ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 757/2014

Asupra recursurilor de față; Prin cererea înregistrată sub nr. 860/84/2009, pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă, în urma disjungerii Dosarului nr. 393/84/2007, reclamanții I.M., B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., au chemat în judecată pe pârâții I.Ș.J. Sălaj, Palatul Copiilor Zalău și M.E.C. solicitând obligarea pârâților la plata unor despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului situat în municipiul Zalău, înscris în C.F., compus din casă, curte și grădină în suprafață de 7.625 mp, începând cu data de 24 ianuarie 2003 și până la predarea efectivă a imobilului, în cuantum de 1.500 euro lunar-în lei la cursul zilei plății - pe perioada 24 ianuarie 2003 - 7 mai 2004 inclusiv, iar începând cu data de 8 mai 2004 și până la predarea efectivă, suma de 2.500 euro lunar.

Printr-o precizare de acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor datorate începând cu data de 01 ianuarie 1990. S-au solicitat, de asemenea și cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1359 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții I.M., B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., împotriva pârâților I.Ș.J. Sălaj, Palatul Copiilor Zalău și chematului în garanție M.E.C. și în consecință, au fost obligați pârâții ca, în limita competențelor pe care le au, potrivit legii, să le plătească reclamanților despăgubiri în sumă de 46.580 lei cu titlu de chirie pentru perioada cuprinsă între anii 2004 -2009 inclusiv.

Au fost compensate cheltuielile de judecată. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și pârâtul M.E.C.I. Prin Decizia civilă nr. 22 din 3 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamanții I.G., I.l.L., B.I., S.S., B.A., B.G., B.V. și B.F., precum și de M.E.C.I. București, împotriva sentinței civile nr. 1359 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Sălaj, care a fost anulată și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a transformat calitatea procesuală a chematului în garanție M.E.C.I., în aceea de pârât. Totodată, prin sentința apelată, prima instanță i-a obligat pe pârâți, ca în limita competențelor pe care le au potrivit legii, să le plătească reclamanților despăgubiri în sumă de 46.580 lei cu titlu de chirie pentru perioada anilor 2004 - 2009 inclusiv, însă nu s-a pronunțat pentru viitor.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr. 2357/84/2010. Prin sentința civilă nr. 4662 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte acțiunea precizată intentată de reclamanții I.G., I.l.L., în calitate de descendenți ai defunctei l.M., B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., împotriva pârâților I.Ș.J. Sălaj și Palatul Copiilor Zalău, pe care i-a obligat să le plătească reclamanților, cu titlu de chirie, pentru perioada 23 ianuarie 2003 - 31 august 2012, următoarele sume: pentru terenul în suprafață de 5.324 mp, suma de 1.390.600 lei și 8.480 lei lunar până la predarea efectivă a imobilului; pentru clădirea veche suma de 181.200 lei și 1.558 lei lunar până la predarea efectivă a construcției; pentru construcțiile noi edificate de pârâți suma de 1.050.648 lei și 4.169 lei lunar până la predarea efectivă a clădirilor.

S-a luat act de renunțarea pârâtului I.Ș.J. Sălaj, la judecata cererii de chemare în garanție a M.E.C.I. Au fost obligați pârâții în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.580 lei. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin decizia Curții de Apel Cluj pronunțată în Dosarul nr. 3341/2001, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3415 din 7 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat că imobilul ce face obiectul litigiului de față a fost preluat și intabulat abuziv de Statul Român și s-a dispus rectificarea C.F. Zalău, restabilirea situației anterioare și s-a respins, ca prematură, acțiunea în revendicare. Ulterior, prin sentința civilă nr. 581 din 3 aprilie 2009 a Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea în revendicare intentată de reclamanți împotriva pârâților, care au fost obligați să le lase reclamanților imobilul în deplină posesie și proprietate.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul T.l., a rezultat că imobilul înscris în C.F. Zalău, este compus din casă, curte și teren în suprafață de 7.625 mp, iar pârâții ocupă integral construcția și suprafața de 5.324 mp teren. Printr-un alt raport de expertiză efectuat de expertul M.A., s-a stabilit că lipsa de folosință pentru clădire, calculată în perioada anilor 1990-2009, este de 155.040 lei, iar pentru terenul ocupat în aceeași perioadă de timp, este de 17.896 lei.

