ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4425/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 71 din 22 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâta, SC B.C.R. A.V.I.G. SA. S-a dispus obligarea pârâtei SC B.C.R. A.V.I.G. SA București să plătească reclamantului suma de 414.706 lei inclusiv TVA, cu titlu de despăgubiri civile, la care se adaugă dobânda legală conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 9/2000 de la data de 12 aprilie 2010 și până la achitarea efectivă a debitului. S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 3.610,80 lei reprezentând cost expertiză efectuată în cauză.

Curtea de Apel Galați - secția a II-a civila, maritimă și fluvială prin decizia nr. 106/a din data de 09 decembrie 2011 a admis apelul declarat de pârâta SC B.C.R. A.V.I.G. SA, și în consecință a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.G. A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumele de 282.893 lei, cu titlu de despăgubiri. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, referitoare la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată. S-a dispus întoarcerea executării în sensul că a fost obligat intimatul reclamant să restituie apelantei pârâte suma de 131.813 lei, plătită nedatorat. A fost obligat reclamantul către apelanta pârâtă la plata sumei de 3.387,50 lei, cheltuieli de judecată în apel și la plata sumei de 9.439 lei taxă judiciară de timbru și s-a dispus darea în debit.

Împotriva acestei decizii reclamantul C.G. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs indicate recurentul, după prezentarea situației de fapt, a susținut, în esență, că deși a precizat că lucrările au fost efectuate în regie proprie dar cu angajați de la societatea reclamantului, instanța de apel a reținut în considerente exclusiv caracterul lucrărilor de a fi fost efectuate în regie proprie. Totodată, recurentul susține că instanța de apel a schimbat natura actului juridic dedus judecății, întrucât nu a analizat aspectul esențial respectiv dacă era despăgubit cu contra-valoarea imobilului distrus în întregime în incendiu ce reprezenta risc asigurat în contractul de asigurare, ci în schimb, a tăcut o abordare analitică a cheltuielilor pe care le-a presupus reconstrucția imobilului, începând să distingă între tipurile de cheltuieli și să elimine parte din aceste costuri.

Recurentul susține că instanța de apel a omis să observe că materialele care au fost folosite la reconstrucție erau ele însele purtătoare de TVA (sau alte cheltuieli directe) pe care reclamantul le suporta la momentul achiziționării acestor materiale, indiferent dacă ele erau folosite pentru lucrări în regie proprie sau lucrări în antrepriză cu angajații propriei societăți. Pentru aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă SC O. V.I.G. SA (fosta B.C.R. A.V.I. G. SA) răspunzând punctual criticilor formulate de recurent, a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul reclamant C.G.

Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părții prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția adoptată în apel se circumscriu motivelor de recurs prevăzute, astfel cum s-a menționat, în dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. Din interpretarea acestor norme, rezultă că nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivelor de recurs ca întemeindu-se pe cel puțin unul dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestora, în sensul formulării de critici pertinente ale deciziei ce formează obiectul recursului. În speță, din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații fără a formula critici concrete împotriva deciziei din apel, reclamantul limitându-se la a arăta că instanța de apel nu a menționat că lucrările au fost efectuate de angajații societății, că materialele folosite la lucrări erau purtătoare de TVA și alte cheltuieli pe care le-a presupus reconstrucția imobilului. Prin criticile invocate în cererea de recurs reclamantul, și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc.

civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate. Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel. De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra motivele pentru care este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel, dar recurentul nu a invocat asemenea critici, ci doar critici vizând situația sa particulară, care se circumscrie unei situații de fapt, ce nu poate determina modificarea soluției pronunțate în apel.

În alți termeni fața de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 106/A din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați - secția a II-a civilă, maritimă și fluvială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012