ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 757/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 757/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de față;

Prin

cererea înregistrată sub nr. 860/84/2009, pe rolul Tribunalului Sălaj, secția

civilă, în urma disjungerii Dosarului nr. 393/84/2007, reclamanții I.M., B.A.,

S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., au chemat în judecată pe pârâții I.Ș.J. Sălaj,

Palatul Copiilor Zalău și M.E.C. solicitând obligarea pârâților la plata unor

despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului situat în municipiul Zalău,

înscris în C.F., compus din casă, curte și grădină în suprafață de 7.625 mp,

începând cu data de 24 ianuarie 2003 și până la predarea efectivă a imobilului,

în cuantum de 1.500 euro lunar-în lei la cursul zilei plății - pe perioada 24

ianuarie 2003 - 7 mai 2004 inclusiv, iar începând cu data de 8 mai 2004 și până

la predarea efectivă, suma de 2.500 euro lunar. Printr-o precizare de acțiune

reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata despăgubirilor datorate

începând cu data de 01 ianuarie 1990.

S-au solicitat, de asemenea și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1359 din 12 iunie 2009 a

Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de reclamanții

I.M., B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., împotriva pârâților I.Ș.J. Sălaj,

Palatul Copiilor Zalău și chematului în garanție M.E.C. și în consecință, au

fost obligați pârâții ca, în limita competențelor pe care le au, potrivit

legii, să le plătească reclamanților despăgubiri în sumă de 46.580 lei cu titlu

de chirie pentru perioada cuprinsă între anii 2004 -2009 inclusiv.

Au fost compensate cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții și

pârâtul M.E.C.I.

Prin Decizia civilă nr. 22 din 3 februarie 2010 a Curții de

Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamanții I.G., I.l.L., B.I., S.S., B.A.,

B.G., B.V. și B.F., precum și de M.E.C.I. București, împotriva sentinței civile

nr. 1359 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Sălaj, care a fost anulată și s-a

trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima

instanță a transformat calitatea procesuală a chematului în garanție M.E.C.I.,

în aceea de pârât.

Totodată, prin sentința apelată, prima instanță i-a obligat

pe pârâți, ca în limita competențelor pe care le au potrivit legii, să le

plătească reclamanților despăgubiri în sumă de 46.580 lei cu titlu de chirie

pentru perioada anilor 2004 - 2009 inclusiv, însă nu s-a pronunțat pentru

viitor.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj sub nr.

2357/84/2010.

Prin sentința civilă nr. 4662 din 26 septembrie 2012 a

Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte acțiunea precizată intentată de

reclamanții I.G., I.l.L., în calitate de descendenți ai defunctei l.M., B.A., S.S.,

B.I., B.G., B.V., B.F., împotriva pârâților I.Ș.J. Sălaj și Palatul Copiilor

Zalău, pe care i-a obligat să le plătească reclamanților, cu titlu de chirie,

pentru perioada 23 ianuarie 2003 - 31 august 2012, următoarele sume: pentru

terenul în suprafață de 5.324 mp, suma de 1.390.600 lei și 8.480 lei lunar până

la predarea efectivă a imobilului; pentru clădirea veche suma de 181.200 lei și

1.558 lei lunar până la predarea efectivă a construcției; pentru construcțiile

noi edificate de pârâți suma de 1.050.648 lei și 4.169 lei lunar până la

predarea efectivă a clădirilor.

S-a luat act de renunțarea pârâtului I.Ș.J. Sălaj, la

judecata cererii de chemare în garanție a M.E.C.I.