După anularea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, s-a efectuat un raport de expertiză de către expertul l.A., iar la solicitarea pârâtului Palatul Copiilor Zalău s-a efectuat un alt raport de expertiză de către expertul D.G., care a stabilit pentru perioada 23 ianuarie 2003 - 31 august 2012 următoarele sume: pentru terenul în suprafață de 5.324 mp suma de 1.390.600 lei și 8.480 lei lunar până la predarea efectivă a imobilului; pentru clădirea veche, suma de 181.200 lei și 1.558 lei lunar, până la predarea efectivă a construcției; pentru construcțiile noi edificate de pârâți, suma de 1.050.648 lei și 4.169 lei, până la predarea efectivă a clădirilor. În temeiul art. 246 C. proc.

civ., s-a luat act de renunțarea pârâtului I.Ș.J. Sălaj la judecata cererii de chemare în garanție a M.E.C.I. Împotriva acestei sentințe, au declarat recursuri recalificate în apeluri, pârâții I.J.Ș.Sălaj și Palatul Copiilor Zalău. în apelul declarat de pârâtul I.Ș.J. Sălaj, s-a solicitat desființarea în totalitate a sentinței tribunalului și rejudecând cauza, să se dispună obligarea pârâtului în solidar cu pârâtul Palatul Copiilor Zalău, la plata despăgubirilor pentru perioada 7 mai 2004 - 31 decembrie 2012 în cuantum de 3.653 lei lunar x 104 luni, mai 2004 - 31 decembrie 2012 = 379.912 lei și în continuare 3.653 lei lunar până la predarea efectivă a acestuia; anularea despăgubirilor acordate prin sentința civilă drept chirie pentru spațiile care au fost edificate de Statul Român prin I.Ș.J.

Sălaj pe terenul acestuia 1.050.648 lei și 4.169 lei lunar, precum și acordarea cheltuielilor de judecată de la fond (compensare) și apel. Pârâtul a solicitat prin concluziile scrise ca instanța să ia în calcul valoarea stabilită la contraexpertiză prin chirie pentru clădire și folosul de tras pentru teren productiv, în sumă de 296.000 lei pentru perioada mai 2004 - ianuarie 2011, reprezentând câte 3.653 lei lunar, având în vedere că terenul reclamanților a constituit fâneață și livadă la data preluării de stat, ceea ce justifică plata unor despăgubiri raportat la folosul de tras pentru aceste suprafețe. Terenul în litigiu liber de construcții a fost consolidat, terasat și asfaltat de pârât înainte de anul 1989, parte din el având destinația de teren de tenis, fapt ce a făcut să îi crească valoarea, motiv pentru care suma ce se apropie de realitatea prețului pieței, este de 3.653 lei lunar.

În caz contrar, s-ar ajunge ca Statul Român să plătească despăgubiri de 1.390.600 lei pentru folosința unui teren care la data preluării a fost fâneață și livadă. În ceea ce privește perioada, despăgubirile solicitate pot fi acordate începând cu luna mai 2004, când prin Decizia nr. 3415/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost recunoscut dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului. Este nelegală obligarea pârâtului la plata chiriei și pentru construcțiile edificate de acesta pe terenul reclamanților, dar și pentru terenul de sub construcții, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 658/2012, a respins recursul reclamanților împotriva Deciziei civile nr. 229/A/2011 vizând cererea de restituire și a menținut dreptul de retenție al apelantului până la plata sumei de 11 miliarde lei vechi, recunoscând astfel buna lui credință și dreptul de proprietate asupra edificatelor noi.

Față de M.E.C.T.S., pârâtul-apelant a formulat o cerere de chemare în garanție la care a renunțat, precum și o cerere de arătare a titularului dreptului, având în vedere dispozițiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 84/1995 și art. 112 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, iar conform art. 58 și art. 64 și următoarele C. civ., ministerul a dobândit calitatea de intervenient, hotărârea fiindu-i opozabilă. În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârât prin concluziile scrise, prima instanță nu s-a pronunțat asupra lor. Prin completarea motivelor de apel depuse la dosar la data de 21 noiembrie 2012 fila 12-13, pârâtul - apelant I.Ș.J. Sălaj a mai solicitat diminuarea chiriei pentru clădirea veche și terenul de sport în suprafață de 2.160 mp, la suma de 1.000 lei lunar pentru restul suprafeței de 3,164 mp, începând cu data notificării reclamanților.

