ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5822/2010

Prin Sentința nr. 856 din 16 iunie 2006, Tribunalul Sălaj, secția civilă a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamanților I.M., B.A., S.S., B.I.J., B.G., B.V. și B.F.J. împotriva pârâților Inspectoratul Școlar al județului Sălaj și Palatul Copiilor Zalău și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul Școlar al județului Sălaj împotriva M.E.C. București. A respins ca inadmisibilă cererea reconvențională a pârâtului Inspectoratul Școlar al județului Sălaj pentru constatarea dreptului de retenție. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților să le restituie în natură imobilul înscris în CF 17478 Zalău, nr. top.

723/a, compus din casă, curte și grădină, în suprafață de 7625 m.p., situat administrativ în Zalău, str. C. nr. 27. Acțiunea este inadmisibilă, deoarece reclamanții au la îndemână, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, doar procedura specială de restituire prevăzută de această lege. Prin Decizia nr. 440/A din 17 noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelul declarat de reclamanții I.M., B.I.J., S.S., B.A., B.V. și B.F.J. împotriva sentinței, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal. Instanța de apel a reținut că existența unei notificări formulate în condițiile și pe temeiul Legii nr. 10/2001 și omisiunea entității notificate de a răspunde cererii de restituire în termenul prevăzut de lege îndreptățește solicitantul să considere lipsa unui răspuns ca fiind refuz de restituire și să se adreseze instanței.

Din această perspectivă, acțiunea reclamanților nu este o acțiune de drept comun, ci una întemeiată pe refuzul entității notificate de a soluționa în timp util notificarea. Mai mult decât atât, a reținut instanța de apel, atâta timp cât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă - Decizia civilă nr. 153 din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3415 din 7 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat cu putere de lucru judecat că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, reclamantul și-a păstrat calitatea de proprietar tabular avută la data preluării abuzive, dreptul tabular devenind actual prin executarea dispoziției de rectificare a înscrierii în cartea funciară.

Pe cale de consecință, reclamanții au dreptul de a cere instanței de judecată obligarea pârâților la restituirea imobilului, consecința unei prealabile analize comparative a titlurilor de proprietate. Instanța de apel a mai reținut că, respingând primul capăt de cerere ca inadmisibil, prima instanță a lăsat nesoluționată cererea având ca obiect plata despăgubirilor bănești pretinse de reclamanți pentru lipsa de folosință a imobilului revendicat. După rejudecare, prin Sentința nr. 581 din 3 aprilie 2009, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a admis cererea reclamanților și a obligat pe pârâții Inspectoratul școlar al județului Sălaj, Palatul Copiilor Zalău și Ministerul Educației și Cercetării să predea reclamanților în deplină posesie și proprietate imobilul înscris în CF 1747 Zalău, nr. top.

723/a, compus din casă, curte, grădină și teren, astfel cum rezultă din completarea raportului de expertiză efectuat de expert T.I. A admis cererea reconvențională formulată de pârâtul Inspectoratul școlar județean Sălaj privind obligarea reclamanților la plata sumei de 1.000.000 RON, reprezentând contravaloarea construcțiilor ridicate pe terenul reclamanților și îmbunătățirile efectuate la construcțiile existente inițial. A instituit în favoarea pârâților un drept de retenție asupra imobilului până la plata integrală a sumei datorate de reclamanți. A disjuns cererea reclamanților privind obligarea pârâților la despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului și cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul școlar al județului Sălaj.

Tribunalul a constatat că temeiul legal al acțiunii reclamanților este art. 480 și urm. C. civ., iar reclamanții și-au dovedit calitatea de proprietari ai imobilului litigios față de pârâții care nu le-au putut opune nici un titlu. Reclamanții au un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar nerecunoașterea de către pârâți a dreptului de proprietate echivalează cu încălcarea primei reguli instituită de acest articol. Admiterea acțiunii în revendicare nu aduce atingere unui alt drept de proprietate dobândit în mod valid.

