ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 839/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 839/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 198 din 5 iunie 2003, Tribunalul Brăila a admis contestația formulată de reclamantul I.D., a desființat dispoziția nr. 9054 din 28 noiembrie 2002 emisă de Primarul municipiului Brăila și a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 306,5 mp, situat în municipiul Brăila, identificat conform schiței anexe la suplimentul la raportul de expertiză, delimitat cu culoare roșie.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a cerut primarului municipiului Brăila să-i restituie în natură terenul în suprafață de 306,5 mp, preluat de stat în anul 1986 prin expropriere, iar pârâtul, prin dispoziția nr. 9054 din 28 noiembrie 2002, a respins cererea, cu motivarea că restituirea nu este posibilă, pentru că terenul este afectat de detalii de sistematizare, fiind destinat parcării autoturismelor proprietatea persoanelor care locuiesc în blocul A 13. Reține instanța de fond, că exproprierea terenului s-a făcut prin Decretul Consiliului de Stat nr. 186/1986, fără ca proprietarului să-i fie acordate despăgubiri. Terenul este folosit ca parcare de autoturisme, dar aparține Consiliului local al municipiului Brăila și „nu este exploatat ca parcare”, iar expertul a precizat că restituirea lui în natură nu afectează accesul la blocurile de locuințe.
Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 133 din 16 septembrie 2003, a respins apelul declarat de Primarul municipiului Brăila împotriva acestei hotărâri. Instanța de apel a reținut că, potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, suprafața rămasă liberă prin ocuparea parțială a terenului cu lucrările pentru care s-a făcut exproprierea poate fi restituită fostului proprietar. Terenul care face obiectul procesului nu este ocupat cu construcții și nici nu s-a făcut dovada că ar fi necesar în vederea unei bune utilizări a construcțiilor. Se mai reține, că reclamantul a cerut să-i fie restituită suprafața de 306,5 mp teren, preluată de stat prin expropriere, iar instanța, sesizată cu contestație, are competența să desființeze dispoziția și să restituie imobilul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria municipiului Brăila, reprezentată de primar, care, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8, 9, și 10 C. proc. civ., susține că instanța de apel nu a „ținut cont” de actele depuse la dosar, nu s-a pronunțat asupra expertizei și a interpretat eronat probele administrate în cauză. Nu s-a avut în vedere faptul că terenul cerut de reclamant este folosit ca parcare și este un bun de utilitate publică, edificat o dată cu sistematizarea întregii zone. Se mai susține, că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbându-i natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic, pentru că expertiza a fost interpretată în sensul că terenul care face obiectul procesului este liber, deși este afectat de detalii de sistematizare, fiind inclus în domeniul public.
Fiind construcții noi, nu pot fi acordate decât despăgubiri. Arată recurenta, că prin hotărârea atacată au fost încălcate dispozițiile art. 18 lit. c), art. 16 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 și prevederile H.G. nr. 498/2003. Recursul va fi respins, pentru următoarele considerente. Criticile formulate de recurentă fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., însă dispozițiile acestui text nu sunt incidente în cauză. Instanța de apel s-a pronunțat asupra expertizei, reținând că „potrivit concluziilor raportului de expertiză, restituirea în natură a terenului nu afectează în nici un mod accesul la blocurile noi construite”, iar susținerile recurentei privitoare la modul în care a fost apreciată această probă nu fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc.
civ. Prin hotărârea atacată nu au fost încălcate dispozițiile legale invocate de recurentă. Suprafața de teren care face obiectul cererii de restituire formulată de reclamant a fost preluată de stat prin expropriere, iar art. 11 din Legea nr. 10/2001, oferă soluții menite să respecte principiul restituirii în natură, consacrat prin art. 1 și art. 7 din lege. De aceea, atunci când lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă întreaga suprafață, terenul liber de construcții, care nu este absolut necesar bunei utilizări a construcției noi, trebuie restituit în natură persoanei îndreptățite.
Or, în cauză, s-a făcut dovada că terenul proprietatea reclamantului a fost expropriat în vederea construirii unor blocuri de locuințe și a dotărilor comerciale și tehnice edilitare aferente, iar din constatările expertului, consemnate în raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni, rezultă că suprafața de teren care face obiectul litigiului este amplasată în afara blocului A 13 și nu constituie cale de acces la bloc. Precizează expertul, că blocul A 13 a fost proiectat în anul 1985 pentru a fi construit în zona limitrofă terenului în litigiu și a fost prevăzut cu trei scări. S-a executat însă numai scara A, dată în folosință de cca 10 ani. Celelalte două scări nu se mai execută, iar intrarea în bloc se face numai pe fațada principală.
Mai precizează expertul, că detaliul de sistematizare prezentat în expertiză, reprezintă de fapt o platformă betonată cu borduri și zonă verde amenajată în spatele blocului și că susținerea pârâtei privitoare la accesul cu mijloace de transport a locatarilor nu este justificată, pentru că rămâne suficient spațiu pentru parcare. Dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, invocate de recurentă, nu puteau fi aplicate în cauză, pentru că terenul care face obiectul litigiului nu este deținut de vreo instituție din cele prevăzute expres de acest text. Inaplicabile sunt și dispozițiile art. 18 lit. c) din lege, deoarece condiția „transformării” imobilului, prevăzută de text, se referă la construcții și privește modificări de structură, de ordin material.
Betonarea unei porțiuni de teren, cum este cazul în speță, nu constituie „transformare” a imobilului, în sensul art. 18 lit. c) din lege. Recurenta a invocat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă criticile formulate nu fac posibilă încadrarea în motivul invocat, pentru că acest motiv de recurs vizează schimbarea de către instanță a naturii ori înțelesului actului pe care părțile l-au încheiat și nu interpretarea greșită a conținutului expertizei, cum susține recurenta. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârâtă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Brăila împotriva deciziei civile nr. 133 din 26 septembrie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.