Același pârât - apelant, I.Ș.J. Sălaj, a depus la dosar în probațiune filele 6 - 7 o cerere de arătare a titularului dreptului formulată în Dosarul nr. 393/84/2007, prin care s-a solicitat să se constate că M.E.C. este obligat să emită decizie la notificarea depusă pentru restituirea imobilului, iar I.Ș.J. Sălaj nu are calitate procesuală pasivă privind capătul de cerere referitor la restituirea în natură a imobilului. Prin apelul declarat de pârâtul Palatul Copiilor Zalău, s-a solicitat schimbarea sentinței civile nr. 4662 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Sălaj, în sensul obligării acestui pârât cu I.Ș.J. Sălaj și M.E.C. la despăgubiri civile de 279.912 lei pentru perioada 7 mai 2004 - decembrie 2012 și lunar 3.653 lei până la predarea clădirilor.

În motivarea apelului, pârâtul a susținut că „sumele de bani la care au fost obligați către pârâți sunt extrem de exagerate, nereale, Statul Român nemaifiind o vacă de muls pentru pârâți". Practic nu valorează toată clădirea și pământul ca preț de circulație 3.000.0000 lei cât cer reclamanții doar pentru chirie, plus că rămân în continuare cu imobilul întreg. Nu se justifică o chirie lunară de 8.480 lei pentru 5.324 mp teren folosit în procesul instructiv - educativ, fiind de notorietate că apelantul cheltuiește, nu produce bani. Apare hilară obligarea apelantului la plata chiriei lunare pe corpurile de clădire construite exclusiv de Statul Român, prin alocație bugetară. Terenul reclamanților înainte de preluarea la stat, a fost fâneață și parțial livadă, iar apelantul a introdus prin alocații bugetare curentul electric, gazul metan, apa, canalizarea, telefonia modernă etc, care au adus spor de valoare terenului de care nu ține nimeni cont.

Intimații I.G. și I.I.L., în calitate de descendenți ai defunctei l.M., B.A., S.S., B.I., B.G., B.V. și B.F., prin întâmpinare depusă la dosar filele 31 - 35, au solicitat respingerea apelurilor declarate de pârâți împotriva sentinței și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată. Intimații-reclamanți au depus concluzii scrise la dosar, prin care au solicitat respingerea apelurilor pârâților și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată. Prin Decizia civilă nr. 16/ A din 20 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost admise, în parte, apelurile declarate de pârâții I.Ș.J. Sălaj și Palatul Copiilor Zalău împotriva sentinței civile nr. 4662 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Sălaj, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat, în solidar, pârâții I.Ș.J.

Sălaj și Palatul Copiilor Zalău să le plătească reclamanților B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G., I.I.L. despăgubiri pentru clădirea veche și terenul în suprafață de 5324 mp, pentru perioada mai 2004 - decembrie 2012, în sumă de 379.912 lei; pentru clădirile noi, pentru lunile noiembrie 2012 - februarie 2013, suma de 40936 lei, iar pentru terenul în suprafață de 877,75 mp, pentru lunile ianuarie și februarie 2013, suma de 570 lei. A obligat apelanții I.Ș.J. Sălaj și Palatul Copiilor Zalău să le plătească intimaților B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G., I.I.L. cheltuieli de judecată parțiale, în apel, în sumă de 1.100 lei. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele: În raportul de expertiză efectuat de expertul T.l.

în Dosarul nr. 393/84/2007 al Tribunalului Sălaj, aflat la filele 63-66 din Dosarul nr. 860/84/2009 al aceluiași tribunal, a rezultat că parcela înscrisă în C.F. Zalău, are suprafața totală de 7.625 mp, ce coincide cu cea înregistrată în evidențele de carte funciară; pârâtul Palatul Copiilor folosește din parcelă o suprafață de 5.324 mp; construcțiile litigioase sunt edificate pe terenul în suprafață de 5.324 mp teren folosit de pârâtul Palatul Copiilor. Din raportul de expertiză efectuat de expertul contabil M.A. filele 46-49, a rezultat că din suprafața de 7.265 mp a parcelei, Palatul Copiilor folosește doar suprafața de 5.324 mp, din care pe 100 mp se află pomi fructiferi, iar diferența de 5.224 mp reprezintă fânețe și pomi ornamentali, astfel că folosul de tras timp de 19 ani este de 177.015 lei, defalcat astfel: pentru clădire 155.040 lei, pentru terenul fânețe 11.430 lei, iar pentru terenul cu pomi fructiferi 10.545 lei.

