nelegal raționamentul instanței de apel, dar recurentul nu

a invocat asemenea critici, ci doar critici

vizând situația sa particulară,

care se circumscrie unei situații de

fapt, ce nu poate determina modificarea soluției pronunțate în apel.

În alți termeni fața de considerentele

precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea

cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac,

motiv pentru

care, înalta Curte urmează a

constata nulitatea cererii de recurs în

conformitate cu dispozițiile art.

302 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 106/A din 9 decembrie 2011

a Curții de Apel Galați - secția a

II-a

civilă, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 noiembrie 2012