Tribunalul a mai reținut că pârâții au dovedit că au fost constructori de bună credință, deoarece sunt posesorii unor autorizații în temeiul cărora s-a făcut extindere la Casa pionierilor în anul 1971, s-a efectuat reparație capitală în anul 1972, s-a amenajat platforma pentru carturi și s-au construit magazii în anul 1977, s-a reamenajat laboratorul floricol în anul 1993 și s-a edificat clubul copiilor și elevilor. În această împrejurare, pârâții devin creditorii reclamanților, care sunt obligați să-i despăgubească, motiv pentru care se instituie un drept de retenție. Prin Sentința civilă nr. 764 din 24 aprilie 2009, Tribunalul Sălaj a admis cererea reclamanților și a dispus completarea dispozitivului sentinței în sensul admiterii cererii reclamanților privind obligarea pârâților la plata sumei de 13.480 RON cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 15 iunie 2009, pronunțată în camera de consiliu, tribunalul a admis cererea petentului Palatul Copiilor Zalău și a dispus îndreptarea erorii materiale din considerentele și dispozitivul sentinței, în sensul că în loc de 1.000.000 RON se va trece 1.100.000 RON. Prin Decizia nr. 325/A din 4 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca tardiv apelul declarat de reclamanții B.A., S.S., B.I.J.., B.G., B.V., B.F.J., I.G. și I.I.L. împotriva încheierii civile din 15 iunie 2009 a Tribunalului Sălaj. A admis apelul declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 764 din 24 aprilie 2009 a Tribunalului Sălaj, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare pe fond aceleiași instanțe.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2010, pronunțată în camera de consiliu, Curtea de apel Cluj a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei, în sensul că în loc de Sentința civilă nr. 764 din 24 aprilie 2009 a Tribunalului Sălaj se va trece Sentința civilă nr. 581 din 3 aprilie 2009 a Tribunalului Sălaj. Instanța de apel a constatat că, în fața primei instanțe, la data de 8 martie 2007, pârâtul Inspectoratul școlar județean Sălaj a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului, în contradictoriu cu Ministerul Educației și Cercetării. Prima instanță, soluționând acțiunea, nu s-a pronunțat asupra acestei cereri. Instanța de apel a mai constatat că prima instanță a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul Inspectoratul școlar județean Sălaj de obligare a reclamanților la plata contravalorii construcțiilor edificate pe terenul proprietatea reclamanților și a îmbunătățirilor efectuate.

Această cerere a fost formulată în Dosar nr. 252/2006, fiind soluționată prin Sentința civilă nr. 91 din 2 martie 2001 a Curții de Apel Cluj, definitivă prin Decizia civilă nr. 153 din 29 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 3415 din 7 mai 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În prezentul dosar există o altă cerere reconvențională, formulată la data de 28 mai 2007 de către pârâtul Palatul Copiilor Zalău, asupra căreia prima instanță a omis să se pronunțe. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reclamanții au arătat că decizia instanței de apel este nelegală, deoarece le-a creat o situație mai grea decât cea rezultată din prima hotărâre.

Deși instanța de fond a admis acțiunea în revendicare, iar apelul declarat de reclamanți privea doar modul de soluționare a cererii reconvenționale, instanța de apel a desființat în întregime hotărârea atacată. Instanța de apel ar fi trebuit să constate că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de Inspectoratul școlar județean Sălaj și, deși a pus în discuție această excepție, a uitat să se pronunțe asupra ei. În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de Inspectoratul școlar județean, aceasta există la dosar și trebuia soluționată de prima instanță. Recurenții au mai arătat că este adevărat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de arătare a titularului dreptului, formulată de pârâți în afara termenului prevăzut de art. 65 C. proc.

civ., dar, în condițiile în care nici Ministerul Educației și Cercetării, nici Inspectoratul școlar județean și nici Palatul Copiilor nu au atacat cu apel hotărârea tribunalului, instanța de apel nu putea decide trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se pronunța asupra acestor cereri. Au mai arătat recurenții că instanța de apel a constatat greșit că apelul declarat împotriva încheierii din 15 iunie 2009, prin care s-a corectat eroarea materială ar fi fost tardiv, deoarece apelul declarat împotriva unei decizii, vizează, implicit și apelul declarat împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale, mai ales atunci când vizează o greșeală de calcul. Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispozițiile art 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă și sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare, fără a fi necesară analiza tuturor criticilor formulate în recurs.

În ceea ce privește motivul de desființare care vizează nesoluționare cererii reconvenționale, se constată că, la data de 13 februarie 2006 (fila 38 din dosarul primei instanțe), Inspectoratul școlar județean Sălaj a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea în solidar a pârâților reconvenționali la plata sumei de 1.000.000 lei noi, reprezentând valoarea construcțiilor ridicate pe terenul lor și îmbunătățirilor aduse imobilului. Este nereală susținerea instanței de apel că această cerere reconvențională a fost formulată într-un alt dosar, care a fost soluționat printr-o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat. În realitate, cererea reconvențională formulată în Dosarul nr. 252/2006 a fost formulată în prezenta cauză.

În acest dosar a fost pronunțată sentința inițială a tribunalului și decizia instanței de apel prin care aceasta a fost desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. Hotărârile judecătorești la care face trimitere instanța de apel nu au fost pronunțate în Dosarul nr. 252/2006, ci în Dosarul nr. 1190/2003, care a avut ca obiect o altă cerere a reclamanților, prin care se solicitase constatarea nevalabilității titlului statului. O cerere similară a fost formulată la rejudecare, în cel de al doilea ciclu procesual, la data de 28 mai 2007, de către Palatul Copiilor Zalău, suma indicată cu titlu de despăgubiri fiind de 1.100.000 RON. Cererea poartă antetul Inspectoratului școlar județean Sălaj - Palatul Copiilor Zalău.