Au fost obligați pârâții în solidar, la plata cheltuielilor

de judecată în sumă de 8.580 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut

că prin decizia Curții de Apel Cluj pronunțată în Dosarul nr. 3341/2001, rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 3415 din 7 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, s-a constatat că imobilul ce face obiectul litigiului de față a fost

preluat și intabulat abuziv de Statul Român și s-a dispus rectificarea C.F. Zalău,

restabilirea situației anterioare și s-a respins, ca prematură, acțiunea în

revendicare.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 581 din 3 aprilie 2009 a

Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea în revendicare intentată de reclamanți

împotriva pârâților, care au fost obligați să le lase reclamanților imobilul în

deplină posesie și proprietate.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul T.l.,

a rezultat că imobilul înscris în C.F. Zalău, este compus din casă, curte și

teren în suprafață de 7.625 mp, iar pârâții ocupă integral construcția și

suprafața de 5.324 mp teren. Printr-un alt raport de expertiză efectuat de

expertul M.A., s-a stabilit că lipsa de folosință pentru clădire, calculată în

perioada anilor 1990-2009, este de 155.040 lei, iar pentru terenul ocupat în

aceeași perioadă de timp, este de 17.896 lei.

După anularea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei

spre rejudecare, s-a efectuat un raport de expertiză de către expertul l.A.,

iar la solicitarea pârâtului Palatul Copiilor Zalău s-a efectuat un alt raport

de expertiză de către expertul D.G., care a stabilit pentru perioada 23

ianuarie 2003 - 31 august 2012 următoarele sume: pentru terenul în suprafață de

5.324 mp suma de 1.390.600 lei și 8.480 lei lunar până la predarea efectivă a

imobilului; pentru clădirea veche, suma de 181.200 lei și 1.558 lei lunar, până

la predarea efectivă a construcției; pentru construcțiile noi edificate de

pârâți, suma de 1.050.648 lei și 4.169 lei, până la predarea efectivă a

clădirilor.

În temeiul art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de

renunțarea pârâtului I.Ș.J. Sălaj la judecata cererii de chemare în garanție a

M.E.C.I.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recursuri

recalificate în apeluri, pârâții I.J.Ș.Sălaj și Palatul Copiilor Zalău.

în apelul declarat de pârâtul I.Ș.J. Sălaj, s-a solicitat

desființarea în totalitate a sentinței tribunalului și rejudecând cauza, să se

dispună obligarea pârâtului în solidar cu pârâtul Palatul Copiilor Zalău, la

plata despăgubirilor pentru perioada 7 mai 2004 - 31 decembrie 2012 în cuantum

de 3.653 lei lunar x 104 luni, mai 2004 - 31 decembrie 2012 = 379.912 lei și în

continuare 3.653 lei lunar până la predarea efectivă a acestuia; anularea

despăgubirilor acordate prin sentința civilă drept chirie pentru spațiile care

au fost edificate de Statul Român prin I.Ș.J. Sălaj pe terenul acestuia

1.050.648 lei și 4.169 lei lunar, precum și acordarea cheltuielilor de judecată

de la fond (compensare) și apel.

Pârâtul a solicitat prin concluziile scrise ca instanța să

ia în calcul valoarea stabilită la contraexpertiză prin chirie pentru clădire

și folosul de tras pentru teren productiv, în sumă de 296.000 lei pentru

perioada mai 2004 - ianuarie 2011, reprezentând câte 3.653 lei lunar, având în

vedere că terenul reclamanților a constituit fâneață și livadă la data

preluării de stat, ceea ce justifică plata unor despăgubiri raportat la folosul

de tras pentru aceste suprafețe.

Terenul în litigiu liber de construcții a fost consolidat,

terasat și asfaltat de pârât înainte de anul 1989, parte din el având

destinația de teren de tenis, fapt ce a făcut să îi crească valoarea, motiv

pentru care suma ce se apropie de realitatea prețului pieței, este de 3.653 lei

lunar.

În caz contrar, s-ar ajunge ca Statul Român să plătească

despăgubiri de 1.390.600 lei pentru folosința unui teren care la data preluării

a fost fâneață și livadă.

În ceea ce privește perioada, despăgubirile solicitate pot

fi acordate începând cu luna mai 2004, când prin Decizia nr. 3415/2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, a fost recunoscut dreptul de proprietate al

reclamanților asupra imobilului.