După anularea sentinței civile nr. 1359 din 123 iunie 2009 a Tribunalului Sălaj și trimiterea cauzei spre rejudecare, unde a fost înregistrată sub nr. 2357/84/2010, prin raportul de evaluare întocmit de expertul l.A.

filele 63-76, s-a stabilit că valoarea terenului în suprafață de 5.324 mp pe care există supraedificatele: copertină, laborator, cabină poartă, parcare acoperită, sala de vacanță, palatul copiilor inițial în suprafață de 231 mp, terasă, palatul copiilor extindere, magazie, depozit de combustibil, stație meteo, teren de tenis, determinată prin metoda chiriei aferente perioadei 23 ianuarie 2003 până la zi, este de 3.927.700 lei; valoarea terenului determinată prin metoda chiriei aferente perioadei 23 ianuarie 2003 până la zi și pentru viitor până la predarea imobilului este de 1.221.000 lei; valoarea chiriei pentru suprafața imobilului preluat de stat (Palatul Copiilor vechi) pentru perioada 1 ianuarie 1990-1 ianuarie 2011 este de 392.700 lei; iar pentru perioada 23 ianuarie 2003-01 ianuarie 2011 este de 149.600 lei.

în completarea la raportul de expertiză filele 101-110, expertul lelciu Augustin a concluzionat că valoarea bazată pe capitalizarea veniturilor din chirii pentru fiecare supraedificat ce se află azi pe teren în perioada 1 ianuarie 1990 - 1 ianuarie 2011 este de 2.757.968 lei, iar pentru perioada 23 ianuarie 2003 - 01 ianuarie 201 este de 1.050.648 lei. Din concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul D.G.

filele 167-181, care este ultimul în ordine cronologică, așadar cel mai aproape de realitate, au rezultat următoarele: 1) Valoarea globală a chiriei (teren și clădirea existentă inițial) pentru perioada mai 2004 - ianuarie 2011 rezultând 81 luni x 6.673 lei/lună = 540.500 lei, iar pentru perioada ianuarie 1990 - ianuarie 2011 rezultând 252 luni x 6673/lună = 1.681.000 lei; 2) Valoarea chiriei pentru construcția inițială în funcție de valoarea de piață respectiv folosul de tras pe care l-ar fi putut obține pe terenul productiv fără suprafața ocupată de clădirea inițială pentru perioada mai 2004 - ianuarie 2011 în total 81 luni x 3.653 lei/lună = 296.000 lei, iar pentru perioada ianuarie 1990 - ianuarie 2011 în total de 252 luni x 3.653 lei/lună = 920.500 lei; 3) Valoarea chiriei globale pe teren și construcția inițială în funcție de chiria stabilită prin Hotărârile Consiliului Local Zalău pentru spații similare încheiate în perioada mai 2004 - ianuarie 2011 și ianuarie 1990-ianuarie 2011 reprezintă 97 lei/lună (clădirea veche) + 10.382 lei/lună (teren) = 10.479 lei/lună, pentru perioada mai 2004-ianuarie 2011 în total 81 luni x 10.479 lei/lună = 849.000 lei, iar pentru perioada ianuarie 1990-ianuarie 2011 în total 252 luni x 10.479 lei/lună = 2.640.000 lei.

Din procesul-verbal încheiat la data de 11 decembrie 2012 între reclamanți reprezentați de l.G. și B.A. pe de o parte, și pârâții I.Ș.J. Sălaj și Palatul Copiilor Zalău pe de altă parte, rezultă că pârâții le-au predat reclamanților terenul în suprafață de 2.160 mp, clădirea veche și spațiul de grădină din fața clădirii vechi. Ca atare, instanța de apel a admis, în parte, apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței, obligând, în solidar, pârâții I.Ș.J.