La termenul din 16 ianuarie 2009, în fața primei instanțe, reprezentantul pârâtului Palatul Copiilor a făcut cunoscut instanței că îmbunătățirile și construcțiile s-au efectuat din fondurile Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului. Cererea reconvențională formulată la data de 28 mai 2007, a fost analizată de instanța de judecată ca fiind formulată de pârâtul Inspectoratul școlar al județului Sălaj (Palatul Copiilor Zalău) - a se vedea în acest sens mențiunile din practicalele încheierilor aflate la filele 281, 287 și 313 din dosarul primei instanțe, după rejudecare. Palatul Copiilor Zalău, însuși, prin cererea de îndreptare a erorii materiale, a arătat că are ca for tutelar Inspectoratul școlar al județului Sălaj.

Se constată, așadar, că prima instanță a considerat că cererea reconvențională a fost formulată de Inspectoratul școlar al județului Sălaj - Palatul Copiilor, și a soluționat-o ca atare. Instanța de apel, însă, s-a limitat să constate că nu a fost soluționată cererea reconvențională formulată de Palatul Copiilor, fără a analiza aspectele mai sus expuse, reținând greșit că Inspectoratul școlar a formulat cerere reconvențională în alt dosar. În ceea ce privește faptul că prima instanță a lăsat nesoluționată cererea de arătare a titularului dreptului, se constată că în mod greșit instanța de apel a constatat că tribunalul nu a judecat această cerere. Astfel, prin Sentința civilă nr. 581 din 3 aprilie 2009, Tribunalul Sălaj a analizat amplu cererea de arătare a titularului dreptului.

Plecând de la dispozițiile art. 64 C. proc. civ. și invocând prevederile art. 166 alin. (4 4 ) din Legea nr. 84/1995, prima instanță a arătat că Ministerul Educației și Cercetării nu s-a prezentat în cauză, nu s-a pronunțat cu privire la cererea pârâtului privind arătarea titularului dreptului, dar a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii. Într-o astfel de situație, a reținut instanța de fond, clarificarea poziției procesuale se regăsește în dispozițiile art. 58 C. proc. civ., potrivit cărora cel chemat în judecată dobândește calitatea de intervenient în interes propriu, iar hotărârea îi va fi opozabilă. Față de împrejurarea că tribunalul a soluționat ambele cereri, în mod greșit instanța de apel a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare, motivat de faptul că ele au rămas nesoluționate.

Modul, însă, în care acestea au fost soluționate trebuia supus controlului instanței de apel, control pe care aceasta nu 1-a exercitat, în limitele cererii de declarare a apelului, conform art. 295 C. proc. civ. Cât privește criticile referitoare la greșita respingere ca tardiv a apelului declarat de reclamanți împotriva încheierii din 15 iunie 2009, acestea sunt nefondate. Astfel, la data declarării apelului, 21 mai 2009, încheierea de îndreptare a erorii materiale nu era pronunțată. Ea a fost pronunțată ulterior, la data de 15 iunie 2009 și comunicată părților din dosar la data de 16 iunie 2009. Reclamanții nu au declarat în termen apel împotriva acestei încheieri, mulțumindu-se ca, prin motivele de apel, să arate că apelul este declarat și împotriva acestei încheieri.

Or, motivele de apel au fost depuse abia la data de 7 octombrie 2009, mult peste termenul prevăzut de lege. Este adevărat că la data depunerii cererii de declarare a apelului nu exista încheierea de îndreptare a erorii materiale, dar aceasta nu înseamnă că apelul declarat vizează și încheierea din 15 iunie 2009. Conform art. 282 C. proc. civ., apelul declarat împotriva unei hotărâri vizează și toate încheierile premergătoare, dar încheierea de îndreptare a erorii materiale nu este o încheiere premergătoare, ci are un regim juridic de sine stătător, supus regulilor instituite de art. 281 și 281 3 C. proc. civ. Or, conform acestor texte de lege, nu se poate interpreta că un apel declarat împotriva unei hotărâri se consideră îndreptat împotriva oricărei eventuale încheieri ulterioară de îndreptare a erorii materiale.

De altfel, așa cum s-a arătat, încheierea de îndreptare de eroare materială a fost comunicată și reclamanților, care nu au înțeles să o atace cu apel în termenul prevăzut de lege. Față de motivele expuse mai sus, se va admite recursul declarat de reclamanți, se va casa decizia atacată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, care se va pronunța asupra apelului declarat de reclamanți. La rejudecare vor fi avute în vedere toate susținerile și apărările părților, a căror analiză a fost inutilă în prezentul recurs, față de elementele care au determinat soluția de casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții I.G., I.l.L., B.A., S.S., B.l.J., B.G., B.V. și B.F.J. împotriva Deciziei nr. 325/A din 4 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 noiembrie 2010. Procesat de GGC - DG