Este nelegală obligarea pârâtului la plata chiriei și pentru

construcțiile edificate de acesta pe terenul reclamanților, dar și pentru

terenul de sub construcții, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și

Justiție prin Decizia nr. 658/2012, a respins recursul reclamanților împotriva Deciziei

civile nr. 229/A/2011 vizând cererea de restituire și a menținut dreptul de

retenție al apelantului până la plata sumei de 11 miliarde lei vechi,

recunoscând astfel buna lui credință și dreptul de proprietate asupra

edificatelor noi.

Față de M.E.C.T.S., pârâtul-apelant a formulat o cerere de

chemare în garanție la care a renunțat, precum și o cerere de arătare a

titularului dreptului, având în vedere dispozițiile art. 166 alin. (4) din

Legea nr. 84/1995 și art. 112 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, iar conform art. 58

și art. 64 și următoarele C. civ., ministerul a dobândit calitatea de

intervenient, hotărârea fiindu-i opozabilă.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de

pârât prin concluziile scrise, prima instanță nu s-a pronunțat asupra lor.

Prin completarea motivelor de apel depuse la dosar la data

de 21 noiembrie 2012 fila 12-13, pârâtul - apelant I.Ș.J. Sălaj a mai solicitat

diminuarea chiriei pentru clădirea veche și terenul de sport în suprafață de 2.160

mp, la suma de 1.000 lei lunar pentru restul suprafeței de 3,164 mp, începând

cu data notificării reclamanților.

Același pârât - apelant, I.Ș.J. Sălaj, a depus la dosar în

probațiune filele 6 - 7 o cerere de arătare a titularului dreptului formulată

în Dosarul nr. 393/84/2007, prin care s-a solicitat să se constate că M.E.C.

este obligat să emită decizie la notificarea depusă pentru restituirea

imobilului, iar I.Ș.J. Sălaj nu are calitate procesuală pasivă privind capătul

de cerere referitor la restituirea în natură a imobilului.

Prin apelul declarat de pârâtul Palatul Copiilor Zalău, s-a

solicitat schimbarea sentinței civile nr. 4662 din 26 septembrie 2012 a

Tribunalului Sălaj, în sensul obligării acestui pârât cu I.Ș.J. Sălaj și M.E.C.

la despăgubiri civile de 279.912 lei pentru perioada 7 mai 2004 - decembrie

2012 și lunar 3.653 lei până la predarea clădirilor.

În motivarea apelului, pârâtul a susținut că „sumele de bani

la care au fost obligați către pârâți sunt extrem de exagerate, nereale, Statul

Român nemaifiind o vacă de muls pentru pârâți".

Practic nu valorează toată clădirea și pământul ca preț de

circulație 3.000.0000 lei cât cer reclamanții doar pentru chirie, plus că rămân

în continuare cu imobilul întreg.

Nu se justifică o chirie lunară de 8.480 lei pentru 5.324 mp

teren folosit în procesul instructiv - educativ, fiind de notorietate că

apelantul cheltuiește, nu produce bani.

Apare hilară obligarea apelantului la plata chiriei lunare

pe corpurile de clădire construite exclusiv de Statul Român, prin alocație

bugetară.

Terenul reclamanților înainte de preluarea la stat, a fost

fâneață și parțial livadă, iar apelantul a introdus prin alocații bugetare

curentul electric, gazul metan, apa, canalizarea, telefonia modernă etc, care

au adus spor de valoare terenului de care nu ține nimeni cont.

Intimații I.G. și I.I.L., în calitate de descendenți ai

defunctei l.M., B.A., S.S., B.I., B.G., B.V. și B.F., prin întâmpinare depusă

la dosar filele 31 - 35, au solicitat respingerea apelurilor declarate de

pârâți împotriva sentinței și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de

judecată.