Sălaj și Palatul Copiior Zalău, să le plătească reclamanților despăgubiri, pentru clădirea veche și terenul în suprafață de 5.324 mp începând cu luna mai 2004 (având în vedere că restabilirea situației anterioare de carte funciară s-a stabilit irevocabil abia prin Decizia nr. 3415 din 7 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și până în luna decembrie 2012 (când pârâții le-au predat reclamanților clădirea veche și terenul în suprafață de 3.102 mp), în sumă de 379.912 lei, pe baza concluziilor raportului de expertiză efectuat de expertul D.G. filele 167-184.

În ceea ce privește terenul rămas, de 877,75 mp nepredat de pârâți reclamanților și clădirile noi, în suprafață de 1.344,25 mp (în total suprafața de 2.222 mp liberă și ocupată de clădirile noi, aflată în folosința pârâților), întrucât prin Decizia nr. 6584 din 30 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit irevocabil dreptul de retentie asupra clădirilor noi până la plata integrală a sumei de 1.000.000 lei datorate de reclamanți, pârâții au fost obligați să le plătească reclamanților despăgubiri pentru clădirile noi aferente lunilor noiembrie 2012 - februarie 2013, suma de 40.936 lei, iar pentru terenul în suprafață de 877,75 lei, pentru lunile ianuarie și februarie 2013, suma de 570 lei, pe baza concluziilor aceluiași raport de expertiză efectuat de expertul D.G.

Instanța de apel a constatat nefondate pretențiile reclamanților privind obligarea pârâților la plata despăgubirilor cu titlu de chirie, pentru clădirile noi, construite după preluarea imobilului inițial de Statul Român. În ceea ce privește despăgubirile pentru teren, instanța de apel a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expertul D.G. pentru teren neproductiv, deoarece amenajările acestuia au fost efectuate, de asemenea, după preluarea imobilului inițial, la stat. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurentul - pârât I.Ș.J. Sălaj și recurenții -reclamanți B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G. și I.L. I. În recursul său recurentul - pârât I.Ș.J.

Sălaj a adus următoarele critici deciziei recurate: Instanța de apel a stabilit în mod greșit cuantumul despăgubirilor, neținând cont de faptul că la data 11 decembrie 2012, potrivit procesului - verbal încheiat între părți, a fost predată reclamanților clădirea veche și o parte din teren, în suprafață de 3.802 mp. Ca atare, cuantumul despăgubirilor datorate reclamanților este, în realitate, mai mic decât cel acordat de către instanța de apel. În ce privește despăgubirile acordate pentru construcțiile edificate de recurenta - pârâtă, aceasta apreciază că nu datorează despăgubiri, fiind constructor de bună - credință, astfel încât plata unor despăgubiri la nivelul asimilat chiriilor, conduce la îmbogățirea fără justă cauză a reclamanților, apreciind că se impune acordarea de despăgubiri doar pentru terenul pe care sunt construite aceste construcții noi.

De asemenea, recurentul - pârât a apreciat că, față de situația economică din județ, cuantumul despăgubirilor a fost stabilit la un nivel nejustificat de ridicat. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă. II. în recursul lor, recurenții - reclamanți B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G. și I.I.L. au adus următoarele critici deciziei recurate: Instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie, deoarece în considerentele deciziei recurate nu a explicat cum a calculat suma de 379.912 lei despăgubiri pentru terenul de 5.324 mp și clădirea veche, pentru perioada mai 2004 - decembrie 2012, mai mult, motivarea deciziei fiind și contradictorie, deoarece, dacă s-ar avea în vedere unele considerente s-ar ajunge la concluzia că pentru perioada mai 2004 -ianuarie 2011 ar rezulta suma de 540.500 lei, or, în dispozitivul deciziei recurate s-a stabilit suma de 379.912 lei pentru întreaga perioadă.

De asemenea, recurenții - reclamanți au criticat decizia recurată și sub aspectul reținerii datei de început pentru calculul despăgubirilor, ca fiind 7 mai 2004, iar nu 23 ianuarie 2003, așa cum a stabilit Tribunalul Sălaj prin sentința civilă nr. 4662/2012, această sentință fiind menținută prin Decizia civilă nr. 153/2002 a Curții de Apel Cluj și prin respingerea recursului declarat împotriva acestei din urmă decizii, printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție. O altă critică a recurenților - reclamanți vizează neacordarea chiriei pentru folosința clădirilor noi decât pentru perioada noiembrie 2012 -februarie 2013, susținându-se faptul că pârâții ar datora contravaloarea chiriei pentru toată perioada solicitată, cât timp ei, reclamanții, sunt considerați proprietari și asupra acestor construcții noi, edificate pe terenul ce Ie-a aparținut, clădiri pentru care au fost obligați să plătească pârâților o sumă consistentă.