Intimații-reclamanți au depus concluzii scrise la dosar,

prin care au solicitat respingerea apelurilor pârâților și obligarea lor la

plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 16/ A din 20 februarie 2013,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost admise, în parte,

apelurile declarate de pârâții I.Ș.J. Sălaj și Palatul Copiilor Zalău împotriva

sentinței civile nr. 4662 din 26 septembrie 2012 a Tribunalului Sălaj, pe care

a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat, în solidar, pârâții I.Ș.J. Sălaj

și Palatul Copiilor Zalău să le plătească reclamanților B.A., S.S., B.I., B.G.,

B.V., B.F., I.G., I.I.L. despăgubiri pentru clădirea veche și terenul în

suprafață de 5324 mp, pentru perioada mai 2004 - decembrie 2012, în sumă de

379.912 lei; pentru clădirile noi, pentru lunile noiembrie 2012 - februarie

2013, suma de 40936 lei, iar pentru terenul în suprafață de 877,75 mp, pentru

lunile ianuarie și februarie 2013, suma de 570 lei.

A obligat apelanții I.Ș.J. Sălaj și Palatul Copiilor Zalău să

le plătească intimaților B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G., I.I.L.

cheltuieli de judecată parțiale, în apel, în sumă de 1.100 lei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut

următoarele:

În raportul de expertiză efectuat de expertul T.l. în Dosarul

nr. 393/84/2007 al Tribunalului Sălaj, aflat la filele 63-66 din Dosarul nr. 860/84/2009

al aceluiași tribunal, a rezultat că parcela înscrisă în C.F. Zalău, are

suprafața totală de 7.625 mp, ce coincide cu cea înregistrată în evidențele de

carte funciară; pârâtul Palatul Copiilor folosește din parcelă o suprafață de

5.324 mp; construcțiile litigioase sunt edificate pe terenul în suprafață de 5.324

mp teren folosit de pârâtul Palatul Copiilor.

Din raportul de expertiză efectuat de expertul contabil M.A.

filele 46-49, a rezultat că din suprafața de 7.265 mp a parcelei, Palatul

Copiilor folosește doar suprafața de 5.324 mp, din care pe 100 mp se află pomi

fructiferi, iar diferența de 5.224 mp reprezintă fânețe și pomi ornamentali,

astfel că folosul de tras timp de 19 ani este de 177.015 lei, defalcat astfel:

pentru clădire 155.040 lei, pentru terenul fânețe 11.430 lei, iar pentru

terenul cu pomi fructiferi 10.545 lei.

După anularea sentinței civile nr. 1359 din 123 iunie 2009 a

Tribunalului Sălaj și trimiterea cauzei spre rejudecare, unde a fost

înregistrată sub nr. 2357/84/2010, prin raportul de evaluare întocmit de

expertul l.A. filele 63-76, s-a stabilit că valoarea terenului în suprafață de

5.324 mp pe care există supraedificatele: copertină, laborator, cabină poartă,

parcare acoperită, sala de vacanță, palatul copiilor inițial în suprafață de

231 mp, terasă, palatul copiilor extindere, magazie, depozit de combustibil,

stație meteo, teren de tenis, determinată prin metoda chiriei aferente perioadei

23 ianuarie 2003 până la zi, este de 3.927.700 lei; valoarea terenului

determinată prin metoda chiriei aferente perioadei 23 ianuarie 2003 până la zi

și pentru viitor până la predarea imobilului este de 1.221.000 lei; valoarea

chiriei pentru suprafața imobilului preluat de stat (Palatul Copiilor vechi)

pentru perioada 1 ianuarie 1990-1 ianuarie 2011 este de 392.700 lei; iar pentru

perioada 23 ianuarie 2003-01 ianuarie 2011 este de 149.600 lei. în completarea

la raportul de expertiză filele 101-110, expertul lelciu Augustin a

concluzionat că valoarea bazată pe capitalizarea veniturilor din chirii pentru

fiecare supraedificat ce se află azi pe teren în perioada 1 ianuarie 1990 - 1

ianuarie 2011 este de 2.757.968 lei, iar pentru perioada 23 ianuarie 2003 - 01

ianuarie 201 este de 1.050.648 lei.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul

D.G. filele 167-181, care este ultimul în ordine cronologică, așadar cel mai

aproape de realitate, au rezultat următoarele:

1) Valoarea globală a chiriei (teren și clădirea existentă

inițial) pentru perioada mai 2004 - ianuarie 2011 rezultând 81 luni x 6.673

lei/lună = 540.500 lei, iar pentru perioada ianuarie 1990 - ianuarie 2011

rezultând 252 luni x 6673/lună = 1.681.000 lei;

2) Valoarea chiriei pentru construcția inițială în funcție

de valoarea de piață respectiv folosul de tras pe care l-ar fi putut obține pe

terenul productiv fără suprafața ocupată de clădirea inițială pentru perioada

mai 2004 - ianuarie 2011 în total 81 luni x 3.653 lei/lună = 296.000 lei, iar

pentru perioada ianuarie 1990 - ianuarie 2011 în total de 252 luni x 3.653

lei/lună = 920.500 lei;

3) Valoarea chiriei globale pe teren și construcția inițială

în funcție de chiria stabilită prin Hotărârile Consiliului Local Zalău pentru

spații similare încheiate în perioada mai 2004 - ianuarie 2011 și ianuarie

1990-ianuarie 2011 reprezintă 97 lei/lună (clădirea veche) + 10.382 lei/lună (teren)

= 10.479 lei/lună, pentru perioada mai 2004-ianuarie 2011 în total 81 luni x

10.479 lei/lună = 849.000 lei, iar pentru perioada ianuarie 1990-ianuarie 2011

în total 252 luni x 10.479 lei/lună = 2.640.000 lei.

Din procesul-verbal încheiat la data de 11 decembrie 2012

între reclamanți reprezentați de l.G. și B.A. pe de o parte, și pârâții I.Ș.J. Sălaj

și Palatul Copiilor Zalău pe de altă parte, rezultă că pârâții le-au predat

reclamanților terenul în suprafață de 2.160 mp, clădirea veche și spațiul de

grădină din fața clădirii vechi.

Ca atare, instanța de apel a admis, în parte, apelurile declarate

de pârâți împotriva sentinței, obligând, în solidar, pârâții I.Ș.J. Sălaj și Palatul

Copiior Zalău, să le plătească reclamanților despăgubiri, pentru clădirea veche

și terenul în suprafață de 5.324 mp începând cu luna mai 2004 (având în vedere

că restabilirea situației anterioare de carte funciară s-a stabilit irevocabil

abia prin Decizia nr. 3415 din 7 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție) și până în luna decembrie 2012 (când pârâții le-au predat

reclamanților clădirea veche și terenul în suprafață de 3.102 mp), în sumă de

379.912 lei, pe baza concluziilor raportului de expertiză efectuat de expertul

D.G. filele 167-184.

În ceea ce privește terenul rămas, de 877,75 mp nepredat de

pârâți reclamanților și clădirile noi, în suprafață de 1.344,25 mp (în total

suprafața de 2.222 mp liberă și ocupată de clădirile noi, aflată în folosința

pârâților), întrucât prin Decizia nr. 6584 din 30 octombrie 2012 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție s-a stabilit irevocabil dreptul de retentie asupra clădirilor

noi până la plata integrală a sumei de 1.000.000 lei datorate de reclamanți,

pârâții au fost obligați să le plătească reclamanților despăgubiri pentru

clădirile noi aferente lunilor noiembrie 2012 - februarie 2013, suma de 40.936

lei, iar pentru terenul în suprafață de 877,75 lei, pentru lunile ianuarie și

februarie 2013, suma de 570 lei, pe baza concluziilor aceluiași raport de

expertiză efectuat de expertul D.G.