Recurenții - reclamanți au arătat că ar trebui lămurit faptul dacă au fost menținute sau nu unele dispoziții din sentința civilă nr. 4662/2012 a Tribunalului Sălaj cu privire la plata sumelor de 8.480 lei lunar, până la predarea efectivă a terenului de 5.324 mp; 1.558 lei până la predarea construcției vechi; 4.169 lei până la predarea construcțiilor noi. O altă critică formulată de către recurenții - reclamanți vizează concluzia instanței de apel, eronată, în opinia reclamanților, cum că în posesia pârâților ar fi rămas doar o suprafață de teren de 877,75 mp și nu de 2.222 mp, cum este în realitate. Stabilirea exactă a suprafeței de teren rămase în posesia pârâților are importanță pentru stabilirea chiriei pe care aceștia urmează să Ie-o plătească, în viitor, reclamanților.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurilor sunt nefondate, pentru următoarele considerente: I.în ce privește recursul declarat de recurentul - pârât I.Ș.J. Sălaj. Deși recurentul - pârât a invocat nelegalitatea deciziei recurate, în fapt, criticile acestuia vizează greșita interpretare a materialului probator, deci temeinicia deciziei recurate. Astfel, criticile vizează neluarea în seamă a procesului - verbal de predare - primire a unei părți din imobil, către reclamanți, perioada pentru care a fost obligat la plata chiriei pentru construcțiile noi, nivelul ridicat al despăgubirilor, raportat la situația economică a județului, or aceste critici nu vizează legalitatea deciziei recurate, ci greșita stabilire a situației de fapt.

Dacă recurentul - pârât era nemulțumit de modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor, acesta trebuia să ceară suplimentarea probatoriului în fața instanței de apel, recurentul - pârât necriticând, în fața instanței de recurs, nici eventuala nelegalitate a administrării sau neadministrării vreunei probe care să conducă la stabilirea mai clară a stării de fapt. II. În ce privește recursul declarat de recurenții - reclamanți B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G. și I.I.L.: La fel ca în cazul recurentului - pârât, I.Ș.J. Sălaj, deși recurenții - reclamanți au invocat nelegalitatea deciziei recurate, în fapt, aceștia au formulat critici ce vizează netemeinicia acesteia.

Astfel, aceștia s-au arătat nemulțumiți de modul de calcul al despăgubirilor relativ la clădirea veche și la terenul de 5.324 mp, la data de început a calculului despăgubirilor, care ar fi 23 ianuarie 2003 și nu 07 mai 2004, cum a reținut instanța de apel, precum și de perioada pentru care s-a acordat chirie pentru folosința clădirilor noi, edificate de către pârâți pe trenul ce Ie-a fost restituit reclamanților. Toate aceste critici vizează netemeinicia deciziei recurate, nu nelegalitatea acesteia. Dacă recurenții ar fi considerat că starea de fapt nu a fost pe deplin lămurită, ar fi trebuit să solicite administrarea de probe suplimentare, aceștia necriticând în fața instanței de recurs eventuala nelegalitate a administrării unor probe sau eventuala nelegalitate a neadmiteni unor probe suplimentare solicitate.

Relativ la critica privind lămurirea dispozitivului deciziei recurate recurenții - reclamanți trebuiau să folosească o altă cale procedurală și anume cea prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., această critică neputând fi soluționată pe calea căii de ataca a recursului, așa după cum arată dispozițiile art. 2812 C. proc. civ. Criticile ce vizează întinderea suprafeței de teren rămase în posesia pârâtelor precum și calculul chiriei aferente, privesc tot netemeinicia deciziei recurate, nu nelegalitatea acesteia, or, criticile de netemeinicie nu mai pot fi examinate în calea de atac a recursului, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000. Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G. și I.I.L. și de pârâtul I.Ș.J. Sălaj împotriva Deciziei civile nr. 16/ A din 20 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2014.