Instanța de apel a constatat nefondate pretențiile

reclamanților privind obligarea pârâților la plata despăgubirilor cu titlu de

chirie, pentru clădirile noi, construite după preluarea imobilului inițial de

Statul Român.

În ceea ce privește despăgubirile pentru teren, instanța de

apel a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expertul D.G. pentru

teren neproductiv, deoarece amenajările acestuia au fost efectuate, de

asemenea, după preluarea imobilului inițial, la stat.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurentul -

pârât I.Ș.J. Sălaj și recurenții -reclamanți B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F.,

I.G. și I.L.

I. În recursul său recurentul - pârât I.Ș.J. Sălaj a adus

următoarele critici deciziei recurate:

Instanța de apel a stabilit în mod greșit cuantumul

despăgubirilor, neținând cont de faptul că la data 11 decembrie 2012, potrivit

procesului - verbal încheiat între părți, a fost predată reclamanților clădirea

veche și o parte din teren, în suprafață de 3.802 mp.

Ca atare, cuantumul despăgubirilor datorate reclamanților

este, în realitate, mai mic decât cel acordat de către instanța de apel.

În ce privește despăgubirile acordate pentru construcțiile

edificate de recurenta - pârâtă, aceasta apreciază că nu datorează despăgubiri,

fiind constructor de bună - credință, astfel încât plata unor despăgubiri la

nivelul asimilat chiriilor, conduce la îmbogățirea fără justă cauză a

reclamanților, apreciind că se impune acordarea de despăgubiri doar pentru

terenul pe care sunt construite aceste construcții noi.

De asemenea, recurentul - pârât a apreciat că, față de

situația economică din județ, cuantumul despăgubirilor a fost stabilit la un

nivel nejustificat de ridicat.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

II. în recursul lor, recurenții - reclamanți B.A., S.S., B.I.,

B.G., B.V., B.F., I.G. și I.I.L. au adus următoarele critici deciziei recurate:

Instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie,

deoarece în considerentele deciziei recurate nu a explicat cum a calculat suma

de 379.912 lei despăgubiri pentru terenul de 5.324 mp și clădirea veche, pentru

perioada mai 2004 - decembrie 2012, mai mult, motivarea deciziei fiind și

contradictorie, deoarece, dacă s-ar avea în vedere unele considerente s-ar

ajunge la concluzia că pentru perioada mai 2004 -ianuarie 2011 ar rezulta suma

de 540.500 lei, or, în dispozitivul deciziei recurate s-a stabilit suma de

379.912 lei pentru întreaga perioadă.

De asemenea, recurenții - reclamanți au criticat decizia

recurată și sub aspectul reținerii datei de început pentru calculul

despăgubirilor, ca fiind 7 mai 2004, iar nu 23 ianuarie 2003, așa cum a

stabilit Tribunalul Sălaj prin sentința civilă nr. 4662/2012, această sentință

fiind menținută prin Decizia civilă nr. 153/2002 a Curții de Apel Cluj și prin

respingerea recursului declarat împotriva acestei din urmă decizii, printr-o

decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

O altă critică a recurenților - reclamanți vizează

neacordarea chiriei pentru folosința clădirilor noi decât pentru perioada

noiembrie 2012 -februarie 2013, susținându-se faptul că pârâții ar datora

contravaloarea chiriei pentru toată perioada solicitată, cât timp ei, reclamanții,

sunt considerați proprietari și asupra acestor construcții noi, edificate pe

terenul ce Ie-a aparținut, clădiri pentru care au fost obligați să plătească

pârâților o sumă consistentă.

Recurenții - reclamanți au arătat că ar trebui lămurit

faptul dacă au fost menținute sau nu unele dispoziții din sentința civilă nr. 4662/2012

a Tribunalului Sălaj cu privire la plata sumelor de 8.480 lei lunar, până la

predarea efectivă a terenului de 5.324 mp; 1.558 lei până la predarea

construcției vechi; 4.169 lei până la predarea construcțiilor noi.

O altă critică formulată de către recurenții - reclamanți

vizează concluzia instanței de apel, eronată, în opinia reclamanților, cum că

în posesia pârâților ar fi rămas doar o suprafață de teren de 877,75 mp și nu

de 2.222 mp, cum este în realitate.

Stabilirea exactă a suprafeței de teren rămase în posesia

pârâților are importanță pentru stabilirea chiriei pe care aceștia urmează să

Ie-o plătească, în viitor, reclamanților.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile

formulate, Înalta Curte constată că recursurilor sunt nefondate, pentru

următoarele considerente:

I.în ce privește recursul declarat de recurentul - pârât I.Ș.J.

Sălaj.

Deși recurentul - pârât a invocat nelegalitatea deciziei

recurate, în fapt, criticile acestuia vizează greșita interpretare a

materialului probator, deci temeinicia deciziei recurate.

Astfel, criticile vizează neluarea în seamă a procesului -

verbal de predare - primire a unei părți din imobil, către reclamanți, perioada

pentru care a fost obligat la plata chiriei pentru construcțiile noi, nivelul

ridicat al despăgubirilor, raportat la situația economică a județului, or

aceste critici nu vizează legalitatea deciziei recurate, ci greșita stabilire a

situației de fapt.

Dacă recurentul - pârât era nemulțumit de modul de stabilire

a cuantumului despăgubirilor, acesta trebuia să ceară suplimentarea

probatoriului în fața instanței de apel, recurentul - pârât necriticând, în

fața instanței de recurs, nici eventuala nelegalitate a administrării sau

neadministrării vreunei probe care să conducă la stabilirea mai clară a stării

de fapt.

II. În ce privește recursul declarat de recurenții - reclamanți

B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G. și I.I.L.:

La fel ca în cazul recurentului - pârât, I.Ș.J. Sălaj, deși

recurenții - reclamanți au invocat nelegalitatea deciziei recurate, în fapt,

aceștia au formulat critici ce vizează netemeinicia acesteia.

Astfel, aceștia s-au arătat nemulțumiți de modul de calcul

al despăgubirilor relativ la clădirea veche și la terenul de 5.324 mp, la data

de început a calculului despăgubirilor, care ar fi 23 ianuarie 2003 și nu 07

mai 2004, cum a reținut instanța de apel, precum și de perioada pentru care s-a

acordat chirie pentru folosința clădirilor noi, edificate de către pârâți pe

trenul ce Ie-a fost restituit reclamanților.

Toate aceste critici vizează netemeinicia deciziei recurate,

nu nelegalitatea acesteia.

Dacă recurenții ar fi considerat că starea de fapt nu a fost

pe deplin lămurită, ar fi trebuit să solicite administrarea de probe

suplimentare, aceștia necriticând în fața instanței de recurs eventuala

nelegalitate a administrării unor probe sau eventuala nelegalitate a neadmiteni

unor probe suplimentare solicitate.

Relativ la critica privind lămurirea dispozitivului deciziei

recurate recurenții - reclamanți trebuiau să folosească o altă cale procedurală

și anume cea prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., această critică neputând fi

soluționată pe calea căii de ataca a recursului, așa după cum arată

dispozițiile art. 2812 C. proc. civ.

Criticile ce vizează întinderea suprafeței de teren rămase

în posesia pârâtelor precum și calculul chiriei aferente, privesc tot

netemeinicia deciziei recurate, nu nelegalitatea acesteia, or, criticile de

netemeinicie nu mai pot fi examinate în calea de atac a recursului, pct. 10 și

11 ale art. 304 C. proc. civ., fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții

B.A., S.S., B.I., B.G., B.V., B.F., I.G. și I.I.L. și de pârâtul I.Ș.J. Sălaj împotriva

Deciziei civile nr. 16/ A din 20 februarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2014.